Dolomiți, episodul 7: Gruppo Sella și Piz Boe
Data publicării: 23 dec 2014
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Astăzi e ziua cea mare. Teoretic totul pare a fi perfect: vremea se anunţă bună, suntem aproape de punctul de plecare. În plus vom urca un treimiar pe jos, ca la carte. Gazda noastră, doamna Iris, îmi spune că, deşi pare departe, obiectivul nostru de astăzi, vârful Piz Boe 3152m, este relativ uşor de atins.
Dis de dimineaţă ne pregătim şi plecăm spre pasul Pordoi. Facem o vizită la staţia de telecabina să vedem, de curiozitate, care sunt preţurile. Urcarea costă 9 euro, coborârea 8, iar dacă urci şi coborî te costă 16 euro.
Cabină este una modernă, mare şi e prinsă pe cablu cu două braţe mari metalice. Nu am mai văzut aşa model. Te urcă de la 2240 de metri, cât sunt în pas, până la 2945m.
Găsim repede începutul traseului. Astăzi vom urmări poteca 627 care ne va duce la Rifugio Boe şi Piz Boe. Prima parte a traseului e foarte prietenoasă. Avem de urcat pe pajişte pe o potecă amenajată cu trepte.
Asta până la un moment dat. De cum intrăm în împărăţia pietrei, amenajările se opresc. Avem de urcat abrupt până la Forcella Pordoi 2871m, o șa în care se afla şi o cabană ce poartă acelaşi nume. Prognoza nu se adevereşte, o mare parte a masivului Sella este acoperit de nori.
Remarcăm din nou modul excelent în care a fost făcută poteca. Te fereşte de urcări tari, abrupte şi cu toate astea de duce până în şa în timp record. Privind în spate vedem tot timpul Marmolada. Priveliştea e copleşitoare. Către Şaua Pordoi trebuie să urcăm printre doi pereţi abrupţi. Traseul pare greu, dificil. Dar nu e deloc aşa.
Din când în când ne oprim şi privim în urmă. Peste tot e plin de munţi şi de creste, părţi din Marmolada şi Gruppo Palla.
Un ultim efort susţinut şi suntem sus lângă Rifugio Forcella Pordoi. Privim în partea opusă. Peisajul e desprins parcă din altă lume. E de o ariditate extremă, ai zice că nici nu mai eşti pe pământ. Un hău mare se căsca în spatele cabanei.
De sus, din stânga vine poteca de la staţia superioară a telecabinei. Facem o scurtă pauză, ne hrănim cu ceva dulciuri iar apoi plecăm către Piz Boe. Ne surprinde poteca. Dacă până aici a fost îngustă şi uneori neclară, acum e o adevărată alee ce merge pe curba de nivel.
Mergem bine pe bucata asta, plimbarea pe jos ne-a ajutat cu siguranţă să ne aclimatizăm. Ajungem într-o şa unde traseele se despart. Se poate ajunge pe Piz Boe pe ambele. Noi alegem drumul cel mai scurt mai ales că începem să întrezărim unele speranţe de vreme bună. Norii încep să plece de pe vârf.
Noi urcăm prin dreapta. Pe lângă marcaj avem şi momâi. Urcăm uşor până la un moment dat. De acolo ne aşteaptă asaltul final. Pentru început dăm de o bucată scurtă de via feratta. Rămân uşor dezamăgit de un grup de turişti care nu ne acordă prioritate la urcare taman pe porţiunea asta cu cabluri.
Dar acum nu mai este vreme de astfel de sentimente. Trebuie să ne vedem de drum şi mai ales ca vârful se simte a fi aproape. Avem privelişti frumoase către Sassolungo şi Odle Puez. În toată întinderea asta de piatră a platoului Sella şi-au găsit locul şi două lacuri.
Câteva urcuşuri susţinute, câteva serpentine scurte şi ne oprim în faţa unui panou care ne zice să fim atenţi, că suntem în zona de aterizare a elicopterelor. Măi să fie!
Peste câteva zeci de metri e gata, suntem în sfârşit pe Piz Boe, cel mai înalt pisc al masivului Sella. Ne aflăm la 3152m.
Am mai fost la altitudini care depăşeau 3000 de metri. În Spania, în Sierra Nevada deşi am urcat pe jos şi am trecut de 3200 de metri nu am reuşit să ajungem pe vârful Veletta. În Italia, pe Monte Cristallo şi Tofana di Mezzo am folosit telecabina sau telegondola. De data asta am dus excursia cu bine până la sfârşit. Satisfacţia a fost pe măsură.
Taman pe vârf e cocoţată o cabană cochetă. Are şi terasă însă azi e cam frig, doar două grade. Împrejurimile cabanei sunt şi ele interesante. Prin preajmă văd un capac de canal. Ăştia au dus canalizarea la peste 3000 de metri.
Mai încolo un indicator către WC. Ca să ajungi la WC e nevoie să străbaţi un mic traseu cu serpentine. Eu l-am făcut şi am probat şi locul cu pricina. Vizibilitatea e destul de bună în toate părţile, fără să anunţe ceea ce va urma.
