Bulgaria: Șapte Lacuri din Rila
Data publicării: 23 dec 2015
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
După cele 4 zile petrecute în Munţii Pirin ne-am mutat mai la nord, mai aproape de casă, în Munţii Rila. Am mers cu maşina pe ruta Bansko - Blagoevgrad - Sapareva Banya - Panichiste.
Am oprit în micul orăşel Sapareva Banya, cunoscut pentru apele termale şi pentru gaiserul din oraş. L-am găsit după câteva eforturi. Acum se afla într-un parc. Locul este amenajat excesiv, ceea ce pune la îndoială autenticitatea acestui gaiser.
De aici urcăm pe un drum de munte spre Panichiste gu gândul de a inopta la Cabana Pionerska. Ne mişcăm însă foarte bine şi ajungem la finalul drumului, la baza unei staţii de telescaun. Din fericire telescaunul încă e în orele de funcţionare aşa că schimbăm rapid planul.
Ne facem în grabă câteva bagaje şi urcăm cu telescaunul în jur de 500m diferenţă de nivel la cabana Rilski Ezera la 2100m altitudine. Biletul costa 10 leva.
Drumul pe cablu a fost chiar plăcut, s-a urcat agale fără nu ştiu ce pante, pe parcursul a 2km. Foarte aproape de staţia superioară a telescaunului se găseşte Cabana Rilski Ezera. Sau mai bine zis hotelul.
Suntem cazaţi într-o cameră mare pentru care plătim în jur de 20 de leva de persoană. Avem şi duș( nu în cameră, undeva pe hol) şi Wifi. La toate astea se adăugă şi micul dejun.
Seara mergem la o plimbare scurtă în jurul cabanei. Facem poze şi admirăm o zonă stâncoasă aflată undeva mai departe.
Ziua următoare o începem în sala de mese unde gustăm ceea ce ne pregătiseră gazdele bulgare. Apoi ne luăm rucsacii în spate, predăm camera şi pornim să facem circuitul celor 7 lacuri.
Începem să urcăm destul de uşor şi nu după mult timp vedem şi primul lac, numit Lacul Dolnoto sau Lacul de Jos, situat la o altitudine de 2095 de metri. Apa din toate celelalte lacuri ajunge în acest lac. Dar şi el este curgător, de aici încolo se formează râul Dzherman.
Poteca trece pe deasupra acestui lac şi suntem uşor surprinşi când ne trezim pe malul celui de-al doilea. Acesta se numeşte Lacul Ribnoto sau Lacul Peştele. El este cel mai puţin adânc dintre cele şapte, doar 2,5 m. Pe malul sau este amplasată Cabana Celor 7 Lacuri(2185m).
La o privire mai atentă este evident că are balta pește.
Reluăm urcarea dar iarăşi ne oprim relativ repede fiindcă ne întâlnim cu Lacul Trilistnika sau Lacul Trifoiu. Se numeşte astfel datorită formelor crenelate ale malurilor sale aflate la altitudinea de 2216m.
Următorul lac, Bliznaka sau Geamănul, are cea mai mare suprafaţă dintre cele şapte lacuri. Se întinde pe o arie ce depăşeşte 9 hectare. Adâncimea este 27m, iar altitudinea 2242m.
O luăm din loc şi de data asta mergem un pic mai mult. De jos vedem o intersecţie de trasee. Când ajungem la ea deja ne aflăm pe malul celui de-al cincelea lac, Babreka sau Rinichiul. Acesta are cele mai abrupte maluri şi are forma unui rinichi uman. Dar acest lucru îl puteţi constata doar atunci când îl priviţi de undeva mai de sus. Cristi caută( şi găseşte ) un geocache pe malul său. Adâncimea acestui lac este de 28m.
De aici încolo urmează o parte abruptă. Plecăm tare însă entuziasmul ne dispare la prima pantă serioasă. De aici revenim la ritmul normal.
