Bulgaria: Munții Rodopi, Arbanasi, Hotnitsa
Data publicării: 29 dec 2015
Excursia în Munţii Rodopi a fost un binemeritat bonus după tot ceea ce a însemnat mers pe munte în Bulgaria. La finalul zilei în Munţii Rila ne-am confruntat cu o situaţie pe care o întâlneşti mai rar: datorită vremii bune aveam o zi şi jumătate pentru noi hoinăreli.
Am căutat o destinaţie cu cabană care să îndeplinească următoarele condiţii: să fie la o oarecare altitudine, să se poate ajunge cu maşina şi să aibă un traseu în preajmă. Am ales Cabana Dobra Voda, alegere care s-a dovedit inspirată. Cazare 10 BGN/pat.
Aşadar plecăm pe traseul Borovets - Samokov - Pazardjik - Cabana Dobra Voda. Am oprit pentru masa în Pazardjik, un oraş mai mare, unde am găsit un local cu mâncare ieftină şi bună , cu Wifi şi cu chelneri ce ştiu şi limba engleză.
Apoi urcăm cu maşina pe un drum îngust şi sinuos până la Cabana Dobra Voda( în traducere Apă bună ). Nu ne prea înţelegem cu oamenii de acolo nici cu engleza mea, nici cu rusa lui Cristi. Dar până la urma găsim o doamnă care vorbeşte foarte bine germana.
Cu ajutorul ei vorbim cu cabaniera. Primim o cameră cu 6 paturi, faină, curată. Tot ce avem nevoie. Seara o petrecem la terasa cabanei testând toate berile locale disponibile. Mie cel mai mult mi-a plăcut Shumenska. Am găsit oameni faini şi amabili în acest loc.
Dimineaţa am urcat cu maşina până într-un pas. Nu ştiu cum se numeşte, singurele repere sunt nişte indicatoare rutiere( Peshtera 12km, Sv. Konstantin 6km, Pazardjik 23km ).
Aici lăsăm maşina şi pornim pe un traseu. Primele sute de metri mergem pe asfalt, apoi pe drum forestier. Traseul nu are nimic spectaculos, se merge prin pădure, prin poieni, există marcaj relativ bun dar trebuie că uneori să fi atent şi la GPS.
Urcăm. coborâm uşor şi la un moment dat zărim printre copaci imensul Lac Batak. Marcajul ne va duce în final chiar pe malul sau.
Există şi o localitate cu numele Batak, iar aceasta are importanţă istorică. Este un simbol al martiriului și sacrificiului în numele libertății. Numele Batak este asociat cu revolta din 21 aprilie 1876 când locuitorii săi au început lupta pentru independenţă.
Revolta a fost repede înăbuşită de otomani care au ucis rapid 5000 de suflete. Cei care au rămas în viață în Batak au salutat armata rusă eliberatoare în ianuarie 1878.
Revenind subiect, lacul de baraj Batak, se întinde pe o suprafaţă imensă. Pe malurile sale sunt câteva staţiuni. Se practică sporturi nautice, pescuit, ciclism. Apele sale sunt folosite pentru a produce curent electric.
Mergem pe malul lacului când pe pământ, când pe asfalt, până aproape de barajul propriu-zis. În drum întâlnim cea mai amuzantă inscripţie văzută în Bulgaria.
Începem apoi să urcăm spre pasul unde am lăsat maşina. Vremea se încălzeşte şi începem să resimţim efortul pe aceşti ultimi kilometri. Mergem pe asfalt, prin pădure şi încercăm să căutăm locurile cu umbră.
Ajungem pe rând în pas şi ne bucurăm de răcoarea unei fântâniţe amenajate acolo.
Punem bagajele în maşină şi ne îndreptăm spre următoarea destinaţie, Veliko Tîrnovo, aflată cam la 300km depărtare.
