Parîngul și furtuna - 1999

Data publicării: 05 ian 2006

Suntem tot în vara lui 1999. După tura cea frumoasă din Bucegi hotărâm că ar fi cazul să mergem undeva mai departe. Şi am zis să facem Paringul. Formaţia este următoarea: Loli, Dan Herghelegiu, Ovi, Manu şi eu. 5 băieţi cucuieți. Cu o zi înainte am hotărât că e cazul să îmi iau şi eu un rucsac ca lumea. Am cumpărat un Nootka de 80l pe care îl am şi acum. Adiţional m-am dotat şi cu izopren. Tot la capitolul echipament să menţionăm că suntem cu 3 corturi: cel cu ţevi al lui Manu, iglu-ul lui Loli şi cortul mic de bagaje.

Prima zi e zi de stat în tren..sau cam aşa ne gândeam noi...Ne întâlnim în gara Braşov şi ne îmbarcăm în acceleratul de Arad. Ne instalăm confortabil şi aşteptam să treacă timpul. Facem o carte, mai citim ziare. Citim şi articolele din revista Munţii Carpaţii dedicate Parîngului şi studiem hărţile din care nu pricepem însă mare lucru. În fine ajungem la Simeria unde trebuie să schimbăm trenul. Între cele 2 trenuri încercăm o Timișoreana iar apoi atentam la berea locală, Haţegana căreia îi păstrez o amintire foarte frumoasă. Vine şi trenul nostru. Ne îngrămădim bagajele în capătul vagonului că e cam aglomerat.

Ajungem în Petroşani pe la ora 21. Se înserează. Manu şi Loli caută o maşină care să ne ducă până la poale şi găsesc un microbuz care ne va duce până la Cabana Rusu. Între timp eu şi Ovidiu asigurăm stocul de Palinca de Bihor. Ne punem în microbuz şi cam în 45 minute suntem la Rusu. Fetele de la cabana ne spun că putem campa dar să ne trezim pe la 6 şi să strângem corturile ca să nu aibă probleme cu patronul. Dacă vedem că e aşa hotărâm să căutăm loc de campare. E un pic cam aiurea pentru că deja e noapte. Frontală am doar eu. Urcăm printre copaci şi ieşim într-o poiană. Găsim un loc mai drept şi ne apucăm de treabă. Cuiele se încăpăţânează să intre în pământ. Dar până la urmă le convingem. A doua zi aveam să aflăm şi de ce. Stând noi dimineața în cort auzim nişte voci:

-"ia uite, bă, şi la ăştia, şi-au pus corturile în mijlocul drumului!!!".

Erau cei ce îşi duceau caii la păscut. Am ieşit şi într-adevăr aveau dreptate. Pusesem corturile pe un soi de drumeag.

Strângem repede corturile ca să nu mai râdă nimeni de noi şi o luăm la picior spre cabanele IEFS. Mergem pe o potecă situată de-a lungul telescaunului. Putem vedea şi altitudinea la care suntem căci pe fiecare stâlp e trecută. Ajungem şi la IEFS. Lumea era în pregătiri că peste vreo două săptămâni venea celebra eclipsă totală de soare de la 11 august 1999. Peisajul era superb. Zi însorită..munţi peste tot. Hotărâm să mergem la Lacul Mija. Urcăm pe traseul de creastă. Ocolim Parîngul Mic şi ajungem la locul în care drumurile se despart. Acest fapt este marcat într-un mod cu totul original: scris pe jos, cu pietre şi cu săgeţi tot din pietre.

Coborâm la Mija. Mergem să vedem lacul. E o vreme atât de frumoasă! Lacul e curat şi e străjuit de o ultimă limbă de zăpadă. Apoi facem o şedinţă. Manu şi Loli sunt de părere că ar trebui să dormim în creastă: aşadar ar trebui să urcăm şi să ne continuăm drumul pe creastă. Eu şi Ovi ne opunem vehement acestei idei. Până la urmă hotărâm să rămânem la Mija. Punem corturile. Manu şi Loli trag o tură pe nemarcate. Ovi , Dănuț şi eu mergem din nou la lac unde va avea loc faza excursiei.

Parîngul e un munte unic aşa cum e orice munte. Seamănă pe undeva cu munţii de pietre ai Retezatului însă creasta are o altfel de consistenţă. Să revin la poveste: am ajuns la lac. Eu m-am aşezat pe un pietroi de pe mal şi mi-am băgat picioarele în apă rece. Dan şi Ovi se plimba prin lac. Şi-au suflecat pantalonii şi umblă de colo colo. Ovi se apucă să scoată bolovani de fundul lacului pe care îi aruncă înspre Dănut. La un moment dat Dan e stropit puţin..se dezechilibrează..apoi pare că se redresează..după care plonjează în apă îmbrăcat!!! Râsete pe capul nostru. Dănuț iese din lac. Apa curge de peste tot. Ajungem la cort şi Dănuț se schimbă: îl luase puţin frigul că începuse să se însereze. Manu şi Loli se întorc şi ei din expediţie. Le povestim şi lor fază şi râd cu poftă.

E seara. Stăm la obişnuita noastră sueta de lângă cort. Şi deodată începe ploaia. Ne băgăm în grabă în corturi. Începe să tune. Apare şi primul fulger. Dorm în cort cu Manu, partenerul meu de cort mulţi ani. Manu mă atenţionează că fulgeră iar noi suntem în cortul cu ţevi. Mai fulgera odată. Hotărâm să cerem azil politic în cortul vecin. Unde suntem primiţi. Aşadar suntem 5 oameni într-un cort de trei. Afară e urgie. Tunetele şi fulgere sunt continue. Nu am mai trăit niciodată aşa ceva. Bineînţeles că nimeni nu doarme..dar nici nu spune nimic. La un moment dat unul din beţe cedează. Loli iese în plină urgie să prindă cortul mai bine. Se întoarce bine udat..noroc că i-am dat geaca mea de ploaie...Spre dimineaţă concertul se potoleşte. Însă începe un vânt puternic. Ieşim afară şi surpriză majoră: totul e uscat. Vântul a uscat totul. Nici nu ai zice că a plouat. Facem inventarul pagubelor:nu sunt prea mari. Băţul rupt, câţiva saci de dormit udaţi. Bagajele sunt ok, în cortul cu ţevi nu a intrat apă şi vântul nu l-a doborât. Ne mai facem de treabă pe lângă cort. Ziua nu e prea limpede. Pe la prânz strângem tot şi hotărâm să ne retragem la IEFS pentru că în pustietatea de la Mija nu e de stat. Aşadar facem cale întoarsă la IEFS şi ne instalăm corturile.

Paringul Mare sau Mândra, aşa cum este numit de localnicii momârlani, este obiectivul nostru azi. Vremea nu e chiar ideală. Răcoare şi ceva ceaţă. O pornim la drum. Primul obiectiv este Vf. Cârja. Avem doar un rucsac cu merinde şi haine aşa că înaintam repede. Pe vârf prindem din urmă alţi doi turişti: un fost miner ce îşi construiește cabană în zona IEFS şi vărul său din Tg. Mureş. Facem poze şi îi cooptam şi pe ei la grupul nostru. Parcurgem creasta şi mai atingem câteva vârfuri( Stoenița, Gemănarea) până la Parîngul Mare. Pentru unii dintre noi la acea oră acesta era recordul de înălţime la vremea aceea. Facem poze admirăm printr-o spărtura a ceţii Lacul Mândra. Stăm de vorbă cu nişte ciobani ce stăpânesc nişte oi marcate cu vopsea roşie. Şi aici vine faza zilei: Loli întreabă ciobanii cu cea mai mare candoare cum se face că toate oile s-au născut cu pata aia roşie? :))) Şi dai şi râzi...

Parcurgem drumul de întoarcere. Facem popas şi mâncăm câte ceva. Avem norocul să vedem o turmă de capre negre: am numărat 14. Sunt grăbite spre vale. În depărtare se vede releul de la IEFS un excelent reper pe timp de noapte şi câteodată pe ceaţă. Ajungem după amiază la corturi. Spre seară eu cu Ovi mergem la o bere. Ceilalţi trei fac o urcare până în Parîngul Mic. Îi urmărim cu privirea de pe terasa unde stăm de această dată în compania a doua Golden Brau.

E ultima noapte a noastră în Paring..Admiram Cârja pentru a nu ştiu câta oară. Stăm lîngă corturi şi după păţania cu furtuna Ovi hotărăşte că e vremea să ne dotăm cu un paratrăznet. Găseşte prin pădure un fier lung şi îi strigă lui Dan, aflat în cort să îl ţină: Dan scoate afară mina şi apucă fierul fără să se uite. Iarăşi râdem. Stăm până târziu la poveşti. Adormim însă ne trezesc nişte tunete din depărtare. Ploaia ne udă corturile puţin. E dimineață. Împachetăm şi coborâm la baza telescaunului şi avem baftă de o ocazie până în Petroşani: un camion care transporta mobila. Urcăm rucsacii în camion şi ne găsim loc care pe unde. Dăm prelata la o parte ca să admirăm peisajul împreună cu gazdele noastre...Ajungem în Petroşani. Direcţia tren. Direcţia Simeria. Legătura noastră e târziu în noapte. Aşa că hotărâm să vizităm micul şi cochetul orăşel. Şi îl vizitam aşa de bine ca la un moment dat ne trezim că am ieşit din el. Găsim pe acolo un dud şi facem degustările. Ne întoarcem la gară şi mergem la Restaurant la o Haţegana. Începe din nou furtuna. Incomparabilă cu ce am trăit pe munte. La nu moment dat un tunet puternic întrerupe curentul în restaurant. Dar până nu durează mult. Ne terminăm berile şi urcăm în tren. La 6 dimineaţa suntem la Sibiu. Lăsăm bagajul la gară şi vizităm oraşul. Pe la 12 avem tren spre Braşov.

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024