Prin Muntele Mic și Țarcu

Data publicării: 09 sep 2010

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Într-o zi friguroasă de la sfârşitul lui noiembrie stăteam undeva pe malul lacului Gura Apei din Retezat. Destul de aproape se vedea o culme domoală, cu iarbă dar şi cu zăpadă. Ăştia ar trebui să fie Munţii Tarcu. Şi atunci mi-am zis: ce ar fi să..?

Şi uite aşa am început să mă documentez şi am zis că e musai să ajung chiar şi pentru o plimbare scurtă, de documentare. E greu să îţi faci loc în agendă pentru o tură în Tarcu, având în vedere că de la Braşov trebuie să baţi mulţi kilometri până aici şi în plus Retezatul e mult mai faimos şi mai ispititor.

Şi uite că s-a ivit şi ocazia, dar nu aşa cum plănuisem iniţial când alocasem 3 zile. Anul ăsta mi-am petrecut concediul prin Banat, iar Țarcu a fost un prilej numai bun de popas în drumul de întoarcere spre casă. Am avut la dispoziţie două jumătăţi de zi . Drumul nostru nu începe ca de obicei din Braşov, ci din Băile Herculane unde am fost într-un fel de cantonament soldat cu ture în Munţii Cernei, Mehedinţi şi Godeanu.

Aşadar, dimineaţa ne luăm rămas bun de la gazdă, de la coechipierii din Galaţi şi plecăm spre Caransebeş. Ne oprim pentru aprovizionare dar folosim prilejul şi ca să ne plimbăm un pic prin oraş, prin parcul cu platani, pe pietonalul din centru, pe câteva străduţe. Vedem câteva ziduri aduse la lumina de săpăturile arheologice. În oraş există un muzeu al cărui nume ni s-a părut interesant: Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, găzduit de o clădire veche, poate o fostă cazarmă. Din păcate e închis.

Facem ultimele cumpărături şi plecăm spre Telescaun Muntele Mic. Din fericire ghidajul în Caransebeş este la înălţime aşa că nimerim uşor ieşirea corectă în direcţia Borlova. Prima parte a drumului nu e grozavă, e asfalt cu gropi dar, cu atenţie, acestea pot fi ocolite. După Borlova dispare asfaltul care apoi reapare după staţia de telescaun. De aici şi până la Staţiunea Muntele Mic şoseaua e impecabilă.

Stațiunea Muntele Mic

Drumul urca tare, pe serpentine, iese din pădure pe nişte plaiuri frumoase şi domoale şi se opreşte la Staţiunea Muntele Mic. Descalecăm şi primul lucru care ne sare în ochi e un turn metalic alb de dimensiuni mari. Mai sus de el, în zona vârfului Muntele Mic ( 1802 m ), pare a fi o antenă telefonică.

Ne dorim să atingem vârful şi o luăm la deal spre turnul cel alb. Care turn vedem pe măsură ce unghiul de privire se schimbă, că e de fapt o cruce, comparabilă cu celebra cruce de pe Caraiman. Are cam 25 metri înălţime şi noaptea probabil că e luminată judecând după câteva reflectoare amplasate în jurul ei. În jur e destul de închis, e ceaţă. Nu îmi dau seama de unde de jos s-ar vedea noaptea crucea luminată.


Plecăm spre vârf pe un fel de drum forestier. Drumul ne duce în zona antenei de telefonie, unde pare a fi punctul cel mai  înalt. Nu vedem mare lucru în jur din cauza ceţii, pe undeva ghicim creasta Ţarcului. Pe imensul platou găsim câteva bălți şi o bornă de ciment pe care însă nu scrie nimic. Nu e amplasată pe punctul cel mai înalt dar e un şi ea un punct de reper.


De urcat am urcat repede, însă de coborât..Pe Muntele Mic e un afiniş straşnic. Hectare întregi. Aşa că stăm pur şi simplu trântiţi în iarbă şi ne ospătăm în voie. Într-un târziu revenim în staţiune printre nişte cai ce se plimba nestingheriţi pe munte.

Coborâm în Şaua Jigoriei, unde lăsăm maşina lângă un vagon al muncitorilor forestieri. De aici ne luăm bagajul în spate şi mergem pe banda roşie spre Cabana Meteo Cuntu. Pe indicator scrie că se fac maxim două ore şi jumătate. Se merge pe un drum forestier, destul de bine marcat. Ne întâlnim cu doi motociclişti germani cu care schimbăm câteva cuvinte.

Ieşim apoi într-o poiană unde se află un foişor de observaţie din lemn, destul de şubred. Aici este vârful Șeroni, 1399 metri. Intrăm iarăşi în pădure, coborâm şi urcăm câteva pante, după care ieşim definitiv în poiană unde se afla Cabana Meteo Cuntu şi lacul din spatele ei. Vremea s-a mai limpezit şi ne permite să vedem mai multe. Poiana e largă, din loc în loc sunt câţiva brazi răzleţi. Am făcut din Şaua Jigoriei şi până aici o oră şi jumătate.


La staţia meteo găsim, pe lângă meteorologul dl. Puiu, şi încă doi timişoreni, Oliewer şi Rodica, cu care am petrecut seara împreună la poveşti şi la mâncat cartofi prăjiţi.

Montăm cortul chiar lângă cabana meteo, pe un mic platou aflat deasupra lacului. Seara a fost o poezie, am avut parte de un apus de soare cum nu se poate mai frumos.


Iar frumuseţea lui a fost sporită de lacul liniştit, de brazii şi soarele ce se oglindeau în  el.


Dimineaţa ne trezim la 6:30 în bună tradiţie a zilelor de cantonament de la Herculane. Strângem cortul şi luăm cu noi doar strictul necesar până sus la staţia meteo. Domnul Puiu ne spune că azi este ultima zi frumoasă în Țarcu şi ne sfătuieşte să urcăm cu încredere.

O luăm la deal de cu bună dimineaţa. Câştigăm repede altitudine. Marcajul e cam rar, dar sunt peste tot momâi şi ne putem orienta rapid dacă greşim traseul. E şi un fel de drum care duce până sus la staţia meteo de pe Țarcu. Pe acest drum un anume domn Pătru( sper că am reţinut bine numele, nu e punctul meu forte ) îi aprovizionează pe meteorologi urcând cu tractorul. Şi bunicul şi tatăl lui se îndeletniceau cu acest lucru deci domnul Pătru se află la a treia generaţie de cărăuşi.

Muntele Mic vazut din Țarcu

Scăpăm cu bine de trei câini mari ce însoţesc o turmă de oi şi ajungem în sfârşit pe marginea circului glaciar de sub Vârful Tarcu. De aici nu o să mai ţinem marcajul, ci o să mergem doar pe drum. Traseul bandă roşie merge pe muchia matematică şi semnalizată cu momâi mari. Vremea începe să ne îngrijoreze, este ceață şi nor negru şi din ce în ce mai rece. Drumul face o serpentină cu ajutorul căreia urcăm uşor pe vârful Sadovanu, înalt de 1996 metri.

Ce a fost greu a trecut mai avem puţin până la staţia meteo. Ajungem la crucile celor doi meteorologi care au murit iarna trecută. Am o mare strîngere de inimă, fiindcă am urmărit povestea lor câteva săptămîni la rând şi poate că şi datorită poveştii lor am ajuns în Țarcu. Erau foarte aproape de cabană, cam 2-300 de metri.

Crucile Adrianei și a lui Ioan Gruia, cei doi meteorologi decedați în decembrie 2009.

Stația Meteo Țarcu

Chiar înainte de a ajunge la staţia meteo suntem depăşiţi de doi motociclişti. Sunt tot nemţi şi ne spun că sunt la un concurs şi că trebuie să bifeze diferite puncte GPS. Ne îmbrăcăm, că e destul de rece şi îi luăm şi pe motociclişti cu noi pe vârful care este la două-trei minute de staţia meteo. Am atins astfel cel mai înalt punct al excursiei noastre, vârful Tarcu, 2190 metri, după o oră şi 50 de minute. Cel mai înalt vârf din masiv se numeşte Caleanu şi este doar un pic mai înalt, are 2199 metri.

Poza de vîrf, de la stînga la dreapta: Sorin și eu.

Din păcate atmosfera încărcată nu ne permite să vedem prea multe. Spre Muntele Mic e singura direcţie cu vizibilitate bună. Spre Godeanu şi Retezat vederea ne e blocată de ceaţă. Aşa că trebuie să ne mulţumim cu vârful Bodea, cu căldarea glaciară de sub vârf, cu două tăuri ce abia se zăresc în căldare şi cu o zonă cu mult grohotiş, aflată sub vârful Brusturu, care ne trimite cu gândul spre Retezat. De pe vârf se văd multe turme de oi ce îşi urmează calea prin tot masivul.

Tăuri în căldarea glaciară de sub Vîrful Țarcu

Drum. In fundal e zona virfului Brusturu, cu grohotis si jnepeni

Apar şi câteva picături de ploaie care ne alunga de pe vârf. De data asta ţinem strict marcajul şi trecem pe lângă momâi până în vârful Sadovanu unde ne aşteaptă un vânt puternic.


Poteca tine creasta matematică ceea ce ne permite să observăm poziţia turmelor, direcţiile de deplasare, dar şi o scurtătură către Cuntu.


Ocolim apoi elegant, pe la distanţă, două turme mari de oi fără să atragem atenţia câinilor şi coborâm abrupt pe un grohotiş şi dăm într-un drum destul de rău. Pe măsură ce coborâm vremea începe să se îndrepte şi să se încălzească. Ajungem la Cuntu la fix cât să ne luăm rămas bun de la cei doi timişoreni.

Cabana Meteo Cuntu

Se face din ce în ce mai cald, jos e canicula. Sorin e azi bucătar, face un pireu la primus pentru masa de prânz. Între timp mai apare un grup de patru tineri bucureşteni. Ne spun că drumul până aici li s-a părut foarte greu şi nici nu vor să audă de urcat pe Țarcu.

