Muntii Trascău: plaiuri frumoase și Chei Întregalde
Data publicării: 26 aug 2014
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Cu deosebită plăcere ne întoarcem din nou în Munţii Trăscău. Chiar dacă nu sunt înalţi, au de oferit nişte peisaje extraordinare şi de aceea îmi doresc mereu să descopăr poteci noi. E sfârşit de aprilie, în jur totul e verde, pomii au înflorit.
Împreună cu Ramona, Oana şi Ciprian plecăm la drum pe ruta Braşov - Sibiu - Alba Iulia - Întregalde. Lăsăm maşina în curtea căminului cultural din sat. Mergem un pic înapoi, către Alba Iulia, şi o luăm pe prima uliţă la stânga. Ţinem un drum care merge pe lângă apă.
Cam după o oră de mers părăsim drumul către dreapta şi începem să urcăm, tot pe un drum la început noroios, cu o pantă mai mare. Nu durează mult şi ieşim pe un plai de toată frumuseţea ce oferă privelişti în toate părţile. Încep să apară şi primele șuri. De asemenea mai există câteva case locuite şi o biserică. Ne aflăm în satul Popeşti.
Facem o pauză de masă într-una din livezile de pe marginea drumului, cam după două ore de mers. De acolo urcăm încă puţin şi ne oprim la bisericuţă veche din lemn. Nu e nimeni prin preajmă. Intrăm în curte şi ne uităm înăuntru pe geamuri. În jur sunt morminte vechi, multe părăsite, neîngrijite.. Cu toate astea Cel de Sus s-a ocupat întrucâtva de ele şi le-a adus celor adormiţi o sumedenie de flori.
Plecăm mai departe, mereu în sus. Oana şi Ciprian ne spun că mai avem de urcat un deal iar de acolo drumul va fi cam drept. Curg apele pe noi că e destul de cald însă urcăm dealul cu bine. Facem o pauză lângă un vechi saivan şi ne uităm în depărtare că peisajul începe să se schimbe. Din păcate vizibilitatea nu e chiar grozavă.
Începem să mergem pe drumul cel drept care ne oferă suişuri şi coborâşuri uşoare. Ne apropiem de un alt cătun, Iliești, locuit de câţiva oameni. Aici însă trebuie să trecem o vale. Apoi urcăm la o casă unde Oana şi Ciprian au o cunoştinţă căreia îi aduc nişte poze. Omul e tare primitor şi nu se lasă până nu ne dă un pahar de pălincă. Nu e chiar cel mai indicat tratament însă cumva prindem puteri. Tot el ne indică o potecă mai prietenoasă care să ne ducă la drumul pe care îl avem de urmat în continuare.
Ne luăm rămas bun şi începem urcarea. În drum dăm de soţia acestui om, care e la păscut cu vacile. Stăm un pic de vorbă cu ea apoi urcăm o bucată scurtă mai abrupt şi ajungem în drum. De aici ne e destul de simplu. Avem de ţinut doar înainte în direcţia către Cheile Râamețului.
Ajungem într-un alt cătun pe care îl găsim ceva mai animat. Adică sunt vreo trei oameni care încearcă să îşi potolească câinii. Intrăm în vorbă cu ei, îi mai întrebăm despre drum.
De aici încolo începem să coborâm. Peisajul e din ce în ce mai frumos, vedem Cheile Râmetului dintr-un unghi inedit, frumos şi spectaculos. O plăcere doar să stai şi să priveşti.
Ne apropiem de Dealul Geoagiului. În sat e noroi mare pe care ne străduim să îl evităm aşa cum putem. Cerem la o casă informaţii despre cum ajungem la Boțani. Trebuie să ne întoarcem puţin, să trecem prin curtea unui localnic, să sărim apoi un gard. Locul e noroios dar trecem cu bine. Ajungem undeva lângă nişte stâlpi de curent şi dăm şi de marcaje. E o cruce albastră. Acum avem certitudinea că ne aflăm pe drumul cel bun. Coborâm o potecă noroioasă şi alunecoasă până pe fundul văii. Trecem apa şi mergem în continuare tot pe lângă râu.
Nu mai avem mult şi ajungem la Botani, un sat care mai are doar câţiva locuitori ce stau în nişte case risipite. Aici suntem întâmpinaţi de domnul Pompiliu Boțan pe care îl cunoscuserăm acum un an tot cu prilejul unei excursii în Munţii Trăscău. Atunci am stat cu cortul în curtea sa.
Între timp domnul Boțan a terminat lucrările de renovare a casei şi ne-a invitat să stăm la el. Casa arată foarte bine are cam tot ceea ce îi trebuie omului modern. Dovada că omul sfinţeşte locul.
Seara o petrecem la poveşti şi la un pahar de palincă.
De dimineaţă ne trezim, facem bagajele. Pe drum trece un călăreţ. Domnul Boțan merge să vorbească cu el. Călăreţul e bătrân, apre peste 80 de ani şi merge la Tecsești unde am înţeles că se va sfinţi biserica mănăstirii de acolo. De altfel se pare că se va aduna multă lume la acest eveniment.
Plecăm şi noi către Tecsești, de data asta nu mai greşim drumul şi mergem pe poteca din pădure folosită de localnici. Ne orientăm foarte bine şi după urmele de cal. Poteca urca uşor, fără să te supună la cine ştie ce efort şi cu toate astea ajunge sus destul de repede. Dăm în final într-un drum mai lat pe care circulă şi maşini. Ieşim din pădure pe marele platou Tecsești. În stânga recunoaştem jgheabul pe care am urcat anul trecut.
Întâlnim pelerini care se îndreaptă care mănăstire fiecare cum poate: pe jos, călare, cu maşina. Pe platou pasc vaci. Intrăm în satul Tecsești şi mergem şi noi la mănăstire. Aici ne luăm apă rece şi bună ca orice apă de la munte.
Cineva ne serveşte cu un cozonac foarte bun. Plecăm către Poiana cu Narcise, aflată sub Piatra Cetii. Nu găsim foarte multe flori dar asta nu ne supără. Cerem voie să intrăm şi să facem poze. Revenim la mănăstire şi întrebăm pe unde trebuie să mergem ca să ieşim deasupra Cheilor Întregalde şi apoi la Modolești. Doi localnici ne arată un drum ce taie un deal în partea de sus. Ne arată şi un copac unde ar trebui să găsim marcaj.
Urcăm abrupt către copacul indicat şi într-adevăr dăm de marcaj. Puţin mai sus ieşim în drum. Întâlnim doi turişti care urcaseră din Modolești şi schimbăm câteva cuvinte. Piatra Cetii domina zona, se vede extraordinar de frumos. De aici mergem prin nişte poieni largi. Marcajul e din ce în ce mai rar, din lipsă de locuri unde ar putea fi aplicat. Ne încurcam un pic şi ajungem lângă o băltoacă mai mare şi noroiasă. Nu am mai găsit marcaj de ceva vreme şi începem să îl căutăm. Ne răspândim, explorăm, nimic. Alegem să urmăm un drum ce pare mai circulat. Urcăm un deluşor intrăm în pădure, coborâm puţin, drumul se înfundă. Printre coapci vedem casele din Dealul Geoagiului.
Revenim la băltoacă după aproximativ o oră. În poiana apăruse o maşină de teren. Ne hotărâm să mergem să îi întrebăm pe oamenii aceia de traseu. Eu nimeresc o potecă, destul de puţin călcată. După vreo cinci minute stupoare! Dau de marcaj. E vechi, amărât, pus pe o piatră mică, dar există. Peste alte câteva minute mai găsesc unul. Ajungem într-o şa. Şi constatăm că suntem undeva deasupra Cheilor Întregalde. Teoretic am fi pe drumul cel bun. Oamenii cu Jeepul ne arată pe unde să o luăm, ne spun că drumul nu prea e umblat. În prima fază trebuie să ţinem linia crestei până ajungem într-un loc mai înalt străjuit de brazi. Aici regăsim şi marcajul nou. De aici poteca e clară. Mai urcăm un pic apoi coborâm destul de tare pe un picior de munte.
Găsim flori felurite, câteva narcise. Peisajul e superb, avem în stânga abruptul cheilor. Undeva mai departe, peste vale, admirăm Piatra Craivei.
La un moment dat muchia se îngustează. Ne oprim lângă un marcaj care ne arată că trebuie să facem la dreapta brusc. Căutam însă nu mai găsim nimic, nici marcaj şi nici potecă. Ne ducem pe un loc mai înalt şi vedem un platou cu iarbă. Intuim că acolo trebuie să ajungem însă nu vedem nici o posibilitate decentă de a continua.
În lipsa de altceva alegem o variantă “indecentă”, pe o potecă de animale care se pierde repede în covorul de frunze. Mergem la intuiţie, trecem de o zonă cu crăci căzute şi reuşim să ieşim în platoul cu iarbă. Pe o grămadă de pietre regăsim marcajul. Locul e tare fain cu vizibilitate bună către Dealul Geoagiului.
Coborâm o serpentină şi ajungem într-un loc unde iarăşi e loc de puţină confuzie. Caut marcajul intrând puţin prin pădure. Se aud paşi grăbiţi de animal mare, probabil deranjat de prezenţa mea. Nu am văzut ce era. Între timp Ciprian găseşte marcajul. De aici încolo totul a fost clar. Au început să apară casele. Coborâm abrupt pe poteci croite prin grădinile oamenilor până dăm de un drumeag ceva mai lat. Ţinem acest drumeag şi ajungem în drumul principal chiar la intersecţia cu drumul ce duce la Dealul Geoagiului.
Merg vreo 2-3km până la Întregalde să recuperez maşina. Apoi mă întorc la tovarăşii de drum. Am rămas cu o stare de bine după excursia asta. Am străbătut poteci noi şi m-am bucurat de două zile superbe petrecute în natură.
Recapitulare traseu:
Ziua 1: Întregalde - Popeşti - Iliești - Sat Dealu Geoagiului - Boțani.
Traseul nu este marcat.
Ziua 2:
Boțani - Tecșești - Cheile Întregalde - Modolești
Marcaj: Boțani - Tecsești - nemarcat
Tecșești - Cheile Întregalde - Modolești - punct roşu
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 2
-
maria obarse
27 aug 2014 13:30:30
Multumim Bogdane pentru pozele cu Cheile Orzei si Cheile Zanoagei,precum si cele cu Trascaul. Asteptam cu mult interes si alte astfel de realizari si comentarii pertinente. Salutari distinsei tale sotii si la cat mai multe astfel de iesiri.
-
Bogdan
29 aug 2014 04:44:58
Multumim, Maria!