De vii de la Agnita, din Țara Hârtibaciului spre Tara Făgăraşului, după un deal frumos te întâmpină o cetate mare ce a adăposteşte o biserică. Priveliştea în sine e foarte suprinzatoare fiindcă te trezeşti deodată faţă în faţă cu zidurile înalte şi albe. Am avut plăcerea de a vedea biserica fortificată de la Dealul Frumos la a doua tentativă. Am fost însoţi de domnul profesor Marcel Nemeti.

Dânsul ne deschide uşa cetăţii şi ne invită înăuntru. Ca de obicei, în curtea interioară e o atmosferă liniştită. Aflăm primele detalii privind istoria acestei aşezări şi a cetăţii. Ni se arată mai întâi exteriorul, ni se arată săpături arheologice recente care au dus la descoperiri interesante: fragmente din vechea basilică romanică, câteva morminte.


Facem un înconjur al bisericii. Domnul Nemeti cunoaşte toate detaliile acestei cetăţi şi este bucuros să ni le împărtăşească şi nouă, bieţi turişti necunoscători. Intrăm şi în interior printr-o uşă aflată în stânga altarului. Şi aici poveştile devin şi mai fascinante.

Ca si la Merghindeal, în incinta bisericii exista odată o fântână, doar că locuitorii cetăţii au hotărât la un moment dat să o astupe. Rolul acesteia este evident: în vreme de asediu era important să fie asigurată o sursă de apă întrucât organismul uman, deşi fără mâncare e capabil să reziste o perioadă îndelungată, fără apă nu o poate duce prea mult. Aflăm că toate bisericile-cetate din Transilvania aveau o astfel de sursă de apă, fie în interiorul bisericii, fie în curtea interioară a cetăţii.

Biserica impresionează prin masivitatea coloanelor, la ele ţi se opreşte privirea de cum intri. Pe ele se sprijină tot acest edificiu. Tavanul este la înălţime mare şi este decorat cu reţele de nervuri care ne pot duce cu gândul la o pânză de păianjen sau la o un fagure creat de albine. Cea de aici este vopsită în culori pale care nu produc un contrast puternic cu văruiala de pe pereţi şi de aceea impactul vizual este uşor estompat.


Aflăm că fiecare membru al comunităţii săseşti avea locul său în biserică, în funcţie de vârstă sau stare civilă.  Spre vest avem o tribună de lemn unde este găzduită şi orgă. Concertele sunt mai rare în zilele noastre însă orga este întreţinută şi poate face faţă oricând. Tribune există, de asemenea, şi părţile laterale ale navei. Tot pe părţile laterale sunt expuse câteva steaguri vechi.  


Amvonul este construit din lemn şi e simplu în aparenţă. La o privire mai atentă descoperim nişte inscripţii cu litere aurii.

Altarul nu impresionează prin dimensiuni ori prin alte elemente decorative. Cu toate acestea este bine întreţinut, pictura este curată,limpede, iar ceea ce mi-a atras atenţia din primul moment au fost cele două "vaze" care flanchează pictura din centru.

Odată pereţii acestei biserici erau pictaţi, asemenea celor din bisericile ortodoxe, însă odată cu Reforma s-a dispus acoperirea frescelor sub pretextul că deviau atenţia credincioşilor de la serviciul religios. Din păcate nu a mai fost posibilă restaurarea nici uneia din scenele ce împodobeau cândva biserica-cetate de la Dealu Frumos.

Într-o încăpere aflată deasupra intrării şi la care se ajunge urcând pe o scară de lemn a fost amenajat un mic muzeu, cu unelte tradiţionale, costume săseşti, cărţi vechi, fotografii. Cei care au bunici la ţară sau vieţuiesc în mediul rural sigur sunt familiarizaţi cu grebla, furcoiul, secera, cursa de şoareci, roata, furcă şi fusul, lampa, rindeaua, fierul de călcat cu cărbuni, covata.

