Cheile Garlistei

Data publicarii: 28 sep 2010

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

De departe aceste chei sunt cele mai salbatice din cite am avut privilegiul sa strabat. Sunt situate in judetul Caras-Severin pe riul cu acelasi nume si pot fi accesate din orasul Anina sau din satul Garliste. Noi am ales ca varianta de acces cea dinspre sat. Suntem trei de data asta: Ramona, Sorin si eu.

Locul e destul de ascuns si noi am pierdut niste timp pina sa nimerim drumul spre aceasta mica localitate. Hirtiile noastre spuneau asa: ne asteapta o bucata de 10km, marcata cu punct rosu. Informatii sunt putine si contradictorii. Unele surse spun ca durata este de 3 ore si jumatate, altele, ( printre care si site-ul oficial al Parcului National Semenic - Cheile Carasului - http://semenic.exploratorii.ro/ttu.php#t2 ) spun ca e vorba de doua ore. Pe acest site ni se spune sa fim atenti la poteca, aceasta se poate surpa pe alocuri existand pericolul alunecarii spre albia raului.



Ajungem in Garliste dupa-amiaza si tinem drumul principal. Oprim masina linga primul copac cu punct rosu pe care il vedem. Nici nu iesim bine din masina ca ne urcam rapid la loc din cauza ca s-a pornit o ploaie grozava. Asa ca asteptam, motaind sa se termine. Norocul ne suride si ploaia se termina.

Ne luam strictul necesar si o pornim catre chei. Iesim din sat pe un drum noroios si strabatem lunga Poiana Peris, aflata pe malul drept al riului. Suntem insotiti de tot felul de insecte dintre care ne atrag atentia un soi de libelule colorate in rosu. Observam ca si pe malul celalalt este un drum. Un panou vechi ne atrage atentia ca ne aflam in Parcul National Semenic - Cheile Carasului.

Marcajul e rar si sters. Atit de rar si de sters incit la un moment dat dam de o cruce galbena care urca abrupt pe o poteca. Stim ca marcajul asta face legatura intre satul Carasova, aflat in aval de Cheile Carasului, si Cheile Garlistei. Poti rata lejer intrarea in chei fara sa iti faci prea multe mustrari de constiinta. Noi o luam cam la nimereala prin padure cu scopul de a fi aproape de riu. Un marcaj vechi si sters ne convinge ca suntem pe drumul cel bun.

Poteca devine mai vizibila dar si foarte ingusta. Dupa cum arata cheile  astea, sigur nu avem cum sa ne ratacim, altele sunt pericolele. Poteca e umeda, e sapata in stinca si e la vreo 3-4 metri de riul nervos care trece printre bolovani mari. Ajungem la o portiune unde pare-se ca odata a fost un pod de cale ferata. Se vad clar cele doua capete de pod alcatuite din piatra. De aici misiunea noastra e mai simpla fiindca ne vom deplasa pe fostul terasament al caii ferate.



Stau si ma uit si ma minunez ce treaba au fost in stare sa faca oamenii care au muncit pe aici, ca nu a fost lucru deloc usor sa duci calea ferata printr-un loc atit de salbatic si neprimitor. Din pacate toata munca acestor oameni pare sa fi fost in zadar. In afara de terasamentul acesta si de un tunel aflat mai in amonte nimic nu aminteste ca aici a fost o cale ferata. In alte tari o astfel de minune ar fi fost exploatata cu totul altfel.

Terasamentul a cazut prada vegetatiei iar poteca se strecoara printr-un hatis de nedescris. Au crescut copaci, copacei, tot felul de plante agatatoare, e ca in jungla. Nu ne-ar fi stricat sa avem cu noi o maceta.



Pasim cu grija cautind tot timpul locurile prin care sa  avansam mai usor. Mai sus dam de un tunel. Pare a fi fost destinat sa deserveasca o linie de cale ingusta judecind dupa lungime( cam 50 de metri ) si inaltine. Ne gindim ca aici ne putem adaposti daca o sa mai vina vreo repriza de ploaie.



Dupa tunel e o gramada mare de bolovani cazuti de pe versanti. Poteca noastra continua pe terasament. In stinga noastra sunt suprafete mari de grohotis stavilte de ziduri de sprijin.

Intilnim un mare portal de piatra intr-un loc unde poteca face un cot. De aici nu imi dau seama pe unde o lua trenul, ca doar nu era sa faca o curba de 90 de grade. Poteca se ingusteaza, apoi revine iarasi la latimea data de terasament. Peretii sunt parca mai abrupti si daca te uiti in sus cu greu distingi cerul din cauza hatisului.




Grohotisul invadeaza la un moment dat terasamentul. Trecem cu mai multa atentie. Peste citeva sute de metri poteca se rupe brusc. Sunt doar vreo 3-4 metri, insa nu e chip de coborit. Solul e ud si alunecos, piatra lata la fel. Prizele sunt inexistente. Stam minute in sir in cautarea unei solutii de trecere in siguranta. Doamne-feri sa patesti ceva pe aici!



Frustrarea atinge cote maxime. Imi e sa accept ca excursia noastra sa se termine asa abrupt( la propriu si la figurat ). Nu stiam insa ce urmeaza..

Nu  ma dau batut, dupa ce ne intoarcem la grohotisuri iau o decizie extrema: cobor pe malul apei pe pietrele instabile si am noroc. Observ ca se poate inainta chiar pe linga apa, pe o zona calcaroasa asemanatoare cu Cleantul la Cirlige din Cheile Nerei. Doar ca acum roca e uda si nu exista cabluri.



Trecem cu atentie o portiune cam de 50 de metri parcursa foarte aproape de riu. O baie nu ar fi deloc placuta acum. Revenim in poteca. Aceasta urca usor printre copaci si iedere si alte plante agatatoare. Pe masura ce  cistigam inaltime  poteca se ingusteaza drastic. Riul e cam la 4-5 metri sub noi. La un moment dat ii vad pe colegii de tura oprindu-se. Sorin e cumva suspendat intr-o pozitie nefireasca, nereusind sa inainteze.

-    Ce s-a intimplat?
-    Poteca e rupta.

Mai sa fie! Poteca e rupta si cineva binevoitor a batut un piton si a prins de el o sirma. Ca sa treci e nevoie sa te tii cu ambele maini de sirma, sa faci balans iar inertia sa te impinga pe partea cealalta. Doar ca imaginea de jos cu riul asta nervos nu te prea imbie la astfel de mici cascadorii.



Reusesc sa trec mult mai usor decit credeam, poteca e la fel de ingusta si dupa hopul asta. Ii rog pe colegi sa astepte fiiindca vreau sa vad ce urmeaza, daca mai sunt si alte probleme. Mai merg citeva zeci de metri si poteca se rupe iara. Trec cu greu, aproape in patru labe ca asa am gasit prize bune si de mina si de picior. Continui tot pe poteca ingusta. Aud doua tunete puternice. Ridic ochii spre cer si vad ca iara s-a intunecat iar ploaia este iminenta. Cheile Girlistei sunt oricum destul de intunecate fiindca lumina patrunde cu greu pina pe fundul vaii din cauza peretilor abrupt si inalti.

In sfirsit glasul ratiunii biruie glasul frustrarii: e timpul sa ne intoarcem. Nu imi dau seama cit mai e pina la celalalt capat al cheilor, am facut pina aici aproape doua ore. Si oricum..intoarcerea tot pe aici ar trebui sa o facem. Trebuie sa profitam la maxim de minutele in care nu ploua.



Ma intorc trec neasteptat de usor de ruptura pe care cu citeva minute o traversasem in patru labe. Ajung si la zona cu piton si sirma. Sorin reusise sa treaca de ea, Ramona era inca pe partea cealalta. Traversarea in sens invers insa s-a dovedit a fi foarte dificila. Ma prind de sirma, fac balansul, pun piciorul dar nu reusesc sa ma imping cum trebuie. Ramona se prinde cu o mina de o iedera si cu cealalta ma trage. Repetam figura, de data asta cu Sorin pe post de "traverseur" si cu mine pe post de "tragator".



O luam repede inapoi lungind pasul si marind cadenta. Trecem in viteza de portiunea calcaroasa de linga riu, de portal si de tunel. Inainte de a iesi din chei ne prind din urma primii stropi de ploaie. Coborim cu bine portiunea de la capul de pod, parcurgem in siguranta si portiunea ingusta de poteca de la intrarea/iesirea din chei si de aici nu mai avem decit de strabatut poiana.

Urmeaza apoi un potop in toata regula care ne uda bine cu toate pelerinele si hainele antiploaie pe care le avem. Chiar daca distanta pina la masina nu e asa de mare ajungem bine murati. Dar de..pina la urma si intimplarile de felul asta fac parte din farmecul unei excursii.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Sorin Adam

    11 oct 2010 03:06:38

    Daca ma uit la ultima poza, cea foarte "dinamica" cu traversarea din zona pitonului, inteleg ca ne-am riscat un pic. Daca alunecam iesea o buba pe cinste. Si aici ne-a ramas o "datorie": parcurgerea Cheilor Garlistei pana la Anina. De trecut in plan pentru la anu'.

  • meddle

    31 mai 2013 03:33:28

    Utile informatii, merci!

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017