Am stat în Belgia doar o zi. Cam puţin, însă suficient pentru a vedea două oraşe frumoase: Bruges şi Bruxelles. Tato îşi face un pustiu de bine şi vine cu ideea să mergem în Belgia. Aşa că pornim noi voiniceşte de dimineaţă. Avântul ne e însă tăiat rapid când găsim parcarea închisă. E o zi de duminică. Aşteptăm un sfert de oră până se deschide parcarea şi pornim la drum.

 

Scăpăm repede de autostrăzile olandeze. Belgia ne întâmpină cu vreo două generatoare eoliene şi cu un asfalt de o mai slabă calitate decât în Olanda. Dar e bine şi aşa. Poposim în Bruges într-o frumoasă dimineaţă de noiembrie. Parcam aproape de centru şi merem prin oraş. Oraşul ăsta e o bomboană. Curat, aranjat, nici un detaliu nu a fost neglijat. De altfel centru oraşului se afla în patrimoniul Unesco din anul 2000.

Ajungem în Piaţa Centrală. Aici am avut impresia că am intrat în lumea căsuţelor din turtă dulce, cam aşa arătau clădirile. Pe una din laturile pieţei, clădirea sobră dar foarte frumoasă a primăriei ne scoate din reverie.



Turnul oraşului domină aerian piaţa. O luăm la pas, cu răbdare, prin piaţă. Hotărâm că trebuie să urcăm în turn ca să privim oraşul de sus.


În interiorul turnului e amenajat un mic muzeu care însă e destul de sărac în exponate. În schimb găseşti tot felul de ghiduri, de cărţi, albume fiecare în câte 4-5 limbi de circulaţie. Urcăm pe trepte de lemn şi de piatră şi facem un popas lângă clopotul imens din turn. E un pic de vânt, ceea ce e normal pentru că ne aflăm într-un oraş port. În zare vedem marea.


Ieşim pe una din lateralele pieţei şi, în acordurile melodiei O Sole Mio, interpretată de doi conaţionali de culoare, ajungem într-o altă piaţetă străjuită de clădiri frumoase.


În Bruges există canale foarte asemănătoare cu cele din Olanda. Pe canale trăiesc fericite păsări de baltă, lebede albe şi negre, răţuşte de toate felurile. La Bruges era ziua în care Moş Nicolae vine și poposeşte în oraş, însoţit de negricioşii împărţitori de turtă dulce, scwartepijt. Ambele maluri sunt pline de copii, iar Moş Nicolae vine aici la bordul unei bărci cu motor, făcându-ne şi nouă poftă de o plimbare pe ape.


Ne urcăm pe o barcă ticsită de turişti. Căpitanul e un tip simpatic, cu mustaţa întoarsă , care face şi pe ghidul. Ne arată cu mândrie turnul oraşului şi ne spune hâtru: it takes 366 steps to get..tired! Mergem de-a lungul canalului până la stăvilar trecând pe sub The Church of the Lady, celebra catedrală a oraşului.


E frig tare,stăm înghesuiţi unii într-alţii în speranţa de a ne încălzi. Admiram frumoasele clădiri de pe chei, cred că vara e o atmosferă de vis pe străduţele şi canalele din Bruges.

 

 

E trecut de ora 14. Planuri erau multe pe azi, am fi vrut să mergem şi la Gent, dar orele înaintate ne forţează să mergem drept la Bruxelles. Infrastructura din şi din jurul capitalei belgiene e copleşitoare: şosele suspendate, ocolitoarea este în cea mai mare parte în tunel.

Ajungem în zona centrală din Bruxelles la orele amurgului. Suntem înfometaţi tare şi încercăm ceva local, un soi de gogoşi cu ciocolată caldă. Ei bine aşa mai merge, îţi mai vine cheful de plimbare chiar dacă e rece. Mergem în Piaţa Centrală, clădirea Parlamentului e minunată.


Ca și cea a primăriei.


Vizităm şi celebrul Maneken Piss după care colindăm pe străduţe înguste pline de restaurante. Revenim în Piaţa Centrală şi ne îndreptăm spre catedrala St. Michel.


Aceasta îmi aduce aminte, prin cele două turnuri albe de celebra Notre Dame du Paris.


Ajungem şi la Palatul Regal. Reşedinţa regelui Budoin pare a nu fi păzită de nimeni. Noi ne aşteptam să găsim ceva forţe de pază, jandarmi, ca pe la noi. Facem glume pe seama situaţiei. Unde-i caporalul să-l întrebi:
- Şefule, boieru-i acasă?


Nici şeful şi nici boierul nu se arată la faţă şi noi pornim încet spre parcare. În drum trecem pe lângă clădirea Parlamentului Federal în a cărui curte se găseşte..o replică veselă a arcei lui Noe.


Frumoasă şi Belgia. Însă spiritul latin nu se dezminte nici aici: parcă ordinea, disciplina, seriozitatea nu e atât de împământenită ca la olandezi, ceea ce îi dă o aură mai boemă.