Satul Brădeni e situat pe cursul superior al râului Hîrtibaciu pe o vale laterală nordică aflată la o altitudine de 840m şi se află la distanţă egală de oraşele Făgăraş, Agnita şi Sighişoara. Prima atestare documentară datează din 1297 unde satul e menţionat sub denumirea Terra Heen. Denumirea germană este Hendorf.


Noi am ajuns venind dinspre Făgăraş traversând satele Şoarş, Bărcut şi Retiș. De departe se vede o cetate mare ce are înăuntru o biserică înaltă cu o parte a acoperişului proaspăt renovată. Găsim şi pe doamna Balint, cea care are cheile cetăţii şi care lasa gemul pe foc ca să ne arate cea mai impunătoare construcţie a zonei.

Aşteptăm puţin afară până ce doamna închide câinii de pază aflaţi în interiorul cetăţii. Noi însă ne găsim ocupaţie. Stăm şi ne mirăm cât de mari, de bătrâni şi de groşi sunt copacii aflați în micul părculeţ de lângă cetate.


La un semn, deschisă ne e calea spre interiorul zidurilor. Pătrundem în cetate pe o alee cu dale de beton. Pe lateral ni se povesteşte că pe interiorul zidului au fost amenajate camere pentru provizii. În biserică se intră pe lateral. Am descoperit o adevărată comoară, prezervată şi întreţinută excelent.

De cum intri rămâi impresionat de picturile aflate pe galeriile de lemn. Sunt atât frumoase, de proaspete de ai zice că artistul abia şi-a terminat treaba. Temele abordate sunt diverse: de la flori, teme biblice, picturi ce înfăţişează biserici şi cetăţi dar şi scene din viaţa satului.


Amvonul este şi el din lemn, este pictat şi casetat. În faţa lui la mică distanţă se afla un capac de lemn care acum este ridicat şi care acoperă fântâna bisericii.

Altarul are o pictură interesantă înfăţişând Cina cea de Taină dintr-un unghi mai puţin convenţional: Iisus sta singur pe o latură a mesei iar apostolii sunt dispuşi într-un fel de semicerc de cealaltă parte.


Orga se află deasupra altarului. În zona învecinată, pe ziduri sunt câteva urme de frescă. Biserica a fost pictată, însă după Reformă picturile au fost îndepărtate.

Ieşim în curtea interioară, ocolim biserica prin partea vestică unde se mai află o intrare decorată cu un portal. Gazda ne îmbie să intrăm într-o căsuţă unde este amenajat un mic muzeu cu obiecte tradiţionale donate de oamenii din sat. Printre ele, un război de ţesut, porturi populare săseşti, fotografii, o tubă.

Urmează vizita, obligatorie în mai toate bisericile fortificate, în turn. De fapt nu e vorba de un turn, fiindcă biserica din Brădeni e de tip sală, ci de podul acesteia. Urcăm la început pe trepte de piatră. Ne oprim la două nivele în care sunt spaţii destinate depozitării slăninei.


Continuăm şi ne oprim în podul bisericii. Locul este folosit la întreaga lui capacitate adăpostind o mulţime de lăzi destinate păstrării cerealelor în vremurile de asediu.


Puţină istorie( sursă: pliantul Bisericii Fortificate de la Brădeni )

Biserica-cetate din Brădeni, cu hramul Sf. Andrei a fost menţionată prima oară în 1350, când a obţinut de la Roma, la cererea a trei localnici, o indulgenţă pentru închinătorii bisericii. Aceeaşi indulgenţă a fost căpătată şi între 1406 şi 1416 şi apoi în 1466. Datorită tuturor acestor indulgenţe, biserica a putut fi întreţinută, jucând, se pare, şi rolul unui loc de pelerinaj. În 1507, se ştie că fortificaţiile fuseseră terminate, dar nu ştim dacă biserica fusese reconstruită din temelii sau dacă se folosiseră părţi ale mai vechii biserici din secolul al XIV-lea.

