Prin Munții Mehedinți: Balta Cerbului și Cheile Țesnei
Data publicării: 22 oct 2010
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Traseul stabilit la şedinţa tehnică de seara trecută arata aşa:
Băile Herculane - Ogaşul lui Roseț - Fântâna Moşului - Polia Baltă Cerbului - Poiana Țesnei - Cheile Țesnei.
Săgeata de la intrarea în traseu e un pic ascunsă, dar noi avem în grup oameni cu experienţă care nu sunt pentru prima dată prin locurile astea. Tot din acest punct mai pleacă un traseu spre Cascada Roseț, marcaj punct roşu, o oră de mers.
Noi vom merge până în Poiana Țesnei pe triunghi albastru. Nici nu intrăm bine pe traseu ca şi începem un urcuş susţinut. Transpirăm abundent în urma efortului dar nu ne dăm bătuţi. Poteca urcă mereu prin pădure fără prea multe serpentine până prinde un plai ceva mai orizontal. Vederea spre Valea Cernei ne este barată însă de copaci totuși putem intui că în jos trebuie să fie nişte abrupturi straşnice.
Ajungem în sfârşit la câteva puncte de belvedere aflate deasupra barajului de acumlare de pe râul Cerna. Ne bucurăm preţ de câteva minute după care ne continuăm urcarea. În mod clar traseul ăsta a fost făcut cu un singur scop: pentru transpirat.
Ajungem uzi leoarcă la Fântâna Moşului pe care o privim ca pe o sursă neaşteptată de apă vie. Şi într-adevăr aşa a fost, după ce ne-am spălat pe mâini şi pe faţă parcă am început să înviem. Lângă izvor se află un fost adăpost, acum vechi şi părăginit.
Plecăm de la Fântâna Moşului cu mai mult nerv şi urcăm voiniceşte încă o bucată. Sus e o bifurcaţie de trasee, semnalizată prin scrisuri pe copaci. Noi ţinem tot triunghiul albastru şi începem să coborâm uşor şi să traversăm câteva porţiuni mocirloase. După o vreme poteca ne scoate int-un drum forestier, unde găsim un marcaj bandă roşie.
Urcăm câteva minute pe forestier până la o bifurcaţie. Merg pe una din ele şi găsesc marcajul apoi îi chem pe ceilalţi. La un moment dat pierdem iarăşi triunghiul, dar rămânem cu banda roşie. Ajungem la o nouă răscruce, unde GPS-ul lui Costel ne scoate din încurcătură şi ne trimite tot pe un drum forestier în coborâre. În câteva minute suntem în Polia Balta Cerbului, o poiană imensă pe care se găseşte şi un canton silvic, acum închis, un foişor, o masă cu băncuțe de lemn.
Ştefan Negrea o descrie succint în cartea "Ad aquas Herculi Sacras":
"Polia Balta Cerbului este o insulă de graniţe între calcare, lungă de vreo 800 metri, străjuită de vârfurile Inâlăţu Mic (1.146m ) şi Inălăţu Mare (1.301 m) şi în care este o cabană a Ocolului silvic. Sub unul din vârfuri se află o cruce".
Chiar la intrarea în Balta Cerbului regăsim triunghiul albastru şi deducem că el a tăiat vreo două serpentine. Aproape de acest loc e şi un izvor. Ne punem la masă şi ne ospătăm cu tot felul de bunătăţi.
Dar, cum călătorului îi stă bine pe drum, ne ridicăm de la masă şi plecăm spre Țesna ţinând tot triunghiul albastru. Marcajul începe să dea semne de oboseală. Întâlnim două răscruci iar din fiecare pleacă câte un marcaj, dar numai bunul Dumnezeu ştie unde fiindcă nu exista nici un fel de indiciu, nici pe harta noastră şi nici la faţa locului.
Domnul Marin Baltă merge atent şi intuieşte poteca şi marcajele. Cu el nu mi-e frică de faptul că m-aş putea pierde pe undeva. Drumul nostru se strecoară printre doline, prin pădure, trece pe la Vf. Ciolanu Mare (1.135 m) situat pe creasta Munţilor Mehedinţi şi se opreşte deasupra Văii Ţesna. De aici înaintam cu băgare de seamă căci ferigile şi iarba sunt mari şi umblă vorba că pe aici ar fi vipere.
Trecem într-o zonă cu vegetaţie mai blândă, pajişte, iar din loc în loc câte un arbust pitic. Un pic mai jos este un pârâu. Sunt primul din grup şi la un moment dat mă opresc la vreo 3 metri de o viperă, îi atenţionez şi pe ceilalţi, timp în care vipera mă simte şi se face rapid nevăzută.
Din locul ăsta mergem cu mult mai mare grijă la picioare. Citim amuzaţi, din loc în loc, anunţurile publicitare scrise de cei de la stâna din Țesna ce ne îmbie la o mămăliguţă cu brânză.
Aceştia ne primesc cu căldură, ne cunoaştem de acum câteva zile când noaptea ne-a prins în Poiana Țesnei şi am cerut găzduire. Tataie din Isverna primeşte bucuros ţigările de la noi şi nu stă mult pe gânduri până să desfacă un pachet.
Tanti de la stâna ne arată câteva pagini în limba germană scoase de pe Internet şi aduse de nişte turişti nemţi în care se vorbeşte şi se ilustrează cu imagini viaţa de la stâna din Țesna.
Ne luăm rămas bun de la gazdele noastre şi mergem să coborâm încă odată pe frumoasele Chei ale Țesnei.
Trecem de două stânci şi pătrundem în Cheile Ţăsnei, de o frumuseţe cu totul particulară conferită de versanţi sculptaţi de ape şi de pinii de pe creşte. În calcarele suspendate deasupra văii se deschid câteva guri de peşteră. În una dintre ele se spune că ar fi fost ascunzătoarea cetei condusă de Tudor Vladimirescu.
Mai în aval întâlnim o pitorească moară de apă, (cunoscută ca Moara Dracului deoarece roata se învârteşte în sens invers), instalată la baza une cascade de 5 metri. Moara din Cheile Tesnei e funcţională, dar nu are nici lacăt la uşa nici morar. Practic orice ţăran poate veni aici, poate pune moara în funcţiune şi măcina.
De data asta chiar întâlnim un nene care face mălai. E însoţit de un câine care ne latră până e domesticit de aparatul anti-câini al lui Costel.
Pornim mai jos şi trecem pe deasupra unei guri de peşteră care este mult mai evidentă privită din aval.
Pe pereţii cheilor stau suspendaţi o mulţime de specimene de pin negru bănăţean. Ai spune că odată cineva a venit cu instrumente moderne şi i-a prins cumva de stânci prin vreo metodă extrem de complicată. Spectacolul acesta al pinilor alpinişti e încântător.
Mai jos, după ce coborâm două serpentine şi traversăm râul mai găsim o cascadă cam de 3 metri.
Mai trecem odată peste apă, apoi urcăm pe două serpntine pe peretele drept. Pe potecă pare că au fost săpate trepte, Gigi îmi spune că pe aici s-a mers cu calul fiindcă odată pe valea aceasta era granița. Am mai văzut şi pe versantul opus urmele unei poteci săpate în stâncă. Un pic mai sus găsim o porţiune în care poteca e mărginită de un bolovan mare de o parte şi de peretele cheilor în cealaltă parte. E un loc bun unde să ne numărăm şi să facem prezența.
Peste câţiva metri se află un superb punct de belvedere unde este şi o cruce înaltă. Privind în urmă ne bucurăm se spectacolul maiestuos al cheilor şi pinilor; dacă privim înainte vedem Munţii Cernei cu vârful Arjana.
Se lasă cu o şedinţă foto prelungită dar şi cu lecţie de geografie în aer liber ţinută de domnul profesor Gigi Cepoiu.
Plecăm la vale în trombă că vremea pare a se strica. Ajungem exact înainte să înceapă ploaia şi facem un bine luând doi tineri coborâţi din satul Dobraia în maşină până la Herculane.
- Voi aţi urcat ieri pe Arjana? mă întreabă fata.
- Noi.
- Am văzut un grup mare, cam 7 persoane, 3 mai în vârstă şi 4 tineri, urcând spre vârf. Noi eram la fân, casa noastră e undeva pe dreapta, ultima din sat. Dacă mai urcaţi la Arjana să veniţi pe la noi.
Şi uite aşa am ajuns şi noi mici vedete printre locuitorii micilor cătune de munte care probabil văd turişti puţini de vreme ce ne-au ţinut minte.
Concluziile după parcurgerea acestui traseu au fost următoarele:
1. Tura a fost un alt bun prilej pentru sudarea trupei. Parcă astăzi am mers şi mai bine şi mai compacţi.
2. Pe mine m-a dezamăgit mult Poiana Balta Cerbului pentru că nu am văzut nici balta şi nici cerbul.
3. Traseul în sine nu e foarte spectaculos, exceptând Cheile Țesnei. E o bună rută de antrenament, de trekking, interesant modul în care se face urcarea deasupra Văii Cernei. Uitându-te din Munţii Cernei sau pur şi simplu de jos, din vale nici nu ai bănui că pe deasupra abrupturilor s-ar putea strecura vreo potecuţă.
4. Timp total de parcurgere a traseului: 7 ore şi jumătate.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 3
-
olivu
29 oct 2010 16:35:29
cum n-ai vazut nici balta nici cerbul?! intreaga poiana este strabatuta de un fir de apa care se strecoara intr-o pestera aflata inspre nord. prin pesterea apa isi croieste apoi drum prin calcar pana la cerna. evident numai apa cunoaste tainele traseului! paraiasul acela este Cerbul, si pentru ca albia nu este clar delimitata si panta foarte mica, apa balteste aproape prin toata poiana. de acolo vine numele Balta Cerbului! data viitoare sunt sigur ca nu vei fi dezamagit! olivu
-
Bogdan
01 nov 2010 03:50:16
Oliewer, eu ma asteptam sa vad o poiana cu un lac. Si eventual si un cerb care sa bea apa. De aia am fost un pic dezamagit. Data viitoare o sa merg stiind despre ce e vorba. Multumesc mult pentru informatii.
-
Petre Vieru
09 iun 2020 12:45:24
Explicatia că Moara Dracilor se numea așa(in primavara lui 2019 s-a prăbușit) este o aberație tehnică. Este o moara cu ciutura pe dreapta cu ax vertcal (vezi morile din Rudaria) Pe filmulețele de pe net se vede că roata cu pale este în dreapta ierugi (canalui de aducțiune) și jetul de apă lovește în dreptul orei 9,deci se va toti în sens orar spre 11,12 Încercați acasă să rotiți o farfurie împingând-o din stănga ei inainte .Nu se va roti în sens orar spre dreapta? Denumirea nu are nici un fundament. E doar marketig asemeni ce spune la stâna că Țăsna vine de la izvoare care țâșnesc, când vine de la slavonul tesna vale ingustă. Asemeni și Poienile de Sus a Țăsnei e o invenție când se numea La Bechet-deoarece exista un pichet grăniceresc cât a fost vreme de 180 de ani graniță.Punctul de intrare în chei (unde s-a pus o cruce ) se numește La Covei