Muntenegru: Rijeka Crnojevica și Lacul Skadar

Data publicării: 09 ian 2014

După ce ne-am delectat trei zile în Parcul Naţional Durmitor, am plecat către coasta Marii Adriatice. Am pornit într-o dimineaţă de la Zabljak în direcţia Mojkovac - Kolasin - Podgorica. Drumul a fost unul minunat: mai întâi am călătorit de-a lungul râului Tara şi al canionului cu acelaşi nume.


Deşi am coborât mult, şoseaua merge tot prin munţi. După Mojkovac admiram o nouă serie de munţi ce face parte din Parcul Naţional Biogradska Gora.

La un moment dat am intrat pe o vale foarte spectaculoasă, cea a râului Moraca, pe care am urmat-o până la Podgorica. Valea e extrem de spectaculoasă, cu multe sectoare de chei, cu multe curbe, tuneluri şi viaducte.

Pe acest drum avusese loc de curând o tragedie în care a fost implicat un autocar plin cu turişti români care a căzut într-o prăpastie. Am condus cu atenţie şi cu o oarecare strângere de inimă. Am ajuns şi am oprit preţ de câteva minute la locul tragediei.


Ieșirea din tunel

La prima vedere şoferul acelui autocar a greşit. Situaţia se prezintă altfel: înainte de locul accidentului se află un tunel în curbă, unde limita de viteza e 40km/h.



Un banner şi lumânările aprinse în memoria victimelor



Podul de pe care a căzut autocarul

După ieşirea din tunel există o altă curba restricţionată tot cu 40km/h, urmată de un viaduct şi de un alt tunel. Eu am respectat limita de viteză şi nu am avut nici un fel de probleme. Cred că autocarul a avut viteză mare.



Locul pe unde a căzut autocarul

Aparent autocarul a rupt parapeţii podului și a căzut într-o prăpastie cam 50 de metri. Norocul a fost că nu a ajuns chiar pe fundul văii. Probabil atunci numărul celor care au murit ar fi fost mult mai mare.


Am continuat de-a lungul apelor verzui ale râului Moraca până la Podgorica, capitala Muntenegrului. Oraşul m-a cam dezamăgit, nu sunt prea multe de văzut:


o maaare catedrala ortodoxă înca în construcție,




citeva poduri,


clădiri guvernamentale, turnul oraşului, rămăşiţele unei cetăţi.
 

Rijeka Crnojevica

 

Pornim către litoral însă undeva părăsim drumul principal către stânga. Peisajul e dominat de stânci. La un moment dat ieşim sus, deasupra unui râu care îşi croise cu greu cale printre nişte dealuri stâncoase. 


Mai departe valea se deschide şi lasă loc unui lac imens dominat de două dealuri cu formă de piramidă.


Acesta este Rieka Crnojevica iar lacul se numeşte Skadar. Peisajul seamănă cu cel din Deltă: râul e străjuit de plauri, nuferi. Din loc în loc zărim şi păsări. Intrăm într-un fost restaurant să întrebăm pe unde putem merge ca să ne plimbăm cu o barcă pe râu. Din păcate nimeni nu ştie nici o limbă străină. Noroc că dl Stoica ştie ruseşte iar unele cuvinte se aseamănă. Un domn foarte amabil ne răspunde cu mâinile şi ne îndrumă bine.

Ajungem la un debarcader şi închiriem o barcă cu 5 euro / persoană. Începem plimbarea pe Rieka Crnojevica şi rămânem impresionaţi de tot ceea ce vedem. Dar să lăsăm imaginile să vorbească:
































Ne întâlnim cu alte bărci şi oamenii de acolo sunt foarte prietenoşi, ne fotografiază, ne salută şi ne zâmbesc.

După plimbarea cu barca, odată ajunşi pe uscat ne schimbăm planul. Nu ne mai întoarcem ci ne îndreptăm către Virpazar, un mic orăşel şi nod rutier. Drumul e asfaltat însă foarte îngust, cu greu încap două maşini. Sunt multe curbe şi conduc claxonând fiindcă muntenegrenii merg cu viteză iar când te întâlneşti cu vreo maşină care vine din sens opus trebuie să frânezi rapid.




Ne oprim pentru poze de nenumărate ori. Drumul tine conturul Lacului Skadar şi oferă nişte privelişti extraordinare, cum nu am mai văzut până acum.










Suntem mereu undeva sus. În pauze se poate savura muzica acestui lac, cu sunete de cor de broaşte şi cu ţipete sau cântece de păsări. A fost o după-amiază minunată, una dintre cele mai reuşite din viaţa mea.

Drumul între Rijeka Crnojevica şi Virpazar are cam 25 de km dar noi l-am făcut cam în două ore. Înainte de Virpazar coborâm nişte serpentine strânse şi apoi ne îndreptăm către Petrovac, unde avem cazare.



Pentru a ajunge la Petrovac există două variante, una printr-un tunel ( trecerea costă 2 euro de maşină ) aflat pe un drum ce trece peste un munte. Alegem varianta a doua, mai lungă, însă mult mai spectaculoasă. Drumul ne poartă pe nişte serpentine strânse. Urcăm o diferenţă mare de nivel şi vedem o mare parte din Lacul Skadar. Munţii de pe partea opusă se afla în Albania.




Ne oprim de câteva ori spre a mai privi lacul. Începe să se însereze. Trecem muntele şi schimbăm peisajul. Jos, sub noi se află oraşul Petrovac iar în larg ne atrag atenţia câteva insuliţe.

Găsim locul de cazare cu câteva peripeţii. Seara facem şedinţa tehnică şi schimbăm planul de atac: ne-a plăcut atât de mult Lacul Skadar încât alegem să mai petrecem încă o zi în preajma sa. Pregătim traseul pentru a doua zi: vom merge în staţiunile Bar şi Ulcinj iar de acolo ne vom deplasa până foarte aproape de graniţa cu Albania, la Vladimir, de unde vom prinde un drum care ţine conturul Lacului Skadar tot până la Virpazar. În total cam 50 de km.

A doua zi punem planul în aplicare: ne oprim să vedem plaja de la Bar dar şi vechea cetate a oraşului. Acelaşi lucru îl facem şi la Ulcinj. Despre aceste oraşe vă voi povesti însă cu altă ocazie.


De la Ulcinj mergem către Albania şi părăsim şoseaua principală în satul Vladimir. Începem şi urcăm un drum sănătos de munte, însă tot îngust. Ajungem într-un loc unde este o curbă mare dar şi o grămadă de antene. De aici începe să se vadă Lacul Skadar.

Suntem la câteva zeci de metri de Albania însă nu riscăm să trecem graniţa fraudulos ca să evităm eventuale neplăceri. Cu toate ca graniţa nu pare păzită.


De aici încolo urmează iarăşi un drum frumos ca şi cel din ziua precedentă. Întâlnim multe plantaţii de tutun, destul de multe maşini, motociclişti. În mod cert drumul ăsta e mult mai animat. Şi nici nu e de mirare de ce: aceleaşi peisaje minunate, sate uitate de lume prin munţi stâncoşi, lacul cel mare jos.


Iarăşi am făcut risipă de timp şi am mers încet, făcând pauze nenumărate. Dar a meritat. La un moment dat ne-am oprit la o intersecţie deasupra unui sat. Am auzit chemarea imamului la rugăciune, semn că zona e locuită de mulţi musulmani. Tot în apropiere se observă o bisericuţă construită pe o insulă, nu departe de ţărm.

Dar să lăsăm imaginile să vă povestească mai multe:
 












 
Ajungem la Virpazar şi mergem câţiva kilometri către Podgorica. Vrem să vedem o minune creată de om, un pod care traversează Lacul Skadar. Între lac şi Marea Adriatică e o zona umedă asemănătoare Deltei Dunării, zona pe care însă nu am mai reuşit să o vizităm din lipsă de timp. Ne-am mulţumit însă cu peisajele noi oferite de Lacul Skadar.

Seara am petrecut-o în camping Jaz din staţiunea Budva, un fel de Mamaia a Muntenegrului. Campingul l-am găsit tot după ceva aventuri. Ne-am cazat, am pus cortul, am mâncat. Când să ne culcăm, la una din terasele de pe malul mării a început o petrecere straşnică.

Se cântă muzica muntenegreană, pare a fi o întreagă orchestră acolo, cu solistă, cu solist.

Nu era chip de dormit cu toate că eram cu toţii foarte obosiţi. O vorbă englezească spune aşa:

- Dacă nu îi poţi învinge trebuie să li te alături!

O iau pe Ramona şi mergem să vedem şi noi minunăţia: spre surpriderea noastră pare a fi un fel de petrecere de pensionare, judecând după vârsta participanţilor. Oamenii ăştia chiar ştiu să petreacă. Mai mare a fost surpriză când am văzut orchestra: aceasta era formată dintr-un singur bărbat care se folosea de un sintetizator şi care cânta când cu glas de femeie, când cu glas de bărbat.

Urma să mai stăm aici încă alte două nopţi însă am renunţat şi am găsit cazare la o pensiune din zonă pentru a evita nopţile dormite pe jumătate. Iar diferenţa de preţ a fost minusculă, de doar câţiva euro pe noapte.

Pentru alte frumuseţi din Muntenegru vă mai aştept pe site.

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • adriana

    09 ian 2014 06:13:00

    Foarte fain locul asta :)

  • Stoica Dumitru

    09 ian 2014 16:48:14

    Foarte frumoasa descrierea momentelor petrecute pe langa Skadar!Poate vom revedea aceste minunate locuri. Multummim,Bogdan,pentru munca depusa in organizarea acestei excursii! Multumim pentru desrieri ca si pentru fotografiile pe care le-ai impartasit si cu noi! Sanatate multa va uram!

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024