Aproape de Peştera Postojna, cel mai faimos obiectiv turistic al Sloveniei, se află un alt punct de atracţie, Castelul Predjama. Noi am cumpărat bilete combinate care ne-au dat acces şi la peşteră şi la castel.

După ce am vizitat peştera Postojna ne-am urcat în maşină şi am călătorit încă 9km pe un drum tare întortocheat şi îngust până la Castelul Predjama.

 

Castelul ăsta e şi el o bijuterie. Să nu cerdeti că e din cale-afară de frumos însă locul în care e construit e cel puţin original: se află chiar în gura unei peşteri, pe o stâncă neagră, aşa cum zice poezia. Şi, tot ca în poezie, în vale curge un râu mititel care iese din peşteră.


Noi am vizitat aceste locuri în luna octombrie când se poate vizita numai castelul. Vara este permisă şi explorarea peşterii.

Castelul are un aer auster. Seamănă cumva cu Castelul Bran. Încăperile sunt reci şi distante.

Istoria ne întoarce în timp prin secolul XII (prima atestare documentara este la 1274) când castelul a fost construit şi botezat Castelul Jama ( jama = peştera în limba slovenă). Numele actual, Predjamski Grad înseamnă Castelul din fața Peşterii.


Deşi a avut nenumăraţi stăpâni şi a fost refăcut sau renovat de câteva ori, poveştile sale se leagă de un personaj ce a trăit 3 secole mai târziu: baronul Erazem, cavaler, tâlhar şi rebel. El a fost conştient de valoarea strategică a locului pe care-l stăpânea începând cu anul 1478.

Acesta a intrat în conflict cu regele austriac Frederic al III-lea după ce l-a sprijinit pe regele Ungariei Matei Corvin şi, ca o sfidare supremă, i-a provocat ostile să cucerească castelul. Atacul a avut loc în anul 1484 şi a fost condus de guvernatorul austriac de la Trieste.


Avantajat de poziţie şi având în secret o cale de acces prin peşterile subterane se părea că nimic nu va duce la căderea castelului. Dar cineva îl trădează pe baron care va avea o moarte pe cât de tragică pe atât de..penibilă. O slugă a semnalizat prezenta acestuia în WC. Duşmanii pregătiseră din timp un tun ce avea ca ţintă acest important punct strategic al castelului. După moarte baronul Erazem a fost îngropat sub un teiul aflat acum aproape de parcare, iar în timp toată povestea a devenit una din legendele Europei.

Forma actuală a castelului datează din secolul XVI. Nu e chiar un castel obişnuit, nu are turnuri, creneluri. După ce observi valea din punctele de belvedere ale castelului realizezi că senzaţia de invincibilitate era inevitabilă pentru oricine se apară în spatele zidurilor.

Castelul a fost construit la intrarea unui peşteri având ca fundaţie un o stânca din faţa acesteia îmbinând perfect creaţia omenească cu lucrarea naturii şi fiind un model de integrare a avantajelor reliefului în viaţa de zi cu zi.


Interiorul castelului, cazon dar bine conservat, este valorificat de cei ce-l au în grijă prin prezentarea şi exemplificarea modului în care trăiau şi locuiau oamenii Evului Mediu în interiorul său.


Castelul are 5 nivele şi 15 camere construite din zid (marea majoritate având cel puţin un zid constituit din stânca muntelui) plus amenajările din peşteră.


Odată trecuţi de sălile garnizoanei unde acum ni se verifică biletele şi unde ni se face o poză fără să fim întrebaţi, începem turul. Vizităm astfel spaţiile în care locuitorii îşi petreceau zilele dar şi dormitoarele, capela, temniţa şi bucătăria. În bucătărie sunt câteva amenajări care te duc cu gândul la vremurile moderne: un fel de hota pentru fum şi a un fel de chiuvetă, amplasată în interior, sub geam din care apa era evacuată în exteriorul castelului printr-un jgheab.


Pieta

Intrăm în sala de arme, trecem prim expoziţia trofeelor de vânătoare, pe lângă rezervorul de apă şi urcăm în final la încăperile slugilor.


Acestea din urmă sunt în partea naturală, de peşteră, inclusă în castel şi amenajată ingenios în jurul sursei de lumină reprezentată de una din intrările superioare în subteran. Am văzut aici, pe lângă spaţiile de dormit, bucătăria cu o sobă pentru cazan, un puţ dar şi un sistem extrem de ingenios de colectat apa ce se infiltra prin pietrele muntelui până în interiorul peşterii. Prin galeriile subterane ale peşterii cei din castel se puteau aproviziona în vreme de război cu alimente din satele din vale; apa, în cantităţi suficiente, era furnizată de natură, şi de aceea acest edificiu era greu de cucerit.

La ieşire, pe singura zonă mai dreaptă e amenajat un teren unde se practică turnirul. În fiecare an, în timpul verii, sunt organizate concursuri pe teme medievale.

Ce ar mai fi de spus: cadrul în care e locuit castelul e foarte interesant. Personal nu am mai văzut ceva asemănător. Merită să bateţi drumul şi numai pentru a-l vedea pe dinafară. Cred că în perioada festivalului medieval atmosfera creată te aduce şi mai aproape de ceea ce însemna odată Castelul Predjama şi împrejurimile sale.