Slovensky Raj: Traseul cu scări Sucha Bela

Data publicării: 02 aug 2012

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

În vara aceasta paşii( dar mai ales Ford-ul ) m-au purtat prin Slovacia, o ţară interesantă dar destul de puţin cunoscută nouă românilor. Am campat undeva la poalele Munţilor Tatra la un camping din localitatea Stara Lesna.

Am ajuns Parcul Naţional Raiul Slovac ( Narodni Park Slovensky Raj - în limba lor ) cumva din întâmplare, fiindcă socotelile de acasă nu s-au potrivit cu cele de la faţa locului. Dar nu am regretat.

Parcul se află la vreo 15 - 20 de km de oraşul Poprad, în localitatea Hrabusice. Drumul până la intrarea în parc este foarte bine semnalizat, practic trebuie să fi mare tăntălău să nu nimereşti.

Punctul de plecare se numeşte Podlesok. Aici este amenajată o parcare şi tot aici se plăteşte şi taxa de acces în parc.

În zonă există mai multe trasee care urca spre o coamă împădurită. Cel mai faimos dintre ele se numeşte Sucha Bela. De ce este faimos? La prima vedere nu pare a fi ceva deosebit, altitudinile sunt modeste, se merge mult prin pădure. Însă acest traseu este amenajat cu o serie de punţi din lemn şi scări metalice.

Explorarea acestei zone a început în anul 1908. Pe parcurs s-au făcut o serie de amenajări iar traseul a fost deschis publicului larg în anul 1957.

L-am putea oarecum compara cu cele 7 scări din Munţii Piatra Mare, doar că traseul este mult mai lung şi are nenumărate punţi; nici măcar numărul scărilor nu l-am putut contabiliza. Şi încă un lucru demn de luat în seamă: administratorii parcului au instituit pe acest traseu sens unic. Aşadar se poate doar urca nu şi coborî.

Intrăm pe un marcaj bandă verde orizontală. Mergem pe malul unui pârâu, aproape de firul apei. Locul pare destul de sălbatic şi cu toate că pe traseu au fost efectuate lucrări de amenajare masive impresia aceasta s-a păstrat până la final.


Urcăm uşor, trecem apa de câteva ori. Apar şi primele punţi. Acestea sunt confecţionate extrem se simplu: doi buşteni de care sunt prinse din loc în loc traverse din scânduri. Nu există balustrade şi de aceea trebuie să fi întotdeauna foarte atent unde calci.

Cam după o jumătate de oră de mers ajungem la primele scări. Lângă ele sunt mai multe căderi de apă. Una din scări e aşezată oblic, într-un unghi în care nu ştii cum e mai bine să mergi, în picioare sau patru labe. Această scară se continua imediat cu a alta, lungă şi destul de verticală. De jos se mai vede o punte metalică şi apoi o altă scară. Impresionant.


Începem să urcăm pe scări. În traseu e lume multă nu prea te poţi opri să faci poze oriunde şi cred că e mai bine să te concentrezi la drum. Nici scările nu au balustrade. Amenajările de la 7 Scări( care nu excelează la capiolul siguranţă )i mi s-au părut cu mult mai sigure pentru turişti faţă de cele existente în raiul ăsta din Slovacia.


După a doua scară drumul se strecoară printre stânci făcând o curbă la stânga. Drum e impropriu spus fiindcă păşim pe nişte suporţi metalici prinşi în stânca din loc în loc. Urmează o punte metalică şi peisajul se mai deschide un pic. Mai avem o scară verticală încă o punte de metal şi iară o scară verticală.


Urc împreună cu Claudia şi după acest pasaj găsim un loc unde să ne oprim şi să îi aşteptăm pe Adi şi Ramona care au rămas mai în urmă. Suntem depăşiţi de tot felul de oameni: copii de 4-5 ani, femei corpolente, bărbaţi care îşi cară copii în spate în rucsaci speciali. Toţi oamenii aceştia erau foarte bine echipaţi, nu am văzut pe nimeni urcând în pantofi.

Pe următoarea bucată nu mai sunt scări, mergem pe firul văii. Mai vedem câţiva copaci căzuţi şi lemne aduse de viituri dar care nu ne obstrucţionează trecerea. De la un moment dat în colo apar iarăşi punţi de lemn. Avem de urcat și o mică diferenţă de nivel unde ne ajutăm de câteva trepte metalice fixate în stâncă.


Pereţii se apropie din ce în ce mai tare strîngind-ne că într-o menghină. În cel mai strâmt loc încape doar o persoană.