Noi terminăm masa, strângem toate cele, ne luăm rămas bun de la domnul Puiu şi ne întoarcem în Şaua Jigoriei să recuperăm maşina. Din zona Vârfului Șeroni privim pentru ultima oară spre zonă înaltă a Munţilor Țarcu.


Final de tură. Despre Țarcu pot spune atât: un munte superb, accesibil, un loc în care cei care locuiesc în vestul ţării pot ajunge cu uşurinţă la peste 2000 de metri. Țarcu poate fi de asemenea un punct de plecare spre Godeanu, în care trecerea se face elegant, la altitudine, prin Curmătura Olanelor, sau spre Retezat. E un munte care merită făcut şi descoperit cu atenţie.

Şi trebuie să închei cu mulţumiri adresate domnilor Alin Ciulă (   http://alinciula.blogspot.com ) si Alexandru Fodor  ( http://hoinarii.blogspot.com ), care au avut disponibilitatea și răbdarea de a-mi oferi o serie de informaţii legate de traseele din Munţii Tarcu. Sper să revin şi să reuşesc să parcurg toate potecile despre care am discutat împreună.

Fotografii din Muntele Mic găsiţi aici:
http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Muntele%20Mic%20-12-08-2010

Fotografiile din Țarcu sunt aici:
http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Tarcu%20-august-2010

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 9

  • Sorin Adam

    11 oct 2010 03:16:47

    Inca o excursie de succes, marca Bogdan Balaban. Imi pare rau ca in cele trei saptamani fara 2 ore, desi am dat un sigur rateu, si acela foarte scurt, a fost suficient sa pierd acel apus de vis de la Cuntu.

  • talpeanu paul

    25 iul 2011 03:44:29

    buna as vrea si eu sa ajung la statia meteo de pe tarcu nu sunt un profesionist al muntelui dar il iubesc,avand in vedere ca locuiesc in RESITA am tot fost pe muntele MIC si SEMENIC,si asi dori sa stiu daca se poate ajunge intro singura zi pana pe varf la statia meteo si inapoi bine inteles,pare foarte departe tarcu vazut de pe muntele mic,eu ne find un profesionist banuiesc ca nu pot merge singur acolo? dar daca organizeaza cineva o expeditie intracolo sau vreun grup care ar putea sa ma include si pe nin miar face deosebita placere va multumesc

  • Bogdan

    25 iul 2011 05:05:29

    Draga Paul,

    am sa raspund pe rind la intrebarile tale:

    1. Da, se poate ajunge pe Vf. Tarcu intr-o zi, insa trebuie sa te asiguri ca ai vreme buna si sa pleci de cu buna dimineata. Traseul Saua Jigoriei - Vf. Tarcu dureaza, la urcare, cam 5-6 ore, in functie de conditia fizica. La coborire nu ar trebui sa faci mai mult. Cea mai scurta cale de a ajunge pe virf este descrisa in articolul de mai sus. Traseul nu pune cine stie ce probleme tehnice, se poate urca pe drumul de tractor daca nu vrei sa urci pante mai abrupte. La coborire ar trebui sa faci maxim 4 ore.

    2. Poti merge si singur pe Vf. Tarcu, depinde cit esti de curajos. Pericolul principal o sa vina de la cainii de la stine, care sunt numeroase in Tarcu. Eu nu stiu cind mai ajung in Tarcu, sunt din Brasov si e departe de mine. Cind mai merg o sa iti dau de stire.

    3. Ture montane se organizeaza pe site-ul carpati.org si vad ca pe 30 iulie exista o propunere de a merge acolo. Priveste acest link: http://www.carpati.org/planificator_ture/tura_in_538_arcu_saua_jigorei-valea_olteana_bg_-vf_caleanu-vf_tarcu-cuntu_br_/1804/

    Succes si ture faine!

  • Corina Serban

    24 aug 2011 04:56:07

    Frumoasa prezentare, mai ales ca e insotita de fotografii sugestive, acre ajuta la orientare. Culmea e ca nu am gasit asa descriere clara facuta de un banateam. Vrem sa plecam si noi miine incolo, cit mai e cald, probabil doar pin la Cuntu ca nu luam cortul .

  • Bogdan

    01 sep 2011 04:41:27

    Imi cer scuze ca raspund asa tirziu. Ati reusit sa ajungeti pe Tarcu? Se poate face tot traseul descrie de mine intr-o singura zi.

  • Felecan Valeria

    18 oct 2013 11:16:54

    Din Borlova,sat apartinand com. Turnu Ruieni, la doar 1,5 km spre Muntele Mic ,exista Pensiunea Gasthaus Maria . Vizitati-o ;nu veti regreta !

  • adrian din arad

    28 nov 2013 11:54:03

    cu ce aparat de fotografiat ati facut pozele ca au iesit foarte bine

  • Bogdan

    29 nov 2013 02:00:19

    Draga Adrian,

    Am folosit un Pentax K200 cu obiectivul de kit 18-55.

  • Bitoanca Ioan

    11 ian 2014 10:57:39

    Drumul forestier de la ramificatia cu Muntele Mic la statia Cuntu poate fi parcurs cu masina vara.Se poate campa cu cortul in zona statiei meteo Cuntu (6,7 zile).Stima.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024