Stăm sus destul de mult timp. Intrăm în cabană şi văd pe cineva stampilîndu-şi Paşaportul de Dolomiţi. Urmează o palmă peste cap. Eu am dus cu mine în toate zilele astea vechiul paşaport expirat pe care aveam de gând să îl transform în Paşaport de Dolomiţi. Am uitat complet de treaba asta.
Şi astfel prima ştampilă dolomitică am luat-o pe Piz Boe. Aici am început să colecţionez stampilele de la cabane.
Începem coborârea către Rifugio Boe. Mergem cu atenţie până în Forces dai Caiamonces la 3110 metri. Intrăm pe poteca 638 care ne va conduce în coborâre accentuată spre Rifugio Boe. Înainte este un traseu frumos ce ţine linia crestei.
Mergem în jos şi ajungem într-un loc unde poteca a fost amenajată cu două sensuri unice, pentru urcare şi coborâre. Locul e spectaculos: avem o porţiune cu cabluri, după care se traversează o punte de lemn, apoi se coboară câţiva metri pe o scară aflată lângă o stâncă decorată cu ţurţuri.
Ne apropiem de Cabana Boe. Ne atrag atenţia nişte turnuri de piatră. În apropiere este o intersecţie de trasee.Mi-ar fi plăcut să îl fac pe cel care merge în jos către Pasul Gardena. Cobor şi eu un pic să explorez zona. Drumul către pas pare anevoios.
Trebuie coborât un jgheab plin cu zăpadă. Totuşi există cabluri de care te poţi ajuta. Un grup de turişti încearcă să coboare. Din păcate nu reuşesc să îşi ducă planul la bun sfârşit, se chinuie, porţiunea e alunecoasă tare. Aşadar decid să revină la cabană şi să coboare prin altă parte. Poteca nu pare a fi fost folosită de curând, nu se văd urme de paşi pe zăpadă.
Până una-alta intru şi la Cabana Boe(2873m) pentru ştampilă. Am fost plăcut impresionat de ambianța călduroasă din acest loc. Vremea începe să îşi arate colţii. Bate vântul tare, turiştii se îndreaptă în număr mare către telecabină. Cabana Boe a fost construită în 1898. În primul război mondial a fost devastată. După 1924 a fost reconstruită.
Revenim pe poteca 627 şi mergem, de data asta pe sub vârful Piz Boe către Rifugio Forcella Pordoi. Avem ceva de mers însă traseul va fi uşor, în cea mai mare parte pe o curbă de nivel. Mergem prin acelaşi peisaj selenar pe o potecă unde din când în când sunt montate punţi şi cabluri. Dar nu aş zice că sunt indispensabile. Vremea se strică din ce în ce mai tare. Vântul bate tare şi apar şi primii fulgi de nea.
Şaua Pordoi şi staţia superioară a telecabinei. În şa este cabana Forcella Pordoi.
În marea de piatră gri ne atrage atenţia un grohotiş de culoare roşiatică. Probabil avalanşele au desprins iarna bolovani mai de sus. Grăbim pasul cât de tare putem.
Înainte de ajunge la Rifugio Forcella Pordoi văd ceva negru mişcând. Folosesc teleobiectivul şi constat că prin locurile astea, cei de la cabana cresc un porc. Iau ştampila şi de la această cabană şi ne ducem către serpentine. De aici încolo va fi o ceață densă. Culoarul dintre stânci arată destul de ameninţător. Nu prea îţi vine să cobori pe acolo ai senzaţia că poteca o să te lase cu certitudine la Poarta Iadului.
Din fericire ştim de dimineaţă cum este poteca, în plus am mai făcut coborâri de genul ăsta. Mergem grupat, ţinem aproape unii de ceilalţi. Porţiunea cu ceață nu durează însă foarte mult. Pe măsură ce coborâm, ninsoarea se transformă în lapoviţă, iar mai apoi în ploaie.
Când ajungem în pasul Pordoi începe să se însenineze către masivul Sella. Ne oprim în pas în căutare de suveniruri. Mai pierdem vremea studiind şi unele hărţi.
Am încheiat astfel una dintre cele mai intense zile, o zi ce o vom ţine minte pentru totdeauna. Revenim la Arabba unde seara trebuie să ne încheiem socotelile cu doamna Iris. Cu această ocazie gust şi eu o grappa făcută tradiţional.
Traseu:
Passo Pordoi - Rifugio Forcella Pordoi - Piz Boe - Rifugio Boe - Rifugio Forcella Pordoi - Passo Pordoi
Durata: 7 ore
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 2
-
Maria Obarse
02 feb 2015 09:19:33
Felicitari si multumiri pentru ca nu ne-ati uitat si ne-ati dat posibilitatea sa vdem si noi splendorile Dolomite. Ne ascriai candva ca mai ai multe de povestit si de scris,sa nu ne facem griji, si vad ca va tineti de cuvint! Picioare sanatoase si la cat mai multe iesiri.
-
Eduard Munteanu
04 feb 2015 03:32:00
Superbe locuri, felicitari pentru ascensiunea pe Piz Boe!