Biserica fortificată de la Rotbav

Data publicării: 03 mai 2011

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

După mai multe tentative eşuate de a vedea biserica fortificată din Rotbav, am reuşit în sfârşit să o găsesc deschisă. Înăuntru oamenii au făcut curat, au greblat, au măturat curtea şi biserica. Acum stau şi se odihnesc. În sat mai sunt 10 familii de saşi care sunt deservite odată pe lună de un preot care ţine slujba prin rotaţie în mai multe sate.

Intrăm în biserică prin lateral, pe sub un portal ce are inscripţionaţi anii 1776 şi 1977. Îngrijitorul cetăţii este domnul Ervin Schaal care acum îi răsplăteşte pe cei ce l-au ajutat la curăţenie cu biscuiţi şi cu suc. E bucuros de oaspeţi şi ne invită să fotografiem după ce stăm de vorbă.

- Biserica în care ne aflăm este una dintre cele mai vechi din Țara Bârsei. Anul trecut a împlinit 760 de ani.

Interiorul este destul de simplu. Cea mai valoroasă piesă ni se spune că e pictura altarului ce îl reprezintă pe Iisus răstignit pe cruce. Pe stânga este un amvon de piatră decorat cu o ţesătură de culoare verde. Spre vest este un balcon de piatră masiv care găzduieşte orga. Domnul Schaal ne informează că orga e bună şi funcţionează foarte bine chiar dacă are peste 100 de ani.

Băncile sunt lemn şi numai câteva au spătar. Majoritatea sunt acoperite cu perne lungi. Biserica este zugrăvită pe interior cu un albastru deschis iar tavanul are şi el o decoraţiune de mari dimensiuni de culoare albă.

Poveştile cu domnii Ervin şi Hâns decurg în mod natural. Trecem de la una la alta: de la colectivizare la comunism, de la istorie la politică, de la diferenţele între dialectul săsesc şi germana literară. Oamenii sunt deschişi şi doritori de vorbă. Revenim în final la subiectul iniţial:

- Pe vremuri exista o singură intrare în biserică, cea din spate, de lângă turn. Apoi un incendiu a cuprins biserica în timpul unei slujbe creând panică şi învălmăşeală. După această întâmplare s-a hotărât amenajarea a încă unui punct de acces în interior pentru o mai bună evacuare.

Ieşim din biserică fiindcă e mai cald afară.

- Zidurile astea ascund multe poveşti. Priviţi mortarul: cel de la baza este maroniu, cel din partea mai înaltă este cenuşiu. De aici îţi poţi da seama că au existat două etape de construcţie a cetăţii. Dar mai întâi de toate s-a zidit biserica.

Se face vremea de plecare. Domnul Schaal ne conduce la poartă. Ne invită să revenim într-o zi în care va avea la dispoziţie mai mult timp. Ne promite că se va urca cu noi în turn să ne arate ceasul.

- Am reglat ceasul din turnul bisericii, spune el cu mândrie. L-am tot bibilit şi acum trebuie tras odată la 8 zile, e o perioadă foarte bună. Acum sunt bătrân nu prea mai am putere să urc. Am pe cineva căruia i-am explicat şi i-am arătat tot ce ştiu despre ceas.

Ca orice sas este pasionat de mecanică. Priveşte maşina şi mă întreabă o serie de detalii tehnice. Nu te-ai aştepta ca un om atât de în vârstă să ştie atât de multe lucruri despre autoturismele moderne. Revenim la discuţia despre ceasurile de mari dimensiuni:

- Am lucrat şi la ceasul Casei Sfatului din Braşov. Dar mai este de muncit acolo. La o tragere ceasul merge doar trei zile. E puţin şi neplăcut. Gândeşte-te ca un om trebuie să fie mereu la dispoziţie, nu poate lipsi mai mult de trei zile. Trebuie să urce să tragă ceasul.

 

Saşii au părăsit sistematic Rotbavul în ultimele zeci de ani. Bătrânii spun că acum 40-50 de ani biserica era plină şi abia aveau loc cu toţii. Acum sunt puţini şi bătrâni.

Puţină istorie
Localitatea Rotbav se găseşte cam la 20 de km de Braşov, înspre Sighişoara. Numele satului înseamnă "răul roşu" (germana: Rotbach, maghiara: Vörösmárt, săseşte: Roiderbrich). Numele s-ar datora unui eveniment tragic din sec. XIII în urma căruia o mare parte din familiile fondatorilor satului şi-ar fi pierdut viaţa. Atunci, apa râului carea trecea prin imediata apropiere s-ar fi înroşit.

Biserica-cetate din sat îşi află începuturile pe la 1250, când locuitorii au început construirea unei basilici romanice. Pe la 1300 satul era locuit de peste 70 de familii, ceea ce înseamnă un sat mare.

 

Construită din piatră de râu şi de carieră în prima jumătate a secolului al XIII-lea, biserica nu a avut obişnuitul plan bazilical ci a fost ridicată ca o biserică-sală, precum cele de la Vulcan, Viscri sau Homorod.

Biserica în stil romanic a suferit numeroase transformări în cursul secolelor, astfel încât stilul romanic iniţial se combină cu elemente gotice şi baroce. Corul pătrat al bisericii păstrează ca elemente originale doar absida semicirculară şi arcul triumfal dinspre sală.

În secolul XV în jurul biserici a fost construit un zid de apărare înalt de 6 metri aparat de un sunt şi sprijinit de contraforturi. Zona superioară are metereze în formă de gaură de cheie şi masiculi devansate, la care se ajungea pe un drum de strajă. Camarile de provizii căptuşeau şi aici zidul.

Nivelurile superioare ale clopotniţei erau accesibile printr-o scară spiralată adăpostită de un turnuleţ aflat pe latura vest a bisericii. În secolul al XV-lea când turnul a fost fortificat, porticul s-a zidit, iar intrarea în biserică a fost blocată. Este, de altfel, singura clopotniţă din Ţara Bârsei fortificată în această perioadă, datorită proximităţii zidului de incintă.

Nivelul al doilea a fost prevăzut cu nişe semicirculare pentru tragere. Catul al patrulea are atât ferestre cât şi metereze, iar cel următor are amenajate guri de turnare ieşite în consolă. Acoperişul piramidal se încheie cu o lanternă şi un turnuleţ cu bumb aurit.

Cetatea fost utilizată de către generalul Giorgio Basta drept refugiu în anul 1602. Aici el a fost asediat fără succes de către principele Transilvaniei, Gabriel Bathory. Acesta din urmă a hotărât incendierea cetăţii. Pagubele au fost imense, în mare parte şi datorită faptului că cele mai multe construcţii erau din lemn. Aşezarea şi cetatea au fost reconstruite ulterior din piatră.

Turnul de poartă distrus în 1603 a fost construit către interior, faţada să principală fiind aliniata zidului de incintă. Similar s-a înălţat turnul de sud-est, pe a cărui faţada era vizibil în secolul al XIX-lea anul 1522.

Fortificaţia oferea loc pentru magazii, ateliere, grajduri, o bucătărie comună, o crescătorie de albine. Intrarea în cetate era apărată de turnul porţii, în care se afla şi administraţia oraşului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnaţi. Aceasta poate fi văzută chiar şi în zilele noastre.

Biserica-cetate şi satul Rotbav au fost arse în urma unui cumplit incendiu în anul 1732. Din anul 1738 a început reconstrucţia bisericii şi a cetăţii în forma în care se păstrează şi astăzi.

Bolta semicilindrică actuală datează din urmă transformărilor în stil baroc de la mijlocul secolului al XVIII-lea, când a fost amplasat şi altarul. În aceeaşi perioadă tavanul sălii a fost acoperit cu stucătură.

În secolul XIX s-a dărâmat latura de est a zidului pentru construirea casei parohiale, care se păstrează şi astăzi în bune condiţii. E locuită dar nu de către preot.

În anul 1908 a fost instalată o nouă orga comandată la Pecs şi un orologiu în turn.

Pe uşa intrării în biserică se află trei inele, care în interpretarea catolică însemnau „Tatăl, Fiul şi Sfântul Spirit”. După trecerea la credinţa evanghelică, aceste simboluri au fost traduse prin „credinţă, iubire, speranţă”. Aceste inele se află şi astăzi pe stema Rotbavului.

Legende:

Se spune că, sub actuala biserică evanghelică a satului, există o multitudine de catacombe şi tuneluri secrete, care în trecut erau folosite pentru a fugi de către inamici sau, pentru apărare. Singura dovadă solidă existentă şi descoperită în momentul de faţă, sunt ruinele unui presupus astfel de tunel, descoperite la malul Oltului.

În trecut s-a încercat parcurgerea acestui tunel, dar s-a constatat că acesta este surpat în multe locuri, dovadă a vechimii acestuia. De asemenea, speculaţii cum că în presupusele catacombe au fost îngropaţi oameni sau, au rămas şi murit acolo din cauza surpării pământului nu au fost excluse, dar nu există nicio dovadă actuală care să demonstreze acest lucru. Momentan accesul în subsolul bisericii evanghelice este interzis, toate aceste presupuneri nemaiputând fi verificate.

La 21 februarie 2015 probabil s-a scris ultimul capitol al Bisericii Fortificate de la Rotbav. Turnul bisericii s-a prăbuşit.

Cum ajung la Rotbav:

Cu maşina: Cetetea se afla chiar lângă drumul european E60, Braşov – Sighisaora, cam la 20 de km de Braşov

Cu trenul: la Rotbav este gara în care opresc trenurile de persoane. Ca şi reper, e locul în care coboară pescarii fiindcă în zona este o salbă de lacuri.

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Constantin Ceapchi

    03 mai 2011 14:36:38

    Interesant!

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024