Serbia: mănastirea Manasija și Peștera Resavska

Data publicării: 29 aug 2014

În drumurile noastre din Serbia am ajuns şi la cea mai faimoasă mănăstire sârbească, Mănăstirea Manasija. Aceasta se află în apropierea localităţii Despotovac. Drumul până la ea e foarte bine semnalizat aşa că nu avem probleme cu orientarea.

Când ajungi la mănăstire ai senzaţia că ai greşit locul: din exterior pare a fi o cetate în toată regula, cu ziduri înalte şi groase, cu turnuri ce depăşesc 20 de metri înălţime. Odată ce intri pe poartă parcă te teleportezi într-o altă lume. Locul e liniştit, e un loc unde îţi tihneşte şi unde te simţi bine. În mijlocul cătaţii se afla o biserică mărişoară.


Mănăstirea e veche, a fost construită în numai 12 ani( între 1406 şi 1418 ) de către domnitorul Ştefan al Serbiei. Fratele lui Ştefan, Vuk Lazarevici, şi el conducător al sârbilor, este înmormântat aici. Ştefan a avut dorinţa de a face din Manasija un puternic centru cultural.

Înconjurăm biserica, facem poze. Într-un colţ al curţii doi tineri stau de vorbă cu un preot bătrân. Intrăm şi în interior din păcate nu avem voie să facem poze.

Biserica impresionează mai ales prin pictura murală. Deşi nu e păstrată prea bine totuşi ne releva caracterul războinic al sârbilor. Mulţi dintre sfinţi poartă haine şi arme locale. Şi nu numai că le poartă dar săbiile sunt scoase din teacă.


Un articol foarte frumos şi bine documentat despre mănăstirea Manasija găsiţi aici:
http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-manasija-122995.html

De la Manasija ne-am îndreptat către un alt obiectiv turistic de primă mână din Serbia: Peştera Resavska ( sau Resava - http://www.resavskapecina.rs/ ). Am mers cam 20km pe un drum destul de rău ce merge de-a lungul unui râu. Am trecut pe lângă o exploatare minieră ce părea că încă e în funcţiune.

Semnalizarea este bună, am ajuns fără probleme în parcarea de lângă peşteră. La început iară am crezut că am greşit locul. Singura maşină de acolo era a noastră. Totuşi locul nu e chiar pustiu, există un restaurant, foişoare, bănci.

Cu fata de la casa de bilete ne înţelegem tare greu fiindcă nu vorbeşte decât sârbeşte. Accesul în peştera se face la ore fixe şi numai cu ghid. Biletele au fost ridicol de ieftine, 300 dinari, adică vreo 12 lei. Nu se poate plăti cu cardul, doar cash, aşadar cine merge e bine să aibă bani lichizi.

Am făcut un pic de plajă în poiana de lângă peşteră până a venit ghida. Între timp au mai apărut doi turişti. Aşadar intrăm în peşteră în formaţie de cinci. La început se coboară pe nişte trepte şi abia apoi se intra în galerii. Turul peşterii se face pe o distanţă de 800 de metri şi durează cam 40-50 de minute. Lungimea totală este de 2800m. În doar două locuri este permisă fotografierea.


Peştera Resavska e destul de răcoroasă, 7 grade. De asemenea este prima peşteră din Serbia care a fost amenajată pentru vizitatori. Au fost construite tunele, poduri şi scări, s-a făcut o instalație de iluminare electrică.


Peştera Resavska e formată din trei nivele conectate între ele  prin galerii. Ruta turistică trece doar în primele două. Prin cea de-a treia galerie curge un râu. Peștera este foarte bogată în formaţiuni. Se găsesc cam de toate: stalactite, stalagmite, coloane, cascade împietrite, mici lacuri de peşteră. De asemenea impresionează o mare paletă de culori ce vin să dea un farmec şi mai mare comorilor din adâncuri.

Pe primul nivel se găsesc patru săli. Prima dintre ele este Sala Coloanelor, numită aşa după coloanele de culoare gălbuie care se află aici. A doua încăpere este aşa-numita cameră-stup al cărei tavan este plin de stalactite în formare. A doua şi a treia sală sunt conectate printr-un coridor format printr-o rocă de culoare roşie, caracteristică numai peşterii Resavska. Acest coridor este simplu, nu există în el nici un fel de formaţiuni.


La capătul acestui culoar se afla Sala Preistorică denumită aşa fiindcă aici s-au găsit un topor de piatră, suliţe şi cranii de vulpe şi o vatră de foc. Prin tunele scurte care au fost săpate de om se ajunge în Camera de Cristal, o sală cu acustică foarte bună. Aici se găsesc nişte formaţiuni care seamănă cu un cuplu în vârstă.

Din Camera de Cristal se urcă la primul nivel şi se ajunge iarăşi, pe alt drum, la gura peşterii.

Vizita a fost o încântare mai ales că am mers încet şi am putut savura în voie cam tot ceea ce înseamnă peştera Resavska. Pentru cine se află în zonă, e un obiectiv ce nu trebuie ratat.

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024