Munții Bistriței: Vîrful Budacu
Data publicării: 07 apr 2016
După aventura din Munţii Stânişoarei eram pregătiţi pentru încă o escapadă în zonă. De data asta aveam în plan atingerea Vf. Budacu 1859m, aflat în Munţii Bistriţei. Cum marcajele nu sunt punctul forţe în aceşti munţi am petrecut ceva timp pentru documentare şi într-un final s-a dovedit că timpul respectiv nu este pierdut.
Mergem cu maşina pe ruta Farcaşa - Borca - Canton Borcut. Drumul forestier e acoperit cu zăpadă şi gheaţă, ceea ce pune la încercare maşina joasă a lui Radu şi calităţile lui de şofer. Suflăm uşuraţi când vedem cantonul.
Ne echipăm şi plecăm în sus pe drumul forestier. Ajungem într-o altă zonă cu costructii şi cu o intersecţie de drumuri şi cu bariere puse. Am numit-o Canton 2, şi am luat-o drept reper. De acolo o luăm la deal aşa de-a dreptul ghidându-ne cu GPS-ul.
Urcăm cu greutate pe zăpada e mai mare ca ieri. Şi după ce depunem ceva efort dăm într-un drum lat, fain, numai bun de parcurs. Nu este poteca deloc, nu a mai urcat nimeni de ceva vreme. Bineînţeles drumul duce către nişte stâne.
Vremea e ideală, nu bate vântul deloc, e soare cu nori. În spatele nostru se văd plaiuri frumoase din Munţii Stânişoarei şi Munţii Bistriţei.
Găsim în apropiere şi un izvor. Drumul lat şi clar duce drept înainte şi merge pe curba de nivel la o altă stână. În dreapta în schimb se deschide un nou drum forestier care intră în pădure dar pare că şi urcă. Nu îl avem figurat pe GPS dar ne hotărâm să îl urmăm.
Zăpada e tot mai mare, urcam pante consistente şi ne mirăm cum merg unele utilaje prin locuri din astea. Vedem cumva vis-a-vis o zonă cu stâne şi drumuri forestiere. Ne gândim că ne va fi folositor la coborâre.
Urcăm şi tot urcăm, transpirăm serios. Ne tot întrebam când o să mai iasă drumul ăsta din pădure. Şi pentru că nu dă semne că o va face curând ne croim o potecă printre nămeţi şi ieşim pe Plaiul Ţuţuienilor, în gol alpin. Aproape se află nişte colţi de stâncă. Priveliştea se deschide şi se văd părţi din Munţii Ceahlău şi Hăşmaş.
Zăpada e tot mai mare dar în continuare vremea e calmă şi fără vânt. Iniţial părea că va fi un platou însă de fapt avem de străbătut o creastă şi de ocolit câteva vârfuri. La un moment dat dăm de un vârf înalt şi impunător. Acesta se numeşte Vf. Între Borci şi oferă o panoramă de 360 de grade. Până să ajungem la el am avut mult de luptat cu zăpada şi mai ales cu unele zone în care ne afundăm puternic.
Din acest vârf putem observa ceva mai bine continuarea traseului după Vf. Budacu. Ne atrage atenţia un drum forestier care ocoleşte pe curbă de nivel cel mai înalt vârf din Munţii Bistriţei.
Continuăm mersul pe creasta matematică. Există şi ceva drumuri forestiere însă acestea ocolesc vârfurile şi sunt destul de jos ceea ce ne-ar priva de o privelişte frumoasă. Ajungem într-un soi de pas unde ne atrage atenţia un stâlp metalic aflat chiar pe marginea drumului de care aminteam. De aici o să dăm asaltul final. Acesta a fost scurt ca distanţa însă intens ca efort. Iată-ne ajunşi în sfârşit la crucea metalică de pe Vf. Budacu.
De aici se vede bine spre Giumalau şi Rarău, dar şi spre Munţii Stânişoarei unde încercăm să identificăm locurile prin care umblasem ieri.
După o strângere de mână şi câteva poze continuăm să ţinem creasta matematică şi parcurgem Preluca Budacului până într-o şa unde speram să întâlnim drumul forestier. În continuare înaintăm greu din cauza zăpezii mari şi a tot felul de găuri în care cădem.
În şa nu e nci o urmă de drum forestier, ba mai mult, culoarul pe care suntem pare a duce pe cealaltă parte a muntelui. Aşadar începem să coborâm direct prin pădure şi în câteva momente ajungem la un drum forestier aflat într-o porţiune dreaptă. Dilema: stînga sau dreapta?
O luăm către dreapta, mai jos vedem un alt drum forestier, mai facem o tăietură şi când ajungem revenim la aceeaşi dilemă: sîinga sau dreapta?
Rămânem consecvenţi şi facem iarăși dreapta. Drumul ne conduce încet şi sigur pe firul văii, undeva între masivele cu Vf. Între Borci şi Budacu. Dăm de un pârâu cu debit destul de bun. Suntem într-o zonă de chei în care drumul forestier merge drept prin apă şi se îngustează.
Radu glumeşte şi zice că numai parte de canyoning n-am avut parte în excursia asta. O vreme suntem însoţiţi de urme de căprioare. Ne tot uitam pe GPS şi constatăm cu satisfacţie cum distanţa se tot reduce.
Remarcăm faptul că o lungă perioadă de timp nu am văzut nici o potecă şi nici un drum care să vină de undeva pe fundul văii. Abia destul de jos, unde găsim un refugiu de vânătoare se vede o urmă de drum care vine însă tot direct prin apă.
De aici încolo sunt nişte urme vechi de maşină iar drumul se lăţeşte considerabil. Ba mai are montate undeori indicatoare de circulaţie şi parapeţe noi-nouţe.
La un moment dat ieşim puţin din pădure la o serpentină a drumului. Sunteam desupra Cantonului 2 şi tot din locul ăsta pleacă drumul forestier în care am dat şi noi după urcarea criminală de dimineaţă.
Încă o serpentină şi gata am ajuns pe valea Borca iar după încă câteva sute de metri la Cantonul Borcut unde aveam maşina. Deşi astăzi ne aşteptam la o tură mai scurtă şi mai uşoară decât în Munţii Stânişoarei, ne-am înşelat din nou. Am mers prin zăpadă peste 27 de km timp de 9 ore. Şi de aici încă mai e o grămadă de drum până acasă.
Oricum locurile de pe valea Bistriţei sunt minunate şi vă invit şi pe voi să le descoperiţi. Eu vreau să mai revin în principal pentru a urca Pietrosul Bistriţei dar şi pentru a explora locurile aflate la nord de Borca.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole