Piatra Mare: de la Dîmbu Morii la Cascada Tamina

Data publicării: 13 mar 2013

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

 Într-o dimineață rece de februarie ne-am scrins o trupă de 16 oameni pentru a face un traseu în Munții Piatra Mare. Planul de acasă suna așa:

Ziua 1: Dimbul Morii - Șirul Stincilor - Poiana Livezii - Cabana Piatra Mare
Ziua 2: Cabana Piatra Mare - Piatar Scrisă - Vf. Piatra Mare - Stînă din Pietricica - Cascada Tamina - Timisul de Sus.

Să vă prezint componența excursionistilor:
Brașov: Ramona, Elena, Costi, Bogdan
Galați: Ana-Maria, Emilia, Ingrid, Nelson, Lucian, Andrei, Edi, Cristi, Alex, Costel, Ștefan, Vasile

Avînd în vedere cele expuse mai sus ne-am organizat astfel încît să avem la ieșirea din traseu o mașină. Am plecat de la Dimbul Morii în jurul orelor 10:15 urmând un traseu marcat cu punct roșu.

Trecem cu ceva emoții apa pârâului Sipoaia și urcăm o pantă mai abruptă plină de zăpada. Din fericire este potecă făcută. Cînd zic potecă  spun de fapt că un om a trecut pe acolo.



Urmează apoi o porțiune de mers printre niște brazi tineri iar în final ajungem la capătul culmii pe care o vom urma în această zi. Facem o pauză de regrupare întru dezbrăcare și restabilire a pulsului.

Începem urcușul. Traseul nu pune probleme deosebite și este bine marcat. O zonă defrișată recent ne dă oarece perspective către Bolnoc și Brașov. Pe măsură ce cîștigăm altitudine stratul de zăpadă se mărește. Ajungem la un loc pe care l-am remarcat mai demult în care poteca merge pe o creastă strîmtă timp de cîteva minute. Apoi coborîm ușor că să avem ce urca.

În Piatra Mare e iarnă adevărată, cu zăpada multă, cu copaci împodobiți de nea. Facem un scurt popas la prima stîncă din șir. Gustăm diferite feluri de dulciuri și ciocolată. Mai sus ne întîlnim cu domnul Soare, un personaj celebru în zonă pentru faptul că în fiecare weekend urcă la cabană să ducă o pâine.


Continuăm pînă la intersecția cu Poteca Tiganiloc, care face legătura cu Drumul Familiar. De aici nu mai beneficiem de urme. Coborîm ușor lăsînd a doua stîncă în dreapta și ne aflăm la baza urcușului de sub Șirul Stincilor.

Practic o bună bucată de vreme vom merge pe sub un perete compact de stîncă. Pe jos sunt pietre multe și mici care vara sunt ușor instabile. Acum deplasarea pe ele e mai facilă. Din loc în loc observăm mici grote. De asemenea pereții beneficiază de niște decorațiuni mai speciale: țurțuri de gheață.

Urcușul se insapreste iar pe la jumătate drumul ne e barat de un buștean căzut. Un prilej excelent pentru o poză de grup sub bagheta maestrului Lucian Bălănică.



Continuăm să urcăm, grupul se rupe în citeva grupuleţe mici. Cel în care sunt eu este deocamdată condus de Ramona şi Emilia, iar cu noi mai sunt Stafan şi Vasile. Zăpada e tot mai mare, înaintăm mai greu. Vasile se opreşte să vorbească la telefon, Stefan merge pe urmele unui geocache aflat în partea superioară a Şirului Stincilor, eu intru la spart urme. Ajungem la intersecţia cu traseul bandă albastră care vine de la Sacele prin Bolnoc, aproape de Peştera de Gheaţă.

Aici trebuie să ne regrupăm. Apar şi ceilalţi participanţi. Stefan face o tură bonus către Peştera de Gheaţă. Ceilalţi merg înainte spre cabană. Rămân cu Alex să îl aşteptam pe Stefan însă începem să îngheţăm şi de aceea ne punem în mişcare. Ştim că Stefan se va descurca, el a făcut la viaţa lui trasee mult mai grele, mai lungi şi mai nemarcate.


Ajungem restul grupului în Poiana Livezii. Toată lumea practică înotul. Prin zăpadă. Fiecare încearcă să se depalseze în diverse moduri. Cel mai eficient pare a fi mersul în patru labe. Pe drumul Familiar se văd turişti care coboară. Clar, trebuie şi noi să ajungem acolo şi de aceea folosim o scurtătură.

De undeva apare Stefan care merge bine-mersi pe rachete de zăpadă, foarte potrivite pentru acest loc. Ajungem cu toţii în poteca bine bătută a Drumului Familiar. Nu mai e mult însă mai avem o problemă de rezolvat: apa.

Urcăm pină la capătul poienii, intrăm în pădure. În stinga noastră apare la un moment dat o stinca mare al cărei cel mai înalt punct e Vf. Puşcaş. Aici ne oprim şi colectăm toate recipientele. Cabanierul îmi spusese că izvoarele de lingă cabană au debit foarte slab aşa că trebuie să ne aprovizionăm de la un alt izvor.

Poteca pină la sursă de apă nu e deloc evidentă în perioadă asta a anului, cind zapada e mare. Însă cunosc bine locul şi de aceea mergem la sigur. Umplem sticlele, revenim în marcaj iar de aici urmează asaltul final pină la Cabana Piatra Mare.


