Muntii Perșani: viaductele și tunelul de lîngă Șinca Nouă
Data publicării: 04 mar 2016
Cum în ultima perioadă ne-am tot apucat de explorat bucăţi din Munţii Persani, inevitabil trebuia să ajungem şi la Şinca Noua. De data asta nu ne-am propus nici atingerea unui vârf, nici a găsi vreo cetate, nici intrarea în vreo peşteră. Obiectivul excursiei a fost să parcurgem traseul unei vechi căi ferate de-a lungul căreia se găsesc două viaducete de beton armat ( primele şi deci cele mai vechi din România ) şi un tunel, tot de cale ferată, numit Diana.
Şi prentru acest demers s-au găsit suficienţi oameni interesaţi: Florenţa, Zoly, David, Maria, Ramona, Noemi, Radu şi Bogdan.
Ne deplasăm până la Şinca Nouă, urmăm indicatorul către Mănăstirea Şinca Nouă, ieşim din sat şi lăsam maşinile lângă indicatorul ce ne îndrumă către Podul Ilii. De aici vom începe un circuit foarte drăguţ.
Traversam pe pod de gheata un parau si iesm intr-un drum pe care se vad urme de tractor. Urmam acest drum o vreme, apoi il prasim ca sa vedem Viaductul Podu Ilii de jos. Acesta are poveste interesanta: a deservit o veche cale ferată, parte a traseului Făgăraș-Brașov, ce unea Șercaia cu Valea Homorod. Întreaga construcție s-a realizat în doar doi ani, între 1907-1908.
După ce îl privim de la bază, urcăm prin dreapta podului şi îl traversăm pe o lungine de 167m. Chiar dacă are peste 100 de ani podul pare încă a fi o construcţie solidă. Este încă folosit de localnici care trec peste el cu maşinile. Calea ferată a fost dezafectată de prin anii 1940.
Coborâm apoi pe o potecă prin partea cealaltă, mergem până sub pod admirând structura impresionantă.
Urcăm iarăşi pe lângă pod şi ne oprim în locul în care începusem traversarea podului. Odată a fost şi un panou informativ pe aici. De aici încolo ţinem terasamentul fostei căi ferate. Mergem printr-o zonă uşor împădurită. După o curbă suntem surprinşi să intrăm pe Podul Negru pe care îl traversăm pe o distanţă de 100m. Structura acestuia seamănă foarte mult cu cea a Podului Ilii cu specificaţia ca Podul Negru este construit în curbă. În jur este pădure pe toate părţile şi de aceea cu greu poate fi observat.
Unele probleme tehnice ale viaductelor au dus la renunțarea exploatării, după 30 de ani, a căii ferate Șercaia-Valea Homorod; între 1941-1943 s-a construit, în regim de urgență, tronsonul actual care trece prin Perșani.
Continuăm pe terasamentul căii ferate şi dăm în drumul principal, cel care duce la mănăstire. Puţin mai jos o şi vedem şi coborâm la ea pe o potecuţă mică şi cochet amenajată.
După vizita la mănăstire încercam să găsim tunelul. Nu prea avem idee pe unde este şi intrăm pe o vale. Bineînţeles că nu era acolo însă partea asta a fost cea mai frumoasă. Am trecut prin nişte locuri îngheţate, încremenite şi pline de linişte.
Am revenit la Mănăstire iar pe drum un tractorist ne-a indicat aproximativ zona în care se găseşte Tunelul Diana. După alte câteva încercări eşuate am găsit terasamentul căii ferate, câteva ziduri de sprijin şi la final, şi tunelul.
I-am chemat pe ceilalţi să vadă minunea. Tunelul arată încă destul de bine, chiar dacă nu a mai fost folosit din anii 1940. În faţa lui e un maldăr de pământ pus probabil pentru a bloca intrarea.
Intrăm în tunel şi admirăm nişte stalagmite de gheaţă. Cum suntem mulţi, ne facem curaj şi mergem mai departe. Tunelul avea o lungime de 525m şi a fost construit în curbă. Aprindem toate sursele de lumină: frontale, telefoane, lanterne. Nu ştiam ce ne aşteaptă la capătul său. Am mers aproximativ 300m pînă când înaintarea ne este barată de o surpare.
Nu avem ce face altceva decât să facem calea întoarsă. Revenim la drum şi de data asta îl ţinem consecvent către Şinca Nouă până ajungem la maşini.
Pe scurt iarăşi am avut parte de o zi frumoasă petrecută în nişte locuri deosebite care ne-au umplut sufletul de bucurie.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole