Cristian este un fost sat săsesc situat foarte aproape de Braşov. Aspectul s-a păstrat destul bine, cine parcurge drumul principal va observa cu siguranţă casele masive şi porţile înalte, tipic săseşti. În centru se găseşte o biserică mare, înaltă, excelent întreţinută, vopsită în galben.

După mai multe încercări nereuşite de a o vizita, într-o zi de vară avem noroc şi dăm de cine trebuie. Un domn în vârstă de 77 de ani, care se mişcă cu greu ne deschide poarta. Trecem apoi pe un gang semicircular construit sub o casă, fără îndoială aici este poarta pentru vehicule. O alee impecabilă ne conduce spre un portal mare de intrare deasupra căruia se afla un rosariu.

- Intraţi, ne îndeamnă gazda noastră, biserica e deschisă.

Şi intrăm. În primul holișor e amenajat un mini muzeu cu câteva obiecte tipic săseşti: două porturi populare, o laviţă, chiar şi un pian.

Interiorul este impresioant prin dimensiuni şi prin faptul că totul este perfect conservat. Pe pereţi există tot felul de inscripţii în limba germană. Din ele nu reuşesc să disting decât anii. Biserica este scăldată într-o lumină verzuie odihnitoare.


Băncile de pe partea stângă sunt simple, fără spătar, iar cele de pe dreapta sunt mai confortabile . În centrul sălii se afla un candelabru uriaş cu mai multe nivele dispuse în cerc. Pe lateral sunt două balcoane mari sprijinite de coloane masive.

Amvonul e dominat de culoarea aurie. Accesul în el se face prin interiorul sacristiei. Altarul impresionează prin înălţime şi prin mărimea neobişnuită a statuii reprezentându-l pe Iisus încadrat de două rânduri de coloane albe, cilindrice.


La biserica-cetate de la Cristian există şi vitralii în cor flancând altarul. Asta e un fapt destul de rar fiindcă puţine sunt bisericile fortificate de sat care să se aibe aşa ceva.

În spatele altarului este o interesantă sculptură în piatră reprezentând o femeie, precum şi alte două simbouri: o floare şi un miel ţinând o cruce în gură.

Orga este plasată în partea din spate, la un balcon sprijinit de două coloane circulare.

Ieşim să vedem interiorul cetăţii. Curtea de invadată de o mireasmă de iarbă a fost proaspăt cosită, de jur împrejurul bisericii e plin de flori. Ocolim biserica observând atent zidurile şi turnurile. În interiorul zidurilor este un drum de strajă ce leagă un turn de altul. Ne oprim pe bancă în faţa bisericii alături de gazda noastră.

- Mai sunt saşi în Cristian? îl întreb.
- Sunt doar câţiva bătrâni. Puţini şi neputincioşi. Dacă plouă sau ninge nici nu mai vin la biserică.
- Aţi făcut o treabă excelentă, se vede că se ocupă cineva de biserică.
- Biserica asta e veche, de la 1270. Pe vremuri erau scări se putea urca în turnuri. Dar s-au putrezit şi nu am mai avut putere să fac altele. În cetate erau cămări unde stăteau oamenii şi îşi adăposteau proviziile. Dar au fost dărâmate că de la un moment dat încolo nu îşi mai aveau rostul.
- Cum aţi reuşit să renovaţi biserica?
- Ne-au ajutat saşii din Cristian care acum stau în Germania. Ei au dat banii. Şi eu am doi copii care locuiesc în Germania. Din păcate ei nu se vor mai întoarce. Şi ce e mai tragic e că nici nu au copii. O duc bine acolo. Vin la noi în fiecare an. Mi-au tot spus: Tată, vinde casa şi hai să stai cu noi. Dar nu pot. Am fost în Germania de nenumărate ori dar eu nu vreau să plec de aici. Soţia ar vrea..


După câteva minute apare şi doamna. Ne povesteşte despre pisicile ei şi despre greutăţile pe care le au în administrarea bisericii. Dar se descurcă şi reuşesc să facă un loc frumos din cetatea aceasta.

- După ce ne ducem noi nu ştim ce se va alege de biserica noastră. Nu mai are cine avea grijă de ea. Preot nu mai avem aici în Cristian, vine preotul de la Vulcan.

Eu cred că cetatea va rezista încă mult timp. Îmi e greu să cred că un loc atât de bine conservat şi întreţinut va fi lăsat de izbelişte. Deşi în România e posibil orice.

Puţină istorie( sursă: panoul informativ de la intrarea în biserică )
Biserica Fortificată Cristian este declarată monument istoric. Biserica veche, cu hramul Sf. Nicolae, a fost dărâmată în anul 1839. Portalul de vest, în stil romanic, rosariul, bogat şi artistic ramificat, arată că vechea clădire a fost o basilică romanică în stilul de tranziţie din secolul XIII. Edificiul datează de la 1270.


Biserica actuală este o biserică sală, de mari dimensiuni înzestrată cu galerii. Ea a fost sfinţită în anul 1841. Hala este despărţită de cor printr-un arc de triumf. Turnul este zidit din piatră de tuf şi flancat de două turnuleţe semirotunde. Anterior turnul bisericii a fost acoperit de un acoperiş scund cu deschizături pentru sunet. În 1903 turnul a fost înălţat cu un etaj şi înzestrat cu un acoperiş înalt cu patru turele în fiecare colţ şi o platformă în partea superioară.


În hala turnului se văd pe partea dreaptă a peretelui stelemele provinciale. În partea stângă se găseşte un tablou înfăţişându-l pe Iisus răstignit, însă autorul acestei picturi a rămas necunoscut.

Orga datează din 1910. Are două claviaturi, 23 de registre pe sistem pneumatic. Proiectul a fost luat de la vechea orgă din 1842.


Policandrul cu 50 de lămpi a fost confecţionat din fier bătut în amintirea celor căzuţi sau dispăruţi on timpul Primului Război Mondial.

Altarul este înalt şi construit în stil clasicist. Pe un podeț se afla o copie cioplită în lemn a statui lui Iisus de la Thorwaldsen făcută de sculptorul Johan Bartel în anul 1900.
( mai multe detalii aici: https://secure.wikimedia.org/wikipedia/en/wiki/Bertel_Thorvaldsen )

În spatele altarului este zidită în perete piatra funerară a preotesei Anna May din anul 1631. Defuncta este sculptată în haut-relief şi arată portul obişnuit de atunci.


Construirea cetăţii bisericeşti a început la mijlocul secolului XV. Cetatea se compune dintr-un zid de fortificaţie interior ce era întărit de nouă turnuri de apărare, dintre care unu, cel de la intrare nu mai există. De asemenea mai există şi un zid exterior. Pe vremea aceea cetatea era înconjurată de un șanț lat. În curtea cetăţii erau amenajate căsuţe din lemn legate de ziduri de fortificaţie, pentru adăpostirea locuitorilor şi proviziilor acestora. În anul 1899 aceste căsuțe au fost îndepărtate, ca şi galeria de apărare din lemn.


De remarcat sunt turnurile de apărare, legate între ele printr-un drum de strajă. Turnurile sunt foarte variate atât în ceea ce priveşte forma cât şi dimensiunile: avem turnuri semirotunde, pătrate, unul chiar pentagonal aflat la centura exterioară. Pe acest turn se poate citi următoarea inscripţie: ist angefangen în Gottes namen das werk be 1654, ceea ce s-ar traduce aproximativ cu: A fost început în numele Domnului în 1654.


În faţa porţii principale a fost zidit un fel de cap de pod semirotund. Numai prin poarta acestuia, întărită cu fier, se putea ajunge peste podul şanţului la poarta principală asigurată printr-un grilaj din lemn.


În turn există patru clopote de oţel turnate în anii 1903, respectiv 1926.

Cum ajung la Cristian:
Satul Cristian se află la 7km de Braşov pe drumul înspre Bran şi Piteşti. Se poate ajunge uşor cu autobuzele ce pleacă din Autogara 2 din oră în ora spre Moeciu sau cu trenul operatorului feroviar Regiotrans.