Muntenegru: Parcul National Lovcen

Data publicarii: 27 ian 2014

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

O noua zi in Muntenegru si o noua aventura. De data asta aveam in plan o excursie in Parcul National Lovcen. Plecam din orasul Budva catre Kotor. Inainte de aeroportul Tivat facem dreapta urmind un drum catre vechea capitala muntenegreana Cetinje.




Linia dreapta este pista aeroportului din Tivat

Practic de la nivelul marii ne punem pe urcat niste serpentine strasnice. De departe cel mai abrupt si mai greu drum din cariera mea de sofer fiindca aveam sa ne oprim la peste 1500 de metri altitudine.

Asadar ne punem muncitoreste de urcat serpentinele. Peisajul insa este atit de impresionant incit facem o gramada de pauze ca sa admiram Golful Kotor, Marea Adriatica si muntii din jur. Pe drum la un moment dat se face o bifurcatie catre Lovcen iar mai apoi o alta, cu un drum mai prost catre o cetate, numita Fort Gorazda.



Urcam din greu citeva serpentine si ajungem si linga cetate. Contrar asteptarilor cetatea e parasita si nu e valorificata deloc turistic. Practic suntem singuri printre ramasitele fortului. Trecem pe un pod improvizat dintr-o placa de beton si o plasa de sirma.



Interiorul e specific balcanic. Culoare de tot felul cu mirosuri de tot felul. Intelegeti ce vreau sa zic..



Mergem pe cotloane si gasim la un moment dat posibilitatea de a urca pe niste scari si de a iesi deasupra fortului. De aici se vede splendid golful Kotor. In port a acostat un mare vas de croaziera. E imens.

Gorazda este un exemplu de arhitectura militara austro-ungara. Dateaza din 1886. Este inconjurata de un sant uscat, adinc de 5 metri.



Golful Kotor, cu forma unui fluture cu patru aripi

Plecam mai departe calatorind tot cu pauze lungi printr-un decor de vis. Incet - incet ne apropiem de Lovcen. Pe drum observam un munte pe care se afla citeva constructii. Sunt si trasee turistice cu care ne tot intersectam. Cred ca sunt dificile fiindca toate urca sustinut si abrupt.

Dar sa va spun si cite ceva despre Parcul National Lovcen:

Acesta se intinde pe o suprafata de 6400 ha si reprezinta o imbinare omogena si deosebita intre geografie, biologie si ecoturism. Spun asta prin avind in vedere fenomenle geomorfologice (vai, pesteri, chei), altitudinea mare relativ la ceea ce se gaseste in vecinatate (cel mai inalt este varful Stirovnik, 1749m) precum flora care numara peste 1100 de specii diferite.


 

Ne oprim la un moment dat si facem un circuit pe jos. Nu este marcaj turistic insa prindem o creasta generoasa mai ales ca peisaj oferit. Mergem pe aceasta cresta urcind usor pe lapiezuri. E vizibilitate excelenta: se vede vechea capitala muntenegreana Cetinje, marea dar si Lacul Skadar. In jur peste tot sunt calcare albe de linga care cresc braduti. Plimbarea nu a fost lunga a durat cam 30-45 de minute. A fost o zi extrem de calduroasa iar gasirea unui petec de umbra era de fiecare data o binecuvintare.

Urcam iarasi in masina, dam drumul la aer conditionat si continuam drumul. Gasim o parcare, iar dupa parcare e pusa o bariera. De aici continuam pe jos pe drumul de asfalt. Desi e cald de te topesti, mai sus, intr-o curba gasim un maldar de zapada.



Putin mai sus e si finalul drumului care se sfirseste lunga un restaurant. De aici incolo ar trebui sa urcam pe niste scari si sa traversam un tunel. Se fac insa lucrari si traseul e astfel un pic deviat.



Principala atractie a Parcului Lovcen o reprezinta Mausoleul lui Petar II Petrovic Njegos, mare domnitor si poet muntenegrean. A trait 38 de ani, intre 1813-1851. Musoleul a fost ridicat dupa conceptia unui sculptor croat, Ivan Mestrovic, pe locul unde Petar Njegos a construit o mica manastire in 1845 si unde si-a manifestat dorinta de a fi ingropat. Capela a fost reabilitata iar mausoleul a fost construit in 1974. Este ridicat pe virful Lake la 1660 metri altitudine.



Se plateste taxa de intrare, 3 euro de persoana. La intrare ne intimpina doua statui din granit negru ce infatiseaza doua femei. In spatele lor se afla si intrarea intr-o mica incapere unde este si statuia lui Petar Njegos stand pe un scaun, cu o carte deschisa in mana.



Omul e ginditor, iar deaupra capului are un vultur.



Continuind pe undeva pe lateral gasim o scara ce ne coboara la un nivel inferior. Intram se afla cripta unde se gasesc ramasitele poetului. Monumentul este realizat din marmura alba adusa din Golful Kotor. In cripta toate vorbele au un ecou interesant. Ne jucam rostind cuvinte care il invoca pe Cneazul Milos, un celebru brand de apa minerala din Serbia si Muntenegru.

Am revenit la suprafata si am continuat drumul prin spatele mausoleului. Acolo este amenajata i alee ce se sfirseste intr-un loc amenajat de belvedere.


Zabovim privind in toate cele patru zari si facind poze cu muntii, cu marea cu golful Kotor. De aici se vede excelent virful Stirovnik, cel mai inalt virf din Lovcen.



In departare e Lacul Skadar


Coborim la masina pe o alta parte, pe un traseu marcat ce ne duce printre niste conifere mici. Sfirsim aici excursia noastra in Parcul National Lovcen. Desi am parcurs doar citeva zeci de kilometri cu masina, frumusetea lucurilor ne-au rapit aproape o zi intreaga.

Cu bine, ne revedem in golful Kotor.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Padurean Gigi

    13 iul 2017 06:23:11

    Splendid. Am fost in Kotor în 2016. Superba locație. Recomand cu plăcere. Întregul Muntenegru este superb. Cui îi place natura să meargă acolo. Prețuri pe toate măsurile, este ceva de nedescris. Veți rămâne cu siguranță uimiți. Este cu totul altceva față de occident. Totul este să respecți și vei fi respectat.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017