Şi aşa ajungem în faţa celei mai spectaculoase privelişti din această zi. În faţa noastră este al şaselea lac, Lacul Okoto sau Lacul Ochiul. Acesta are o formă aproape ovală, e situat la 2440 m altitudine şi este cel mai adânc lac din acest complex glaciar cu 37,5 m.
Însă nu toate astea m-au impresionat ci peisajul polar al său. Pe malul lacului şi în apă sunt imense bucăţi de zăpadă şi gheaţă. Dacă faci abstracţie de peisajul din jur îţi poţi închipui că te afli undeva în zona cercului polar. Mai lipsesc doar focile şi urşii cei albi.
M-am simţit extraordinar de bine aici.
Mai avem de dat un asalt până la ultimul lac. Urcăm iarăşi abrupt pe serpentine. Surpriză mare pe capul nostru când vedem la lucru nişte muncitori care reparau o porţiune de potecă. Da, aţi citit bine.
Ne pregătim să facem o poză de grup. Din urmă ne ajunge un bulgar care se oferă să ne facă el poza. Tipul se bucură când aude că suntem din România. Ne spune că a fugit din Bulgaria în 1989 şi acum trăieşte la Londra. Deşi e născut foarte aproape de cele şapte lacuri, la Dupnica, este pentru prima dată când vine aici. Facem o poză şi cu el.
Reluăm urcarea şi vedem şi al şaptelea lac, cel care încheie suita. Acesta se numeşte Salzata sau Lacrima şi este cel mai înalt lac al Munţilor Rila, situat la 2535 m altitudine. Se numeşte aşa datorită apei sale cristaline ce permite observarea fundului lacului prin cei 4 m adâncime.
Lângă acest lac se gasete un vârf marcat cu o grămadă de momâi. Bulgarul care ne-a făcut poza ne îndeamnă să adăugăm pietre la momâi şi să ne punem câte o dorinţă. Tradiţia locală spune că aceasta se va îndeplini dacă vom contribui la înălţarea momâilor de pietre.
De pe vârf priveliştea e copleşitoare. Se văd cele 6 lacuri mai de jos, iar în spatele nostru, dacă întoarcem capul, zărim Lacul Lacrima. Trăim iarăşi un moment de bucurie înălţător. Doamnelor şi Domnilor, cele 7 Lacuri din Rila:
După îndelungi momente de mobilizare o luăm din loc. Coborâm iarăşi pe lângă Lacul Okoto şi revedem peisajul desprins din zona polară. Apoi continuăm coborârea pian lângă Lacul Babreka unde schimbăm traseul. Dorinţa noastră este să ne îndreptăm spre Cabană Skakavitsa, iar de va fi vreme, vom merge şi până la cascada omonimă.
După ce trecem de lac peisajul devine anost, plictisitor chiar. Ca să alungăm monotonia începem să povestim tot felul de lucruri.
Poteca merge pe o culme domoală şi puţin spectaculoasă. Se coboară uşor până intrarea în pădure. De acolo, după câteva serpentine poposim în faţa cabanei Skakavitza.
Mâncăm câte ceva, bem o bere. Ne interesăm cât de mult se face până la cascada. Cabanierul ne dă un răspuns încurajator. Aşadar, împreună cu Cristi şi Dl. Stoica ne îndreptăm spre cascadă. Drumul e mult mai scurt decât ne închipuiam iar satisfacţia pe măsură.
Revenim la cabană şi căutăm drumul către Pionerska. Marcajele sunt foarte rare, mai ales în ultima parte însă ajungem cu bine la drumul de asfalt. Merg cu Cristi să recuperăm maşina.
Spre seară ne mutăm în staţiunea Borovets, tot la poalele Munţilor Rila. Găsim o cazare bulgărească tipică, ieftină şi bună. Hotel Flora, 10 leva de persoană, camera cu de toate. La un moment dat o pană de curent ne scoate din cameră. Staţiunea e aproape pustie.
La final recapitularea:
Traseu:
cu telescaunul: Cabana Pionerska - Cabana Rilski Ezera
Cabana Rilski Ezera - Cele 7 Lacuri - Cabana Skakavitsa - Telescaun
Durata: 8 ore
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole