Malta, episodul 3- Bogdan Balaban

Malta, episodul 3

Data publicării: 08 apr 2015

După primele trei zile petrecute în Malta am simţit nevoia de a avea şi o zi mai relaxantă pe care să o petrecem afară. Cum prognoza se anunţa bună am stabilit să facem un traseu pe coasta vestică a insulei.

Ziua 4

Plecăm cu autobuzul până la aeroport de unde luăm altul. Coborâm undeva în vecinătatea oraşului Zurrieq. Nici nu ne dăm bine jos din autobuz şi ne trezim într-o grădină cu câteva alei amenajate pe buza unei prăpăstii, jos e marea. Cred că aici este cel mai sudic punct în care am fost până acum.

Coborâm o serpentină scurtă şi ne oprim în faţa unui grilaj. Jos se găseşte una dintre minunile naturale ale Maltei, Grota Albastră. E destul de greu de descris, aşa că fotografia va vorbi de la sine. În larg se mai vede o insulă mică şi stâncoasă.

Revenim la şosea şi coborâm către o mică localitate aflată în vecinătate. De fapt e vorba de un loc cu câteva restaurante, un golf de unde pleacă bărci cu motor către Grota Albastră.

Deşi e asfalt şi trotuar până jos, preferăm să o luăm pe un drum de pământ care coboară mai drept mergând printre nişte grădini. La un moment dat se face o potecă la stânga.

Ieşim pe nişte stânci aflate la înălțime. Jos este un mic golf. În partea opusă putem vedea Grota Albastră de pe cealaltă parte. Nu e la fel de spectaculoasă. Peretele de la peşteră se numeşte Zidul Roşu.

Marea este agitată şi e clar că nu e vremea potrivită pentru croaziere. Oricum preţul este mare, 7,5 euro pentru un drum de o jumătate de oră. Ne îndreptăm către mica localitate şi stăm un pic pe malul mării. Nu există plajă ci doar stânci. Admirăm cum se sparg valurile sub noi, admirăm tot acest zbucium al mării.

Dacă te apropii mult de mal rişti să faci şi un duş neprogramat. Pe mal se afla o mică faleză. Sub ea nişte scări te duc la un loc unde poţi lua barca spre Grota Albastră.

În apropiere se află două faimoase temple megalitice: Hagar Quim şi Mnajdra. La ele se poate ajunge fie cu autobuzul, fie pe jos. Cu un bilet de 10 euro se pot vizita ambele. Noi nu am făcut-o.

Am preferat în schimb să mergem pe Şoseaua Panoramika. Pentru asta am luat un autobuz care să ne ajute să depăşim o zonă industrială cu cariere de piatră. Am coborât la o staţie aflată pe un mal înalt. Un drum frumos mergea către mare. L-am coborât şi după câteva minute am început să simţim forţa vântului.

Locurile sunt extraordinar de frumoase, combinaţia de mare, stâncă şi înălţime te face să îţi doreşti să stai mai mult. Păcat însă că e aşa vânt puternic. Rămânem o perioadă într-un loc mai ferit şi petrecem câteva minute în tihnă. Între timp pe potecă apar doi localnici care se îndreaptă către casele lor aflate undeva mai jos aproape de malul mării.

Noi urcăm înapoi către şosea şi încercam să ţinem linia ţărmului. Ne oprim de câteva ori în diverse puncte de belvedere. Începe să se vadă o clădire interesantă cu un fel de minge deasupra. Este vorba de fapt de un radar care este amplasat la 253m altitudine, pe Dingli Cliffs, cel mai înalt punct din Malta.

La un moment dat un drum pleacă spre dreapta. În zona aceasta sunt două mari cariere de piatră, două găuri imense în pământ. Între ele a fost creat acest drum care este probabil folosit de camioane. Cu ocazia asta vedem şi care este originea pietrei din care sunt construite mai toate clădirile din Malta.

Mergem către el dar pentru asta trebuie să coborâm şi apoi să urcăm. Ne atrage atenţia o mică bisericuţă aflată pe stânci. Aici e loc de popas amenajat cu nişte băncuţe. Un grup mare de biciliști e la odihnă.

Până la Dingli Cliffs nu mai este mult, cam în 10 minute ajungem în zona cu radarul. Acesta e protejat de un gard înalt şi practic este imposibil să ajungi pe acoperişul maltez. Cu toate astea găsesc în zonă o piatră mai mare, verific altitudinea cu GPS-ul şi văd că sunt pe aproape: 252m cu un metru mai puţin decât maximul.

Lângă gardul ce împrejmuieşte radarul se află câteva bănci chiar pe buza prăpăstiei. Totuşi senzaţia de înălţime este cumva atenuată. Deşi marea( aşadar nivelul 0 ) este aproape, între Vf. Dingli şi apă mai este un etaj intermediar în care se afla câteva case şi grădini. E una din puţinele zone cu teren agricol din Malta.

În apropiere e o zonă plină cu narcise înflorite. De n-ar fi vântul ai zice că eşti în luna mai şi nu în februarie.

După o pauză prelungită pe una dintre bănci, ne îndreptăm pe jos către oraşul Dingli. Cam după 2km suntem în centru şi încercam să vizităm Catedrala Mântuirii Neamului din acest oraş. Din păcate este închisă. Ne ducem cuminţi în staţia de autobuz. Punctual acesta vine şi ne duce rapid până în oraşul Rabat unde este un mare nod rutier în care trebuie să schimbăm autobuzul.

Ne bucurăm fiindcă vedem că avem de aşteptat doar 10 minute până când va veni autobuzul care ne va duce la Bugibba, următoarea noastră destinaţie. Bucuria avea să se transforme în curând. Autobuzul cu pricina nu a mai apărut şi uite aşa am fost nevoiţi să ne petrecem în staţie încă o oră, că de, speranţa moare ultima.

Într-un final ne-am înghesuit într-un autobuz care ne-a dus până în staţiunea Bugibba. De acolo am luat-o pe jos mergând pe malul mării până la Acvariul din Malta. Acesta se afla lângă o clădire modernă, cu un design foarte diferit de restul clădirilor malteze.

Aşadar am vizitat acvariul plătind pentru un bilet aproape 13 euro. Locul e frumos, îngrijit, dar parcă cu prea puţine acvarii şi specii de peşti. În orice caz, preţul biletului mi se pare cam mult pentru ce oferă.

Ce mi-a plăcut foarte mult a fost un tunel pe sub apă. Lângă tine şi deasupra ta înotau tot felul de peşti. Mai văzusem aşa ceva prin poze însă realitatea îţi dă un sentiment şi mai plăcut. La final, pentru a ne odihni am intrat într-o sală de cinema, aflată tot în acvariu. Pe ecran rula un film documentar despre Insula Gozo pe core o vizitasem ieri.

In fata Acvariului

Cladirea Acvariului din Malta

Ieşim din Acvariu şi admirăm o vreme valurile ce se sparg. Vântul e în continuare puternic, ceea ce în final avea să îmi provoace o răceală pe cinste.

Golful St. Paul

Pietonalul din Bugibba

Ţinem conturul Golfului St. Paul şi revenim în oraşul Bugibba. Ne plimbăm pe un pietonal lung şi frumos. Deja se înserează. Intrăm în câteva magazine de suveniruri dar mare lucru nu ai de ales.

Ziua 5

Pentru astăzi avem un singur obiectiv în plan. Se anunţă vreme rea şi de aceea nu ne facem cine ştie ce planuri. Vom merge în Satul lui Popeye Marinarul.

Satul maltez a fost folosit de studiourile Paramount Pictures şi Walt Disney Productions în 1980 pentru filmarea producţiei cinematografice „Popeye”, inspirată de benzile desenate ale lui E. C. Segar. Toate personajele animaţiei sunt prezente în sat, iar distracţia se măsoară în excursii, jocuri, dansuri şi incursiuni în lumea filmului prin reconstrucţia unor decoruri folosite la realizarea filmului „Popeye” şi chiar filmarea unor scene în care oricine poate fi protagonistul, iar apoi îşi poate duce filmul acasă, ca amintire.

Deşi Popeye Marinarul a fost inventat în 1929, popularitatea lui nu a pălit cu timpul, dimpotrivă. Filmul turnat în 1980 la Sweethaven l-a avut pe Robin Williams în rolul lui Popeye. Construcţia decorului a început în 1979 şi a durat şapte luni, implicând 165 de muncitori. Sunt 19 construcţii din lemn natural (materie primă importată din Olanda special pentru film, pentru că Malta nu are păduri); 8.000 de tone de cuie au fost folosite pentru că satul să stea în picioare şi 2.000 de galoane de vopsea au contribuit la aspectul de desen animat al satului. Un dig a fost construit în golf pentru a proteja decorul de valurile mai puternice.

În prezent, satul a devenit obiectiv turistic şi parc de distracţii şi poate fi vizitat în orice sezon turistic.

Încă de la intrare ne-au întâmpinat Popeye, Olive şi Bluto, personajele principale ale desenului animat. Bluto ştie şi câteva cuvinte în româneşte: - Salut, Ce mai faci? şi Noapte bună!. Din păcate ploua şi ne adăpostim într-una din căsuţele folosite la filmări. Cele trei personaje joacă o scenetă, dansează. Primim câte un ceai cald care merge numai bine.

Satul lui Popeye privit de pe acoperisul unei case

Când ploaia se mai domoleşte ieşim să vedem căsuţele. Pe alee întîlnim o fată îmbrăcată în costum de epocă. Fata e din România, din Iaşi. Lucrează aici de câţiva ani. Ea ne arată ce să vizităm. Intrăm în prima căsuţă şi dezamăgirea e cruntă: nimeni nu a întreţinut acoperişul aşa că înăuntru plouă. Mobila, canapelele, masa, toate sunt ude. Urcăm şi pe acoperișul unei case. Scara din lemn e udă şi alunecoasă. Însă nu ne pare rău căci priveliştea de sus e drăguţă.

Vizităm apoi şi alte case. La un moment dat pătrundem într-un loc dedidat lui Moş Crăciun. E locul în care spiriduşii făuresc jucăriile pe care Moşul le va duce numai copiilor cuminţi. Între timp ploaia se termină.

Tipa care interpretează rolul lui Olive e un monument de energie şi optimism. E foarte simpatică. Urmează un fel de specatol cu dans pe melodiile celor de la Abba cântate cu vocile din desenele animate.

La un moment dat suntem solicitaţi să jucăm într-un soi de film. Primim costume, indicaţii, tot ce trebuie. Suntem noi şi încă un cuplu din Anglia. Ne distrăm de minune. Am râs mult în ziua aia.

La final primim o poză cu personajele şi DVD-ul filmului făcut cu noi. Însă înainte de a pleca ne destindem la o partidă de mini-golf.

În mod normal biletul mai include şi o plimbare cu corabia lui Popeye Marinarul. Însă astăzi nu sunt condiţii prielnice pentru o astfel de călătorie din pricina valurilor mari.

Ieşim din sat şi facem câţiva paşi pe un liman aflat pe parte opusă a satului. Facem poze cu satul văzut de sus şi golful de lângă el.

Ca şi concluzie: ne-am distrat foarte bine chiar dacă satul lui Popeye este un loc în care e indicat să mergi cu copiii. Nu mi-am imaginat că ne vom petrece o bună parte a zilei doar aici. Aşadar, de ajungeţi prin Malta, nu îl ocoliţi.

Seara am petrecut-o în zona hotelului în staţiunile Sliema şi Il Gzira.

Ziua 6
E ultima noastră zi plină. Şi ziua în care răceala mea a ajuns la apogeu. Dar asta nu o să ne împiedice să vedem şi alte lucruri.

De dimineaţă revenim din nou în capitala Valleta. Mai facem o plimbare pe străduţe având grijă ca la ora 11 fix să fim în principala piaţă a oraşului. În acest loc va avea loc o ceremonie cu specific militar: schimbarea gărzilor la palatul prezidenţial.

Spectacolul a fost pe cinste, cu fanfară, cu defilări specifice, cu mici exerciţii militare. E ceva ce merită văzut cu siguranţă.

La ora 12 am poposit în Grădinile Baracka de Sus pentru o altă ceremonie. În fiecare zi la prânz maltezii au bunul obicei de a trage o salvă de tun. Spectacolul e asigurat de doi militari: unul care dă ordine şi un altul care încarcă tunul şi trage. Scurt, frumos şi spectaculos.

O specialitate malteză: Pisica la grătar. Scenă a fost surprinsă în faţa unui restaurant

Ultimul obiectiv pe care am vrut să îl vedem în Malta a fost satul pescăresc Marsaxlokk. Pentru aceasta am mers cu autobuzul cam o oră de la Valletta. Şi a meritat. Satul nu e chiar cine ştie ce din punct de vedere cultural sau arhitectonic.

Ce mi-a plăcut mie aici a fost faptul că e un loc tihnit parcă rupt de agitaţie. Marsaxlokk se afla pe malurile unui golf plin cu bărci vopsite în culorile noastră naţionale: roşu, galben şi albastru. Bărcile acestea sunt numite de localnici luzzu. Printre ele din păcate şi-au făcut loc şi tot felul de ambarcaţiuni moderne care strică peisajul. Bărcile tradiţionale au pictat în partea din față „ochiul lui Osiris”, pentru a alunga spiritele rele.

Pe maluri e plin de terase unde eşti îmbiat cu tot felul de produse pescăreşti. Şi uite aşa am gustat şi din specialităţile din peşte şi am fost foarte mulţumiţi. Deşi satul Marsaxlokk e departe de a fi o atracţie de top în Malta eu apreciez că merită văzut.

Seara am fost în principala staţiune dedicată distracţiei, San Gilian. Lume multă, petreceri zgomotoase, cluburi la tot pasul, maşini de fiţe, hoteluri, cam aşa aş descrie atmosfera din cel mai trepidant oraş la Maltei. Ce ar mai fi de adăugat e faptul că în San Gilian se găseşte cea mai înaltă clădire din Malta, numită Portomaso Bussiness Tower având 97m.

Ce am observat în Malta e că mai la fiecare pas e o cofetărie. Vorbesc cu Ramona şi hotărâm că nu e cazul să plecăm de aici fără să vedem ce prăjituri fac ăştia. Concluzia: fac prăjituri foarte bune şi au zeci de sortimente de nici nu ştii ce să alegi.

Ziua 7
A fost ziua întoarcerii. Avionul nostru deloca pe la ora 14:30. Ca un făcut, vremea era superbă.

Ca să folosim cumva timpul am revenit la Grota Albastră, aflată foarte aproape de aeroport şi am stat pe malul mării până aproape de ora 13. Am avut puţine emoţii fiindcă autobuzul care trebuia să ne ducă la aeroport a întârziat vreo 15 minute dar până la urmă am ajuns la timp şi cu bine.

Odată cu decolarea am văzut insula foarte bine de sus. Am identificat o mare parte din locurile pe care le-am vizitat şi am remarcat marea densitate a oraşelor, a construcţiilor. O excursie în Malta merită făcută măcar odată în viaţă. Şi acea dată ar fi bine să fie mai la vară când încep aşa numitele Feste, adevărate festivaluri ale artificiilor ce se ţin în fiecare seară de sâmbăta în diferite oraşe şi sate.

Bye tajba, Malta! Adică, pe malteză, La revedere, Malta.