Dacă citeÅŸti vreodată o listă alfabetică în care sunt toate cetăţile ÅŸi bisericile fortificate din Transilvania, la una din primele poziÅ£ii vei găsi acest nume: Aita Mare. Localitatea se afla în vecinătatea Oltului, în judeÅ£ul Covasna.

Cetatea se află pe cel mai înalt punct al localităţii, într-un loc care se numea Cuibul Corbului. În sat ne atrage atenÅ£ia o poartă pe care scris Tourist Info. Intrăm ÅŸi suntem ÅŸi stăm de vorbă cu un domn care s-a dovedit a fi preotul comunităţii unitariene. Ne roagă să îl aÅŸteptăm 10-15 minute fiindcă are de rezolvat o problemă cu un enoriaÅŸ.

- ÅžtiÅ£i, eu sunt întâi de toate preot ÅŸi abia apoi ghid turistic. IntraÅ£i în cetate, am să vin ÅŸi eu.

Cetatea este deschisă ÅŸi bat clopotele, fiindcă un sătean urmează să fie îngropat.


Mai întâi intrăm pe o poartă de metal, iar o alee străjuită de brazi ne conduce spre poarta cetăţii. Pe partea dreaptă se afla o sculptură interesantă ce reprezintă pe conducătorii celor 7 triburi maghiare.

Pătrundem în interior pe o uşă aflată la nivelul cel mai de jos al unui turn. Zidurile ce înconjoară biserica s-au păstrat bine, exteriorul bisericii nu e chiar în cea mai bună stare. Intrăm. Ca în toate bisericile gotice ne întâmpină un aer rece. Mobilierul e aproape tot vopsit în albastru. Ne atrage atenÅ£ia amvonul din piatră ÅŸi cu balustradă.

De asemenea biserica e organizată mai special: o parte din bănci se află în cor, unde e poziÅ£ionată ÅŸi orga. Altar nu există. Preotul slujeÅŸte într-un perimetru care îi permite să fie urmărit ÅŸi din partea estică dar ÅŸi din cea vestică a bisericii.

IeÅŸim să ne mai încălzim. Apare ÅŸi preotul care începe să ne descrie în amănunt biserica. VorbeÅŸte bine româneÅŸte dar din când în când uita unele cuvinte iar noi îl mai ajutăm. Ne mulÅ£umeÅŸte de fiecare dată.


Stăm lângă turn.

- Acest turn s-a dărâmat la un mare cutremur ce a avut loc în anul 1802. Sătenii l-au reclădit dar l-au făcut cu un etaj mai scund. O parte din materialele turnului fărâmat au fost folosite pentru construcÅ£ia nouă. Părintele Levente ne arată câteva blocuri imense de piatră aÅŸezate pe cant pentru consolidarea turnului. Ele au fost sculptate ÅŸi au mici ÅŸanÅ£uri longitudinale.

Intrăm din nou în biserică. Preotul ia toate elementele pe rând. Ne arată mai întâi balconul din lemn dinspre vest, decorat cu flori pictate pe fond albastru. Acestuia i se opune un alt balcon, decorat asemănător, amplasat în cor ÅŸi unde este instalată orga. Aceasta funcÅ£ionează, soÅ£ia preotului este ÅŸi organist ÅŸi o foloseÅŸte la fiecare slujbă.


Apoi ni se prezintă tavanul. Acesta este decorat cu reÅ£ea de nervuri. Tavanul corului este însă diferit de cel al sălii. Nervurile din cor sunt construite în relief. Cele din sală sunt pur ÅŸi simplu lipite de tavan. Acest fapt are drept cauză tot acel cutremur din anul 1802. Atunci tavanul sălii s-a prăbuÅŸit în interior, fiind refăcut ulterior. Preotul e de părere că meÅŸterii care s-au ocupat de reconstrucÅ£ia bisericii nu au ÅŸtiut( sau poate nu au putut, n-au avut materialele necesare ) pentru a decora tavanul cu nervuri identice cu cele din cor.