Acolo am găsit o cazare foarte bună la pensiunea Guesthouse Diel(10 leva pe noapte de persoană, mic dejun inclus, gazda vorbeşte foarte bine engleza ) aflată aproape de centru. Seara am vizitat oraşul şi ne-am bucurat de celebrul spectacol cu lumini ce se desfăşoară pe zidurile cetăţii Tsaravets.
Arbanassi
Ultima zi în Bulgaria a fost dedicată vizitării unui sat foarte pitoresc. Aacesta se numeşte Arbanassi şi se afla la 5km de Veliko Tîrnovo. Arbanassi este cunoscut drept satul de piatră fiindcă cele mai multe case şi garduri sunt construite din piatră.
Ca să ajungi la Arbanassi e nevoie să urci cu maşina un drum cu multe curbe. Practic satul se afla deasupra lui Veliko Tîrnovo.
Prima dată vizitam Mănăstirea Sf. Nicolae, o mănăstire ce mi s-a părut săracă, aşa cum sunt cele mai multe din Bulgaria. Mănăstirea este veche şi a avut o istorie zbuciumată. A ars de 3 ori( prima dată în 1339 ), a fost jefuită de nenumărate ori, a fost abandonată şi rezidită. Mănăstirea păstrează unul dintre puținele apartamente regale din Bulgaria cu bunurile originale ale familiei regale. În toate toate mănăstirile ortodoxe exista un astfel de apartament, însă cele mai multe dintre ele au fost distruse și jefuite în timpul comunismului.
Apoi am mers spre Palatul Arbanassi, o fostă reşedință de vară a ultimului preşedinte comunist bulgar Todor Zhivkov. Acum este hotel şi bar. Panorama văzută din preajma acestui palat este deosebită.
Mergem apoi în centru, vizităm câteva magazine de suveniruri. Suntem ademeniţi pe la tot felul de terase şi restaurante. Dar scopul nostru este să vizităm un monunent UNESCO, Biserica Naşterii Domnului, cea mai veche din Arbanassi. Trebuie neapărat văzută pentru fiorul de început de creştinism transmis de mica şi modesta construcţie, pentru nenumăratele scene pictate pe pereţi.
Un articol foarte bun despre această biserică găsiți aici:
http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-nasterii-domnului-arbanasi-98451.html
Revenim la maşină şi plecăm spre Veliko unde ne oprim la o scurtă sesiune de shopping. Iau ceva cadouri specifice iar apoi plecăm spre casă.
Cascada Hotnitsa
Dar undeva deviem de la drumul nostru spre a vedea Cascada Hotnitsa. Pentru mine era a doua oară când mă aflu aici. Despre ce este vorba: pe râul Hotnitsa se formează câteva lacuri mici care curg dintr-unul în altul prin cascade. Ce mai mare este cea finală, unde căderea de apă măsoară cam 20m.
Drumul de maşină ne lasă aproape de cascada cea mare şi de ultimul lac. Se poate urca pe nişte scări de lemn cam şubrede până deasupra ei, mai apoi puteţi continua, tot pe podețe şi scări, până la ultimul lac. De acolo se urca abrupt pe un mal stâncos şi se poate face un circuit prin pădure care în final de lasa tot la cascada cea mare.
Tot acest complex de la Hotnitsa este agreabil mai ales primăvara când volumul de apă este crescut. Apele lacurilor au o culoare verzuie, foarte relaxantă. Pe unele site-uri şi româneşti şi bulgăreşti. Hotnitsa este comparată cu Plitvice însă, credeţi-mă pe cuvânt, comparaţia e exagerată rău. Se spune că Hotmitsa este paradisul Bulgariei însă am văzut locuri mult mai frumoase, cum e zona Tevno Ezero.
Şi ca dovadă citiţi articolul de aici:
http://bogdanbalaban.ro/391.html
Aici se termină cele zece zile petrecute în Bulgaria. A fost o experienţă frumoasă pe care sper să o mai repet, mai ales că mai am idei pentru alte trasee.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole