Munții Călimani: Străcior și Bistricioru
Data publicării: 09 oct 2014
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Încă de la prima şi singură excursie în Călimani am avut dorinţa de a merge şi în partea cealaltă a muntelui, la Bistricioru. Prima dată am făcut marea potcoavă dintre Calimanul Cerbului - Retitiș, Pietrosu şi 12 Apostoli. Pentru asta am gândit o excursie separată, de sine stătătoare. Ne-am adunat patru: Dan, Alin, Leo şi eu.
Am plecat într-o vineri la prânz cu maşina pe ruta Braşov - Târgu Mureş - Reghin - Bistriţa - Colibița. Am ajuns seara, am trecut de sat şi în prima poiană am pus corturile pe malul râului. Noaptea a fost liniştită, pentru ziua următoare se anunţă vreme faină.
De dimineaţă ne trezim odihniţi. Strângem corturile, mâncăm şi ne urcăm în Dusterul lui Dan care ne duce până la intersecţia a doua trasee: triunghi roşu spre Străcior şi punct albastru către Tăul Zânelor.
O luăm voiniceşte la picior la început pe drum forestier. Peste câteva minute, lângă un fost canton, traseul iarăşi se desparte, o potecă triunghi albastru merge către refugiul Salvamont şi apoi direct pe Bistricioru. Noi alegem varianta mai lungă şi mai frumoasă.
Mergem în continuare pe drumul forestier. Găsim un izvor şi ne facem provizii de apă. După ceva timp marcajul părăseşte drumul forestier şi începe un urcuş abrupt. Marcajele sunt relativ noi, dese însă zona nu e umblata şi de aceea poteca nu e prea clară. Dăm la un moment dat de o zonă cu doborâturi. Urcăm printre ele, intrăm iarăşi în pădure şi după câteva minute ieşim într-o poiană cu iarbă înaltă. Şi când zic înaltă, spun că e cam cât mine de înaltă. Vedem marcajul undeva mai departe tot pe un copac. Mergem către el şi străbatem poiana căutând în continuu marcajul. Prin zona asta nu e potecă deloc. Noroc cu marcajele.
Intrăm iarăşi în pădure şi ne aşteaptă un urcuş abrupt printre nişte stânci. La final vedem un pic din golul alpin. Prima impresie e că ne cam depărtasem de Bistricior. Şi cam aşa şi era. De aici ţinem un fel de creastă împădurită, sălbatică şi foarte frumoasă. La un moment dat dăm într-un drumeag mai lat.
Începem să coborâm uşor şi intrăm într-o poiană largă unde nişte cai pasc liberi. Există şi sursă de apă de care profităm din plin.
Facem şi o pauză la umbră. Locul e deschis şi începem şi vedem mai bine Calimanii, cu cei 12 Apostoli şi Pietrele Roşii. De asemenea se observă bine drumul de legătură dintre zonele înalte ale Călimanilor, Pietrosu şi Bistricioru. În depărtare se disiting porţiuni din Munţii Suhard. Plecăm pe un drum lat care intră iarăşi în pădure. Marcajul suferă o transformare devenind din triunghi roşu banda roşie fără nici un avertisment. Ajungem sub vârful Străcior.
Ca să mergem pe el ne aşteaptă o porţiune de mers printre jnepeni apoi o urcare pe o potecă stâncoasă. Totul e foarte verde în jur. Poteca ne urcă şi în sfârşit vedem aşa cum trebuie porţiunea somitală a Calimanilor dominată de vârfurile Negoiul Unguresc şi Pietrosu. Ba, mai mult distingem Retitiș-ul şi Călimanul Cerbului. De asemenea ne bucurăm şi de ultimii rododendroni.
Urcuşul e destul de abrupt dar relativ scurt aşa că nu trece mult şi poposim pe vârful Stracior( 1910m). Pe vârf există o cruce dar şi o cutie metalică în care este un caiet. Doritorii îşi trec aici numele şi data la care au atins vârful.
Vizibilitatea e foarte bună, aproape se văd vârfurile Bistricioru şi Zurzugău. Iar în depărtări bucăţi din Giumalău. Mai spre sud se disting culmile Munţilor Hăşmaş şi Harghita. Stăm destul de mult pe Străcior că merită.
Vârfurile Bistricioru şi Zuruzugău
Plecăm mai departe şi undeva aproape e o intersecţie de trasee: întâlnim drumul care vine de la Pietrosu. Continuăm şi întâlnim un indicator cam ciudat, triunghi albastru care merge către Salvamont şi Colibița.
Pe Vf. Bistricioru, în plan depărtat, Pietrosul şi Negoiul Unguresc
Un ultim efort şi suntem pe Bistricioru, la cei 1990 de metri ai săi. Şi aici stăm mult, facem pauză de masă, poze. De asemenea şi pe Bistricior există cruce şi caiet de vârf.
Plecăm mai apoi către vârful Zurzugău. La început se coboară un pic până ajungem într-o şa. Către Zurzugău pare a fi o pădure de jnepeni din acest loc. Noi facem dreapta şi începem să coborâm puternic când pe grohotiş, când pe potecă.
Dăm de un pârâu de unde ne reaprovizionăm cu apă. Apoi ne apropiem de Cabana Salvamont unde găsim mulţi copii. De aici mergem la vale trecând pe lângă un refugiu nou care poate fi folosit cu încredere în caz de nevoie.
Intrăm în pădure, mai ieşim prin poieni şi continuăm să coborâm. Din când în când mai mergem pe porţiuni mici pe drum forestier.
La un moment dat, fiind pe drumul forestier, pierdem locul în care marcajul o ia în pădure. Şi coborâm, lin dar pe drumul lung, până la o intersecţie. În sus se poate merge la Tăul Zânelor, e traseu marcat. Noi însă trebuie să coborâm către maşină. Întâlnim aproape de intersecţie o cabană nouă, frumoasă, însă nu e nimeni să întrebăm care e statutul ei.
Cam după 8 ore încheiem circuitul. Luăm Dusterul şi plecăm să căutăm un alt loc de cort. Ne mai oprinm lângă Lacul Colibita pentru câteva cadre.
Concluzii şi recapitulare: zona merită vizitată mai ales că marcajele sunt noi, potecile neumblate, iar peisajul te lasa de multe ori fără cuvinte.
Traseu: Colibița - Vf. Străcior - Vf. Bistricioru - Cabana Salvamont - Colibița
Durata: 8 ore
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 1
-
maria obarse
16 oct 2014 12:26:03
Iti multumim Bogdane pentru peisajele uluitoare din Calimani si Muntii Nemira. Si pentru ca si invidia e scrisa in "legile omenesti",ei bine,DA,va invidiem, pentru tineretea voastra,pentru frumusetea sufletului vostru,pentru iubirea pe care o purtati muntelui si pentru altruismul de care dati dovada,datorita caruia avem si noi posibilitatea sa vedem atatea locuri minunate,cu care Dumnezeu a binecuvantat aceast pamant. Sa fiti sanatosi inca o suta douazeci de ani,multe drumetii montane si noi va mai asteptam sa ne bucuram privirea cu pozele reusite pe care le faceti.