Bulgaria: Munții Rila, Vf. Musala

Data publicării: 24 dec 2015

Nouă zi în Bulgaria ne prinde în staţiunea montană Borovets, bază pentru pârtii de schi dar şi pentru trasee în Munţii Rila. În noaptea ce a trecut am locuit în condiţii foarte civilizate. Aşadar suntem proaspăt spălaţi, frezaţi. La ora 9 ne prezentăm la telegondola din localitate.

9 iulie 2015

Aceasta ne va purta până pe vârful Yastrebets contra a 12 leva. Gondola asta ne scuteşte de o grămadă de drum, mană cerească atunci când timpul este limitat.

În gondola încap bine două persoane. Există şi o staţie intermediară. Staţia superioară este la o altitudine care ne surprinde, 2369m. Gondola are o lungime de aproape 5km şi urcă peste 1000m diferenţa de nivel.

De aici trebuie să mergem către Cabana Musala(2430m) în urcare..extrem de uşoară.

Spre surpriza noastră mergem pe o potecă lată pe care încape lejer o maşină. Drumul nu pune cine ştie ce probleme. E doar vânt din spate aşa că mergem destul de repede până la Cabana Musala.

Aceasta cabană e păstorita de un tip cam dubios. Când îl întrebi cât costă cazarea, te măsoară din cap până în picioare, se scărpină la ceafă şi abia apoi îţi spune preţul. Nu ştiu dacă preţul e personalizat dar no..asta e.

Primim o cameră la etaj, unde urcăm şi ne lăsăm cea mai mare parte din lucruri. Bem un ceai şi apoi începem să urcăm.

Chiar lângă cabana Musala se găsesc trei lacuri: două sunt destul de mari. Conform tradiţiei, nici pe harta şi nici în teren nu există informaţii despre numele lor, ci doar o denumire cam generală Lacurile Musalei. De asemenea există şi o clădire mare încă aflată în costructie. Probabil este un viitor hotel.

Începem ascensiunea către cel mai înalt vârf din Bulgaria, Musala - 2927m. Traseul pleacă cu câteva serpentine ce ne poartă printre bolovani pe malurile unui lac cu formă lunguiaţă. Apoi continuăm în acelaşi stil: pietre, serpentine, lacuri.

Admirăm mai de sus lacurile Alekovo si Bezimenko.

Treptat începem să distingem o construcţie care nu poate fi decât Refugiul Ledenoto Ezero care mai este cunoscut şi sub denumirea de Refugiul Everest. Mica şi cocheta căbănuţă se găseşte pe malul unui lac numit tot Ledenoto. Acesta este aproape plin cu zăpadă.




De aici în sus poteca urmează un picior de munte. Există două variante: una de iarnă, care merge strict pe culmea matematică şi care este semnalizată cu cabluri şi stâlpi. Şi un traseu de vară, cu serpentine, care merge mai mult de-a coasta.

Cum vremea e reltiv bună şi stabilă, alegem traseul de vară. Practic abia acum se urcă ceva mai serios. Cu toate astea nouă ni se pare că ajungem foarte repede până în vârf. Aici e destul de multă lume. De asemenea există şi o construcţie numită Observatorul de Mediu Musala.

Până la acest observator este construit un funicular cu ajutorul căruia se face aprovizionarea. Musala începe să îşi arate colţii, mai apar nori. Dar pe lângă nori mai apar o grămadă de turişti, mai bine ori mai prost echipaţi.








Am stat totuşi destul de mult pe vârf, ne-am mai plimbat prin jurul său, am făcut o mulţime de poze.

Într-un final trebuie să coborâm însă iarăşi ne despărţim: nea Costel şi Dan vor urma acelaşi drum şi la coborâre, restul vom coborî pe un traseu nemarcat pe o creastă paralelă cu valea pe care am urcat.

La puţină vreme după ce ne-am despărţit am observat că traseul nostru nu e chiar nemarcat. Dacă de cele mai multe ori nu există poteca, ne putem ghida după momâi.

Traseul a fost chiar drăguţ, am scăpat de aglomeraţie şi am mers mai tot timpul pe buza prăpăstiei. De asemenea, mult timp ne-am menţinut la înălţime. Am urcat şi două vârfuri mari, Bezimen de 2792m şi Vf. Aleko, 2712m. Ne-am tot conversat prin semne cu Nea Costel şi cu Dan care erau pe traseul de vale.

După Vf. Aleko avem o porţiune foarte accidentată. Trebuie să venim înapoi şi să îl ocolim pe la bază. Din fericire găsim şi poteca. Revenim în creasta şi începem să căutăm o posibilitate de a coborî la Cabana Musala. Nu de alta, dar cam trecusem de ea.

Răbdarea ne-a fost răsplătită până la urmă. Puţin mai încolo am găsit o potecă numai bună de coborât rapid. Am ajuns fără prea mari bătăi de cap în traseul Yastrebets - Cabana Musala şi cam în 5 minute eram în faţa cabanei.

Seară am făcut o mică plimbare în zona cabanei şi am făcut fotografii. În sala de mese ne-am împrietenit cu un cuplu de bulgari, proaspăt căsătoriţi. Ne spun că au venit la Cabana Musala pentru a celebra primul lor sărut, care avusese loc chiar aici în urmă cu 5 ani. Acum locuiesc în Germania. Facem schimb de pălinci şi de impresii privind organizarea nunţilor în cele două ţări.

Între timp cabanierul ne-a mai găsit colegi de camera: 4 tineri care vorbeau o limbă nemaiauzită. Noi credem că erau evrei. Până la urmă am dormit în camera doar noi fiindcă Nea Costel s-a îngrijit de cei 4 tineri şi i-a trimis într-o cameră goală. S-a ales cu mulţumiri sincere din partea lor şi probabil cu ceva înjurături din partea cabanierului.

Traseu:
Borovets - Yasterbets( cu telegondola ) - Cabana Musala - Refugiul Ledenoto - Vf. Musala - Vf.Aleko - Cabana Musala.
Durata: 7:30 ore


10 iulie 2015

Ne trezim dis-de dimineaţă. Până să ne dezmeticim şi să ne spălăm pe faţă, ne pomenim cu cuplul de bulgari echipaţi şi gata de drum. Ne luăm rămas bun. EI ne spun că se grăbesc să urce pe Vf. Musala fiindcă pe după-amiaza se anunţaseră ploi.

La noi mai durează până să ne facem gata. Dar reuşim să ne mobilizăm suficient de repede cât să mai prindem câteva belvederi. Vom urma un traseu care nu apare pe hartă dar care, conform GPS, ne va scoate la Cabana Chakr Voivoda iar apoi iese în Borovets.

În prima parte se urcă destul de uşor până într-o şa. Dinspre Borovets urca un mare val de ceaţă. Acesta pune repede stăpânire pe zona cu cabana şi Lacurile Musalei. La un moment dat ajungem în şa. Aceasta este înaltă, are cam 2550m şi acolo există o bifurcaţie de trasee: unul urcă peste nişte vârfuri înalte ducând în final la Vf. Musala, celălalt merge pe curba de nivel spre cabana Chakr Voivoda.



Ceata ne ajunge din urmă şi nu mai vedem mare lucru. Distingem însă faptul că mergem pe un traseu frumos ce ocoleşte o căldare glaciară. La un moment dat găsim un punct de belvedere şi profităm cât putem de faptul că ceaţa se ridică un pic. La picioarele noastre, în căldare, sunt trei lacuri.
 


După acest punct de belvedere poteca ne duce prin jnepeni. Marcajul este din ce în ce mai rar iar pe ceaţă şi fără GPS orientarea ar fi fost extrem de dificilă. De la un moment dat începem şi coborâm destul de tare. Poteca nu prea e circulată avem tot felul de obstacole dar până la urmă ne descurcăm şi ajungem la un drum forestier.


Apoi, cam în 10 minute stăteam la masă şi beam un ceai la Cabana Chakr Voivoda.

Vremea se strică de tot, începe o ploaie slabă. Până la Borovets avem de mers prin pădure pe un drum forestier. În afară de nişte cabane aflate într-o poiană dar nelocuite şi de un traseu amenajat pentru moutain bike nu ne mai atrage nimic atenţia.

Abia când ajungem aproape de Borovets găsim în pădure un telescaun abandonat, un turn de observaţie şi o trambulină pentru sărituri cu schiurile. Toate arată jalnic. Nu peste multă vreme intrăm în staţiune unde ne confruntăm cu o mare dilemă. Cum vremea a fost peste aşteptări de bună mai avem o zi, chiar două în care nu programasem nimic.

După îndelungi căutări am optat pentru o excursie în Munţii Rodopi. Dar despre asta vă spun aici:

https://bogdanbalaban.ro/488.html

Până atunci să recapitulăm traseul:
Cabana Musala - Cabana Chakr Voivoda - Borovets
Durata 5:10 ore
Marcajul e destul de greu de urmărit şi orientarea e grea pe timp de ceaţă.



Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024