Munții Făgăraș: pe Vînătoarea lui Buteanu

Data publicării: 14 nov 2012

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Vânătoarea lui Buteanu este un vârf important din munții noștri. El se află în galeria rarefiată a vârfurilor care trec de 2500 metri altitudine. Deși se află în creasta matematică a Munților Făgărașului, banda roșie îl ocolește fiindcă ceea ce urmează după el este o porţiune greu accesibilă și foarte accidentată.

Pentru ziua aceasta de sfârşit de septembrie am mers chitit, eu și Ramona, să urcăm acest vârf și să facem un circuit în apropierea Lacului Bîlea.

Am urcat până la Bîlea cu mașina. Am ajuns destul de dimineață și ne-am bucurat de faptul că locul încă nu începuse să se aglomereze. Am lăsat mașina lângă Cabană Bîlea Lac. Afară era rece drept pentru care ne-am îmbrăcat mai gros și am plecat la deal spre Șaua Caprei pe un marcaj triunghi albastru.

Drumul pare să fi fost cumva refăcut. Din amintirile mele se urca destul de abrupt, acum a fost amenajată o potecă cu serpentine generoase care fac urcarea mult mai plăcută. Nouă ne-a luat cam 40 de minute să ajungem în Șaua Caprei.

De aici am schimbat marcajul intrând pe o bandă albastră. Poteca asta e tare frumoasă, e aeriană, agățată de coasta muntelui. Din când în când merge chiar pe creastă ceea ce ne oferă priveliști spre Valea Văiuga și spre depresiunea din nord.

În fața noastră sunt câţiva turiști cu care schimbăm câteva vorbe. Grupul e format din 4 codleni: o doamnă cu o fetiță de vreo 10 ani și doi domni venerabili care însă au o condiție fizică de invidiat. Urcăm până la vârf împreună cu ei.

Puțin mai sus se desprinde un marcaj triunghi albastru care duce tot la Bîlea Lac dar prin Valea Văiuga. Noi însă ne ținem de traseul nostru și urcăm până aproape de un vârf intermediar. Aici e o zonă mai sensibilă care presupune o descățărare până într-o șa mică și strâmtă, iar apoi o urcare pe o creastă îngustă care culminează cu vârful Vânătoarea lui Buteanu.

Trecem cu toții cu atenție aceste obstacole și iată-ne ajunși pe vârf, la 2507 metri altitudine. Ziua e clară, se văd pe de-o parte Vârfurile Viştea și Moldoveanu, Dara și Hîrtopu, iar în cealaltă parte triunghiul de vârfuri înalte Călțun, Lespezi și Negoiu.

Așa priveliște se vede mai rar și asta e unul dintre motivele pentru care merită să te urci pe Vînătoarea lui Buteanu într-o zi senină.

Facem o pauză mai lungă pe vîrf, cu poze, pauză de masă și povești. Ramona continuă o vreme pe creastă înspre nord.

Ne despărțim de turiștii din Codlea. Ei vor să meargă la Fereastra Zmeilor. Noi însă avem alte planuri. Revenim on locul acela delicat dar nu ne întoarcem pe unde am venit ci o luăm în direcția opusă ținînd un picior de munte scurt înspre sud. După cîte se vede mergînd pe aici vom ajunge în marcajul de creastă bandă roșie.

Porțiunea aceasta a fost deosebit de pitorească. În stînga noastră se căsca un imens hău. Am avut permanent în vizor trapezul Viștea - Moldoveanu. Coborîm o porțiune mai abruptă și trecem aproape de o stîncă solitară asemănătoare cu un revolver. Printre cele două stînci se vede o bucată mare din creasta Munților Făgăraș.

Peste cîteva minute ajungem în  sfîrșit la marcaj. Noi o luăm spre lacul Capra. Ne așteaptă o coborîre scurtă și ușoară. Trecem printre cele două lacuri, Capra și Căprița și urcăm pe un drum nemarcat spre Vîrful Capra. Din amintirile mele știu că la un moment dat trebuie să găsim o poteca marcată cu momâi care ne readuce în marcajul de creastă ocolind vîrful Capra.

Și amintirile au funcționat!. Am găsit repede momâile și am mers o perioadă pe curbă de nivel. Poteca pare a fi destul de circulată. Ajungem iarăși în creastă aproape de o roză a vînturilor din metal aflată deasupra Căldării Bîlea. Locul e destul de expus la vînt așa că plecăm repede părăsind iarăși marcajul. Mergem pe o potecă paralelă cu creasta care urcă unor spre Șaua Paltinu. Ideea a fost să fim mai aproape de două lacuri interesante. Alegerea s-a dovedit a fi inspirată fiindcă în scurt timp am auzit țipătul specific al marmotelor și am și văzut cîteva.

Poteca traversează o porțiune mai delicată unde este foarte strâmtă, lată cam cât un bocanc. Trecem fără prea mari emoții și începem să urcăm ușor. La un moment dat hotărâm să ieșim iarăși în creastă și am urcat de-a dreptul. Transfăgărășanul s-a aglomerat tare. Mergem înspre Paltinu. Spre noi vine o turistă singură.

Fata e din Olanda și se declară fascinată de frumusețea naturii pe care a găsit-o în România. Îmi cere câteva detalii legate de continuarea traseului fiindcă și-ar dori să facă un circuit. O sfătuiesc să țină banda roșie până în Șaua Capra iar de acolo să coboare la Bîlea pe triunghiul albastru.

Eu și Ramona ajungem în scurt timp în Șaua Paltinu. De aici urmează să coborâm spre lac pe un marcaj bandă albastră. Alegem varianta care merge pe deasupra lacului, un drum agreabil, frumos, și puțin utilizat. Circuitul se încheie după 6 ore şi îl găsesc accesibil pentru cine are la dispoziţie doar o zi.

Am rămas cu niște amintiri plăcute din această excursie, cu satisfacția atingerii unuia din vârfurile înalte de la noi din țară, cu imaginea unei mari porțiuni din creasta Munților Făgăraș.



Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Murgu MArian

    16 nov 2012 01:47:09

    Salut, faina tura, si faine si pozele. As vrea sa adaug cateva lucruri: de la lacul Capra, varful pe care l-ati ocolit se numeste Iezerul Caprei, vf Capra e vf pe care, poate, l-ati urcat atuci cand ati ales sa coborati de pe Buteanu. Iti citesc cu interes postarile, felicitari pentru stilul concis si pozele alese, sunt sigur ca vor fi trasee pe care voi merge si datorita postarilor tale. La cat mai multe locuri frumoase de vazut!

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024