Tot în partea de sus, aproape de tavan observăm o serie de bare metalice care au menirea de a consolida contraforturile de pe exterior.

În cor deasupra mesei atârna un candelabru mare, din lemn, decorat cu motive florale tot pe fond albastru. În vecinătatea mesei se mai află două scaune frumos decorate ÅŸi o vază mare.


Mândria acestei biserici însă e amovnul. Părintele ne vorbeÅŸte entuziast despre modul în care acesta a fost demontat piatră cu piatră în vederea restaurării. Amvonul ÅŸi coroana de deasupra datează din 1710, conform inscripÅ£iilor din piatră. Aceasta construcÅ£ie are un aer de vechi, de autentic. Îmi plac foarte mult balustrata ÅŸi treptele de piatră.

Amvonul e compus din patru casete sculptate în piatră. Unul conÅ£ine o emblemă cuun pelican pe ea, pe celalate trei au fost sculptate citate din Biblie. Preotul ne traduce inscripÅ£ia de sub pelican. Aflăm astfel că amvonul a fost construit pe cheltuiala lui Donath Gyorgy. Stema îi aparÅ£ine ÅŸi, în semn de preÅ£uire, el ÅŸi familia lui au fost înmormântaÅ£i în biserică. Preotul ne arată un loc în care podeaua sună a gol sub greutatea paÅŸilor. Pe aici se face accesul în criptă.

În vecinătatea amvonlui se afla un portal frumos decorat. Aici a fost o sacristie( camera a preotului ) pe care sătenii au decis mai demult să o demoleze ÅŸi să zidiească uÅŸa. Åži acest portal a fost restaurat relativ recent.

Părintele regretă demolarea acestei încăperi fiindcă un astfel de spaÅ£iu era util pentru depozitarea diverselor obiecte bisericeÅŸti: steaguri, cărÅ£i, straie.


Ne îndreptăm apoi atenÅ£ia spre cele două scaune pictate. Cu acest prilej dezlegăm ÅŸi misterul vopselei albastre. de pe mobilier: în anii 60 sătenii au comandat unui pictor local să picteze galeriile ÅŸi au ales această culoare albastru deschis. Însă aceasta nu se potrivea cu culoarea lemnului băncilor. Atunci s-a hotărât ÅŸi vopsirea lor în albastru.

Acel pictor a donat la final cele două scaune pictate bisericii din Aita Mare.

IeÅŸim din biserică înfriguraÅ£i ÅŸi privim zidurile. Cămările de provizii nu mai există. Au rămas însă turnurile. Pe timpuri era ÅŸi un drum de strajă. Am înconjurat cetatea ÅŸi pe exterior. Vechiul sunt de apărare care era umplut cu apă există ÅŸi astăzi.


Găsim aproape de turnul cu intrare niÅŸte stâlpi de lemn pe care i-am mai văzut prin diverse locuri din Covasna. Părintele ne-a povestit semnificaÅ£ia lor, una extrem de simplă: în fiecare an, cuplurile care împlinesc 50 de ani de căsătorie aduc lângă biserică un astfel de stâlp. Pe acesta sunt inscripÅ£ionaÅ£i anii, iar diferenÅ£a dintre ei este întotdeauna 50.

Ne luăm rămas bun de la preotul unitarian ÅŸi îi mulÅ£umim pentru timpul petrecut cu noi, aproape două ore. Dânsul s-a dovedit a fi o persoană extrem de deschisă ÅŸi de amabilă ÅŸi de aceea vă invit la Aita Mare să îl cunoaÅŸteÅ£i ÅŸi să ascultaÅ£i povestea bisericii-cetate.

Puţină istorie( sursă: panoul de informare al bisericii ):
Din fragmentele architecturale existente se poate reconstitui istoria construcţiei acestei biserici fortificate:

Prima biserică s-a construit în secolele XIII-XIV, având sanctuarul sub formă de semicerc. Sanctuarul acestei biserici a fost demolat pe parcursul seolului al V-lea, iar în locul lui s-a construit sanctuarul existent ÅŸi astăzi, în stil gotic.


După data găsită în timpul renovării din anul 1956, arcul de triumf s-a construit ori timpul construirii sanctuarului, ori în 1512, când s-a mărit înălÅ£imea pereÅ£ilor ÅŸi s-au construit bolÅ£ile cu nervuri de piatră în formă de stea. Din cauza unui mare cutremur de pământ din anul 1802 aceste nervuri s-au deteriorat în aÅŸa măsură încât au trebuit scoase. De aceea astăzi nu se mai văd decât locurile nervurilor de altădată, formate din tencuială ÅŸi pictate.

Ferestrele gotice cu rame de piatră cioplită s-au construit în timpul ridicării sanctuarului. Descrierea acestora o dă Orbăn Balăzs în 1864, când a umblat la Aita-Mare:
Geamele de piatră deteriorate şi ferestrele cu inele de plumb au fost schimbate cu ferestre cu rame de lemn. Numai pe zidul de est a rămas zidită o fereastră. Chiar şi din fragmente ne putem da seama de frumuseţea sa originală.


În sanctuar a rămas intactă uÅŸa gotică, cioplită din piatră. În această uşă de piatră se află gravate iniÅ£ialele numelor ÅŸi semne ale scrierii runice.

Amvonul s-a construit în anul 1710, flind cioplită din piatră tare sub forma unui potir. Pe scutul din mijloc se găseÅŸte o stemă cu pelican ÅŸi cu inscripÅ£ia următoare:

"Donath Gyorgy kbltsge,kinek ez cimere 1710-ben ez oltărt emelte" Pe cheltuiala lui Donath Gyorgy, care are această stemă, s-a ridicat acest altar.

Pe scuturile laterale se găsesc citate din Biblie.Tot din această perioadă se datează şi coroana de amvon.

La capătul de vest a navei a fost mai de mult un balcon de piatră datând din timpul lucrărilor de mărire a bisericii. Pe acest balcon s-au prăbuÅŸit în 1802 turnul ÅŸi clopotele, zdrobindu-l. O parte din pietrele cioplite ale balconului s-au folosit la zidirea turnului nou. În locul vechiului balcon s-a ridicat în 1806 un balcon nou care se psrijină pe stâlpi de lemn.

Dovezile transformării în stil gotic a navei originale sunt ÅŸi construirea contraforturilor, caracteristice stilului gotic. Pe când la sanctuar contraforurile cu pereÅ£ii formează un tot unic, atunci la navă ele s-au despărÅ£it de mai multe ori de pereÅ£i, din cauza construcÅ£iei nesatisfăcătoare, fiind nevoie de se recurge la reparaÅ£ii.

Turnul vechi care era lipit de navă s-a ruinat în 1802. Turnul cel nou s-a construit cu ziduri groase de 120 cm dar ÅŸi cu o înălÅ£ime mică, renunÅ£ându-se la un etaj. TotuÅŸi ÅŸi acest turn s-a deteriorat în timpul contremurului de pământ din anul 1838.

Pe peretele de nord a navei între bolÅ£ile mici se găsesc fragmente de fresce din legendă Sfântului Ladislau. Cea mai bine conservată a fost cea de lîngă arcul de triumf. În timp s-a deteriorat ÅŸi o parte s-a distrus în timpul construirii noii ferestre. A rămas întreg capul unui sfânt. Din păcate, acum, toate acestea sunt acoperite cu hârtie cu tencuială.

InscripÅ£ii în interiorul bisericii:

Pe vârful.arcului de triumf pe bordura de dinspre navă: "Renovat Anno D-ni 1512. Nu se mai pastreza fiindcă locul a fost retencuit.

Pe partea sudică există o inscripÅ£ie mai lungă găsită în 1832:
"Est Pater umnipotens nobis Deus uptimus Uni non genitun verum sum mus Super omna Magnus, qui Coelua solea Lunam Stellasque creavit frugiferam Terraa Pontlue klucta tumentis Et postreao Hominem Contructum ad Sydera Vultu.Hâc So1us Deus est incomprensusque Creator în sacră Domini venerandus Nomins Jesu.."

Tatăl nostru cel uriaÅŸ, numai unul singur bun Dumnezeu cel îndurător, Nu s-a născut pentru că El este mare ÅŸi se află deasupra tuturor, El a creat cerul, soarele ÅŸi luna miile de stele, pământul fertil ÅŸi apa mării ÅŸi, în sfârÅŸit, Omul cu privire spre cer. În numele Domnului Iisus Christos pe El trebuie să-l adorăm.

Începând din sec. al XVI-lea s-au găsit mai multe inscripÅ£ii cu nume, care fuseseră acoperite cu un strat de var.

Orga cu dulap gotic se construieÅŸte în 1912.

Clopotul cel mare este făcut în 1924, în locul clopotului luat în timpul primului război mondial. Clopotul cel mic datează din 1793. Acesta a supravieÅ£uit prăbuÅŸirii turnului din 1802 dar a rămas ÅŸtirbit

Podului bisericii a fost amenanjat în evul mediu în scopuri defensive. Găurile pentru arcaÅŸi există ÅŸi astăzi ÅŸi sunt parÅ£ial zidite.

Sub sanctuar există cavou, care însă nu mai este folosit de la sfârÅŸitul sec. al xVIII-lea.

Cetatea:

Biserica este înconjurată cu un zid de cetate în formă pătrată cu 3 bastioane. Despre aceasta fortificaÅ£ie se aminteÅŸte pentru prima oară în 1222, drep Castrum Noilgiantin în scrisoarea de donaÅ£ie a lul Andrăs II, atunci când circumscrie linia de graniă a teritoriului economic nordic donat cavalerilor germani cruciaÅ£i. Alt donument scris nu a mai rămas.


Se poate stabili zidirea mai târzie a bastionelor. La toate cele pentru colÅ£uri a cetăţii se află câte un loc de uşă zidită care probabil au servit ca porÅ£i înaintea construirii bastioanelor. Astăzi se poate intra în cetate numai prin poarta bastionului nordic. În mijlocul părÅ£ii de est, pe lemnul unei rame de uÅŸi zidită, se poate citi anul 1622. Aceasta ar putea se păstreze amintirea unei mari renovări mai ales ca pe exteriorul cetăţii se poate găsi inscripÅ£ii de nume din sec.al XVII-XVIII-lea. Cetatea a apărat în timp locuitorii satului. Pe exterior zidurile sunt înconjurate de un È™anÈ› care era umplut cu apă.

Locuitorii cetăţii ÅŸi-au păstrat provizii de hrană ÅŸi diverse alte valori în câteva construcÅ£ii aflate în interiorul cetăţii. Aceste cămări nu mai există.

Bastionul din partea de nord-vest a servit în timp ÅŸi ca locuinţă pentru paznicul cetăţii care avea datoria de a patrula noaptea în jurul cetăţii.

Pe partea interioară exista un drum de straja de jur împrejur. Gurile de tragere ÅŸi meterezele s-au păstrat intacte.

Cum ajung la Aita Mare:
Satul se afla în judeÅ£ul Covasna, pe ÅŸoseaua BraÅŸov - Baraolt, la 40 de kilometri de BraÅŸov. În aprilie 2011 unele dintre podurile de pe Olt erau închise circulaÅ£iei rutiere. De aceea recomand următoarea rută: BraÅŸov - Feldioara - MăieruÅŸ - Belin - Aita Mare.