Că de obicei suntem mai întâi întimpinaţi de cei trei Kuvasi, Hera, Edelweiss şi Bruno, iar mai apoi de cabanierii Ana-Maria şi Atti. Am urcat în 4 ore şi jumătate. Seara o petrecem într-o atmosferă veselă, cu cintece, poveşti, bancuri, mâncare bună şi băutură de calitate.



Rasaritul surprins de linga Cabana Piatra Mare. Poza nu e prelucrata.

Dimineaţa mă trezesc devreme. Stefan e deja plecat prin împrejurimile cabanei. Eu aştept răsăritul. De-a lungul anilor am văzut multe răsărituri de soare în Piatra Mare. Am aşteptat că soarele să iasă de după Ciucas. Dar parcă niciodată culorile şi atmosfera nu au fost atît de frumoase.

Dimineaţa adunarea este la oră 9. Facem o poză de grup în faţa cabanei iar apoi plecăm mai departe către Piatra Scrisă. Urmele sunt puţine şi anemice, ne scufundăm la fiecare pas. Dar suntem mulţi şi vom reuşi.

Ne regrupăm la un loc foarte frumos de belvedere aflat la baza Pietrei Scrise. Privim pe rind spre abrupt, spre Valea Garcinului, dar şi spre depărtări, spre Munţii Ciucas, Neamţ, Grohotiş, Penteleu şi Vrancei.



Piatra Scrisa si Gheara Pisicii

Urcăm o porţiune mai abruptă care ne scoate în platou. Ar fi fost frumos să ne regrupăm însă un vint puternic şi sălbatic care uneori lua zăpada pe sus ne îndeamnă să ne vedem de drum. Avem mereu ţinta, Virful Piatra Marem, în raza vizuală ceea ce ne dă un plus de moral.




Niciodată nu am prins aşa vint pe platou şi parcă niciodată atingerea virfului nu a fost aşa de anevoiasa. Ne regrupăm cu toţii pe virf şi în ciuda vintului petrecem destul timp. Acum putem privi în voie către Piatra Craiului, Fagarasi, Bucegi şi Postavaru.



Poza de virf

Plecăm spre Coada Pietrei Mari. Zăpadă e mare dar în general ne poate susţine. Bun şi vintul asta la ceva. Pe măsură ce coborim vintul îşi pierde din intensitate. La stina din Pietricica îţi era mai mare dragul să zăboveşti: ieşise soarele iar îngheţul de la urcare şi de pe virf devenise doar o amintire.



Coada Pietrii Mari



Stina din Pietricica

Aici schimbăm marcajul, trecem de pe cruce roşie pe bandă albastră. Coborim mereu prin nişte poieni iar apoi intrăm definitiv în pădure. Ne vedem de drum conştiincioşi şi după ceva timp ajungem la drumul forestier în zona unui canton forestier aflat mai sus de Tamina. Aici găsim şi sursă bună de apă.



Postavarul si Piatra Craiului

Mergem o perioadă pe drum apoi iarăşi prin pădure. Dăm de o poieniţă prin care curge în părău. Suntem undeva deasupra Cascadei Tamina. Ajungem la intrarea în canion, locul în care apa a reuşit să îşi sape drum. Canionul este abordabil, scările sunt în condiţie bună. Există o singură zonă ceva mai alunecoasă însă cu atenţia necesară se poate traversa fără probleme.


O parte din grup a făcut un circuit, cu revenire la drumul forestier pe la baza stincilor, altă parte a preferat să coboare şi să urce tot prin canion.

De aici şi pină la Timisul de Sus am ajuns surprinzător de repede tinind marcajul care taie serpentinele drumului forestier. Tura se încheie cu operaţiunea de recuperare a maşinilor şi cu o masă festivă la localul cunoscut sub numele de “Trei Butuci”.

Apreciez tura că fiind o reusita din toate punctele de vedere şi am în vedere că pe viitor să mai organizez ture în Piatra Mare, şi nu numai.




 

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 5

  • Stefan Bako

    13 mar 2013 16:26:28

    Intr-adevar, o tura reusita, in care ne-am atins toate obiectivele. Am avut noroc de vreme buna, si de zapada mai mica decat ma asteptam. Tura, privita cu alti ochi, am descris-o aici:

    http://www.mecanturist.ro/2013/02/12/iarna-piatra-mare/

  • Bogdan

    14 mar 2013 05:11:12

    Cititi si jurnalul lui Stefan, e interesant sa observati cum se vede excursia din perspective diferite.

  • Ciocanel Nicusor

    16 mar 2013 18:47:51

    Faina tura! Multumim organizatorului.

  • Alexandru Voinescu

    10 dec 2014 04:27:00

    Salut. Sunt unul dintre cei care-ti urmareste drumetiile in liniste, dar acum am nevoie putin de ajutor:) As vrea sa fac traseul Dambu Morii - 7 Scari - Vf. Piatra Mare - Canionul Tamina - Timisu de Sus sambata asta. Ajung in Timisu de Jos cu un tren la 10:00. Intrebarea e daca crezi ca am timp sa fac traseul de mai sus intr-o zi scurta de iarna. Nu dorm pe drum, dar nici n-alerg, ca vreau sa ma bucur de peisaje si nici nu ma tine ficatul:) Multumesc anticipat si la ture cat mai frumoase. Felicitari pentru blog! Alex

  • Bogdan

    10 dec 2014 06:00:06

    Salut, Tura se poate face doar ca trebuie sa te astepti ca ultima parte sa o faci la frontala chiar daca mergi repede. Incearca sa ajungi pe lumina pina la drumul forestier de la Tamina. Daca ai fi intrat in traseu la ora 8:00 as zice ca puteai face traseul fara probleme. Totusi, recomandarea mea e sa faci traseul in sens invers.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024