Nici nu ieşim bine din acesta strânsoare şi dăm de o scară luuunga tare. La capătul scării ne aşteaptă un traverseu destul de delicat după care trebuie să ne strecurăm pe sub o arcadă de stâncă.

Ne luăm inima în dinţi şi plecăm pe scară. Trecem cu bine de traverseu. Apa şi-a creat pe aici drum cu greu schimbându-şi de multe ori direcţia de curgere, contorsonîndu-se şi căzând în mai multe trepte.


Am mai trecut un hop. Treseul se mai calmează pentru o perioadă. Prin asta înţelegând că nu mai avem urcări mari. O perioadă mergem pe punţile de lemn. Pereţii se apropie din nou. Începe să se audă mai tare zgomotul de ape. Ajungem la baza unei cascade în două trepte. Prima treaptă se urcă păşind pe nişte suporţi metalici fixaţi de stâncă, a doua pe scară.

Cascada asta îmi aduce aminte de Duruitoarea dacă e să o luăm după modul în care apa se prelinge pe stâncă. Altfel căderea de apă şi volumul sunt mult mai mici.


Urmează apoi o succesiune de porţiuni plate şi de urcări uşoare. Bineînţeles că dăm iarăşi de punţi şi de data asta chiar mergem destul de mult pe ele urcând uşor.


La un moment dat punţile de lemn sunt înlocuite cu punţi metalice. Pentru mai multă siguranţă te poţi ţine de un lanţ.


Urmează încă două scări ce ne ajută să ajungem deasupra unei cascade la baza căreia se afla multe trunchiuri de copac, probabil cărate aici de vreo viitură. Aveau să fie fie ultimele. Mai sus ne mai ajutăm de câteva trepte metalice şi punţi şi ajungem în sfârşit pe coama muntelui unde este amenajat un izvor.

Schimbăm şi marcajul: banda galbenă orizontală. De fapt de aici ne vom deplasa pe un drum forestier se pare foarte popular printre cicliştii slovaci.


Ne amuzăm de precizia indicatoarelor: de exemplu până în punctul Pod Vtacin Hrbom trebuie să facem 27 de minute. Nici mai mult, nici mai puţin.

Ajungem şi în locul amintit mai sus, unde se află o intersecţie de trasee. Noi ne înscriem pe o potecă marcată cu banda roşie orizontală care trebuie să ne ducă la intrarea în parc, la Podlesok.

Circuitul l-am încheiat cam după 5 ore. A fost o zi agreabilă care a trecut foarte repede şi totodată o experienţă interesantă. În parcul Naţional Slovensky Raj mai există câteva astfel de trasee cum sunt Piecky, Veliky Sokol, Klastorna, toate guvernate de acceasi regulă: sens unic pe urcare.

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 6

  • Stir Claudia

    02 aug 2012 15:30:13

    Aceasta drumeteie a fost intr-adevar o experienta interesanta si totodata un inceput promitator pentru multasteptatul concediu.

  • Daniel Turcu

    03 aug 2012 09:59:27

    Foarte fain. Abia astept sa public foto si text aproape identic din Austria. Pe noi cine ne invata sa facem turism. Sa luam bani fara sa intindem mana. Daca ne trasneste vreo idee si la anul mergem la mare in Slovacia (sic!) stiu la cine sa apelez pentru detalii. Eco-(aproape) Logica Brasov

  • Stir Adrian

    06 aug 2012 03:53:10

    A fost o excursie foarte interesanta si inedita - condimentata cu peisaje frumoase, putina adrenalina, cascade tumultoase alternand cu vai linistite. Desi gradul de siguranta nu a fost unul sporit traseul mi s-a parut abordabil cu putin atentie. O tura reusita!

  • Constantin Ceapchi

    07 aug 2012 03:02:18

    Interesantatura, exceptional peisaj. Felicitari pentru initiativa si multumiri pentru sugestia.

  • Bogdan

    07 aug 2012 14:31:42

    Claudia si Adi: Dupa cum va povesteam, vreau sa mai merg in Slovacia. Poate facem echipa si atunci.

    Daniel: A fost interesanta experienta din Slovacia. Cu toate astea nu ma consider cunoscator. Pe noi ne-au ajutat foarte mult informatiile primite de la Peter Ham, coleg cu noi pe lista de discutii Alpinet.

    Costel: Sunt sigur ca v-ar place tare mult o tura de felul asta. Poate ii urniti pe MecanTuristi pina in Slovacia

  • Mocanu Ovidiu

    21 dec 2013 12:22:36

    Foarte fain. Seamana intr-un fel cu Valea lui Stan, pastand bineinteles proportiile.Mi-ar place sa ajung si eu pe acolo.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024