La începutul secolului XVI biserica a fost întărită cu galerii de luptă ce se ridică deasupra corului şi a navei. Galeriile sunt scoase în consolă pe grinzi de lemn sprijinindu-se în acelaşi timp şi pe contraforţi puternici de piatră. În aceeaşi perioadă se bolteşte corul şi se construiesc şi scările de acces spre galeriile de luptă pe latura de nord a navei.


Portalul de sud a fost ridicat tot la începutul secolului al XVI-lea şi conţine elemente stilistice care marchează trecerea de la Goticul Târziu la perioada Renaşterii.

Deşi pare opac şi simplu pe dinafară, lăcaşul este bogat ornamentat pe dinăuntru. Are o sală şi un cor pentagonal, iar pe faţada apuseană se află portalul principal, singura intrare iniţială în biserică, care era probabil închis cu o hersă. Deasupra altarului se află tribuna orgii, la care se ajunge printr-o scară circulară.



Alte scări lipite de latura de nord comunică cu nivelurile de apărare, la care se ajungea numai din interiorul sălii şi al sacristiei. Odată ce se închidea hersa portalui de vest biserica devenea o adevărată cetate inexpugnabilă. În cazul în care duşmanii ar fi trecut totuşi de acest obstacol, ei trebuiau să treacă şi prin patru camere suprapuse, fiecare dintre acestea putînd fi blocată. Pentru aceleaşi cazuri de asediu, exista în sală o fîntînă cu apă potabilă şi cămăruţe din scînduri în care era păstrată de obicei slănina.

La etajul de apărare de deasupra navei au fost instalate trei clopote. Clopotul mare datează din secolul XIV conform inscripţiei de pe el, cel mijlociu a fost turnat de meşterul sighisoarean Hâns Weiberger în 1649, iar clopotul mic este şi el inscripţionat.


În cele două etaje de apărare se află un depozit, unic în întreaga ţară, de  lăzi, asemănătoare unor cufere cu patru picioare. Unele dintre ele datează din secolul al XVI-lea. Marginile şi laturile le-au fost dăltuite cu elemente de decor, colorate în albastru sau brun-roşcat. Cuferele jucau, pe lîngă rolul de recipiente de provizii, şi pe cel de mobilier. În ele se păstrau hainele scumpe de sărbătoare, din postav, piele sau blană, iar mai tîrziu sticlele sau butoiaşele cu ţuică, prunele uscate, chiar şi făina sau cîrnaţii afumaţi. Aceeaşi tradiţie poate fi observată şi în picturile datate 1776 înfăţişînd naturi moarte, scene cîmpeneşti sau fantastice şi peisaje urbane, care împodobesc tribunele, fiecare cu mica ei poveste scrisă dedesubt.


Putenica fortificaţie ce înconjoară biserica a fost construită în plan rectangular cu ziduri înalte de 5-6 metri şi câte un turn masiv în fiecare colţ. Turnul de sud-est, care avea trei etaje a fost transformat în locuinţa pentru îngrijitorul bisericii. Turnul de nord-est a fost demolat iar în partea de sud-vest şi nord-vest se mai păstrează două turnuri cu câte două etaje.

Cum ajung la Brădeni:
După cum scriam şi la început, Brădeniul se afla în judeţul Sibiu şi se află la distanţă aproximativ egală de oraşele Făgăraş, Agnita şi Sighişoara. Dacă veniţi dinspre Făgăraş, trebuie să vă aşteptaţi cam la 10km de drum neasfaltat dar bun. Dinspre Agnita şi Sighişoara se ajunge pe un drum naţional aflat în stare decentă în septembrie 2010.

Cheia o găsiţi la familia Balint care stă la casa cu numărul 210. Biletul de intrare costă 5 lei. Biserica se poate vizita în fiecare zi între orele 9-17.