Domnul profesor alege de undeva din raft un obiect:
- Ştiţi ce e asta?
- Nuu! răspundem în cor, ca la şcoală.
- Obiectul ăsta este reprezintă un mic pas în procesul de emancipare al femeii. Pe vremuri femeile aveau nevoie de ajutorul bărbaţilor pentru a se descălţa de cizme. Ele au confecţionat acest obiect din lemn care înconjoară cizma. Se fixează cizma, se execută o mişcare bruscă din călcâi şi apoi se dă jos cizma. Aşadar e un fel de aparat pentru descălţat!

Domnul Nemeti ne spune a trebuit să facă eforturi considerabile pentru a-i convinge pe unii săteni să doneze aceste obiecte pentru muzeu.


Puţină istorie( sursă: panoul informativ aflat în exteriorul cetăţii):

La Dealul Frumos este menţionată încă din prima jumătate a secolului al XIII-lea o bazilică romanică, din piatra brută, cu trei nave, cu corp pătrat, cu absida semicirculară, cu stâlpi şi arcade. Aceasta bazilică însă nu avea clopotniţă. Din structura iniţială se mai păstrează două arce, împreună cu stâlpii de sprijin din partea de sud, de sub turnul clopotniţei, şi câteva mici ferestre rotunde aflate în podul bisericii, care asigurau iluminarea navei principale.

În jurul anului 1500 sunt efectuate o serie de modificări. Odată cu apariţia şi răspândirea armelor de foc, a fost necesară construirea fortificaţiilor şi a turnurilor de apărare.


Traveele laterale au fost în altate şi boltite asemenea navei centrale, iar arcadele rămase în nava centrală au fost transformate în arc frânt. Navele laterale păstrează bolțile cilindrice încrucișate, îmbogățite cu reţele de nervuri încrucișate. Nervurile celor cinci bolţi ale navei sunt făcute din argilă.

Pe latura de nord a corului va fi construită o sacristie. În nava centrală va fi construit turnul clopotniţă, având şi rol de turn de apărare, cu pereţi groşi de până la 2m şi înălţime de 23m. Primele două nivele nu aveau ferestre, apoi, la nivelul următor apar gurile de tragere. Clopotele se pare că se aflau la cel de-al patrulea nivel, iar la etajul următor se află ceasul. La ultimul nivel există o galerie de strajă.

Un turn de apărare similar va fi ridicat peste cor , însă acesta are un etaj mai puţin. Şi acesta are galerie de strajă şi acoperiş în formă de piramidă.

Biserica este înconjurată de un zid dreptunghiular înalt de 4-5m, echipat cu guri de tragere. În cele patru colţuri sunt construite turnuri de apărare ieşite în exterior, prevăzute cu locuri de tragere şi acoperite într-o singură parte, foarte asemănătoare cu cele de la Cloasterf, de exemplu. Turnurile sunt echipate cu jgheaburi, ieşite spre exterior de unde se turna smoala clocotită.

Între 1520 şi 1522 zidul exterior va fi dărâmat pentru a se mări curtea cetăţii. Sunt construite ziduri cu 10m mai la sud. În colţul sud-estic al incintei mărite va fi construit un turn de apărare pentagonal. Alături de turnul de nord-est a fost făcut un turnuleţ de intrare pe două etaje, intrare care astăzi este închisă cu o uşă din feronerie.
Pe la 1647 zidul de nord va fi mutat cu 5m în afară. Pe acesa latură a fost construită o casă fortificată cu două niveluri, cu guri de tragere. Aceasta se pare că era încălzită, judecând după coşul de fum. Acestei clădiri îi va fi adăugat un turn pătrat, care mult mai târziu ( în anul 1914 ), a fost încorporat într-o nouă sală comunală. Sub fundaţiile acestui turn a fost descoperit cimitirul primei bazilici.

Începând cu anul 2003 cetatea este dată în comodat Universităţii de Arhitectura Ion Mincu din Bucureşti pentru a o proteja şi pentru a realiza un centru universitar de studii.


Cum ajung la Dealu Frumos:
Din DN1 Braşov - Sibiu în localitatea Voila se face un drum spre Agnita. Se traversează pe rând satele Cincșor, Cincu şi Merghindeal, următoarea localitate întâlnită fiind Dealu Frumos. Bineînţeles puteţi porni şi din Agnita, primul sat întâlnit este Dealu Frumos.