Munții Suhard: Vîrful Omului

Data publicării: 12 mai 2016

Prin Bucovina noastră există tot felul de munţi, aş zice eu interesanţi. Pe cât de interesanţi, pe atât de puţin cunoscuţi. Şi Suhardul nu face excepţie mai ales că stă aproape de un Parc Naţional foarte spectaculos, cel din Munţii Rodnei, care îi ia mai toţi potenţialii vizitatorii.

În Suhard ne-am început periplul în munţii din nordul ţării. În prima fază am stat la Borşa iar de acolo am plecat cu maşina pe DN18, trecând peste Pasul Prislop către Cârlibaba. Drumul se afla în stare precară, este asfaltat însă pune la grea încercare abilităţile şoferilor. Cam cu 10km înainte de Cârlibaba, înainte de o fostă unitate militară a vânătorilor de munte, se desprinde spre dreapta un drum forestier lat. Vestea proastă e că drumul ăsta e mai rău decât DN18. Vestea bună e că până în Pasul Rotunda, punctul nostru de plecare, sunt numai 4km.

Ajungem însă cu bine în pas fără să dăm cu maşina de pământ. Aici este o mare intersecţie de drumuri şi de marcaje. Rutele principale merg spre Munţii Rodnei şi spre Suhard. De asemenea în pas există şi câteva cabane unde bănuiesc că vă puteţi caza.

Noi plecăm spre creasta munţilor Suhard pe un drum clar şi lat. În câteva minute ieşim din pădure în Poiana Rotundă şi trecem pe lângă cabana Liviu Croitor. Drumul urmează nişte serpentine largi, trece pe lângă o stână şi ia ușor-ușor altitudine.

Odată ajunşi în zona deschisă putem privi către Munţii Rodnei. Încă este multă zăpadă faţă de ceea ce întâlnim noi în Suhard. Cele trei vârfuri spectaculoase din creasta de vest, Roşu, Ineuț şi Ineu sunt încă învăluite în ceaţă.

Înainte însă începem să vedem şi ţinta noastră de astăzi, vârful Omului, 1932m, cel mai înalt din Munţii Suhard. În linie dreaptă pare aproape însă creasta face tot felul de curbe aşa că mai avem de mers câteva ore bune până la el.

Începem o coborâre uşoară pe acelaşi drum clar. Marcaje găsim extrem de puţine iar cele existente sunt foarte vechi.

În spatele nostru se strâng nori de ploaie şi vântul aduce câteva picături şi peste noi. Urmează o perioadă în care vom coborî abrupt spre o clădire mare ce probabil are utilizarea de adăpost de animale.

Adăpostul ăsta pică numai bine, coborâm rapid printre rafale de vânt şi ne adăpostim pe o prispă. Stâna e una modernă, cu supraveghere video, cu un fel de living cu canapele( care este închis ), ceva anexe dar şi o cameră unde te poţi refugia la nevoie.

Stăm aşadar sub prispa să vedem ce are de gând ploaia. Din fericire ne ocoleşte. Pornim iarăşi la drum pe creastă. Mai sus întâlnim încă o stână de asta modernă ce pare nou-nouţă însă nu mai coborâm la ea. După asta ne aşteaptă o urcare mai abruptă care însă se face pe serpentine largi. Aşadar nu suntem supuşi la cine ştie ce efort. Apar şi câteva pete de zăpadă.

Este încă înorat aşa cum a fost de altfel toată ziua. Vârful nostru e din ce în ce mai aproape. Drumul ne duce cuminte până sub el unde trebuie să prindem o potecă pentru urcuşul final. Vremea se zbârleşte iară.

Apar ceva fulgi de zăpadă dar şi vânt puternic. Din fericire apar şi marcaje vechi, mai dese. Ceața cuprinde vârful. Noi urcăm abrupt şi inevitabil intrăm în ceaţă. Vizibilitatea e scăzută. Tot urcăm, transpirăm întrebându-ne cât o mai fi.

Din fericire dibuim vârful marcat cu o mare cruce de lemn ce este susţinută la baza de o grămadă mare de pietre. Chiar lângă se află nişte indicatoare care te trimit în continuarea crestei către Vatra Dornei( 13 ore ).

Facem câteva poze cât să îngheţăm bine apoi plecăm spre pasul Rotunda pe acelaşi drum. Ceața pesistă pe vârf. După ce ieşim din ceață are loc faza turei: mă opresc, mă uit în spate căutându-l cu privirea pe Leo, colegul meu de tură. Nu-l văd. Aştept câteva secunde. Tot nimic. Strig tare:

- Leeeooooo!
- Da, răspunde Leo calm, chiar din stânga mea.

Urmează bineînţeles o porţie zdravănă de râs.

Drumul de întoarcere este mai uşor, acum vedem cum trebuie tăiate serpentinele. Înainte de adăpostul ăla mare de animale iară apar câţiva picuri de ploaie. Ne adăpostim iarăşi acolo şi aşteptam să vedem ce are vremea asta de gând. Iarăşi suntem ocoliţi de ploaie aşa că acum putem pleca liniştit la deal către plaiul cu Vf. Cocioaba.

Observăm o veche alunecare de teren ce a creat o portine abruptă şi spectaculoasă. De aici încolo nimerim pe alt drumeag unde tot dăm de marcaje bandă roşie vechi. Aşadar pe aici era poteca de fapt.

Coborâm cam de-a dreptul către prima stână şi cabana Croitor folosind marcajele. Încheiem traseul cam după 7 ore. În pas ne salutăm cu muncitorii foerstieri ce sunt transportaţi de către un camion. Cum ne urcăm în maşină începe un potop în toată regula şi o grindină de ţinut minte.

Mergem cu grijă şi popsim aproape de Borşa în Pasul Prislop. Din acest loc pleacă nişte trasee spre Munţii Rodnei( către Cascada Cailor, Tăul Ştiol şi Şaua Gîrgălău ). Tot în pas se găseşte o frumoasă mănăstire, aflată încă în costructie. Intrăm. Un călugăr ne ia în primire şi ne povesteşte câte ceva despre lucrările de aici, despre costur,i despre icoane, despre gospodăria lor bogată cu vaci, oi, cai şi găini.

Lângă biserica nouă, aflată în construcţie, există o biserică mai mică, din lemn. Ne duce şi acolo şi ne arată o icoană cu Maica Domnului realizată modern, în stil 3D din sticlă de Murano.

Mulţumim şi ne luăm la revedere de la călugăr şi revenim în Pasul Prislop. Studiem harta şi marcajele care duc în Munţii Maramureşului, deveniţi de ceva vreme Parc Natural.

Indicatoarele sunt uşor ciudate. Spre exemplu se spune aşa: Spre Şaua Galiu 8-9 ore. Şaua asta e undeva în pustietate dacă e să judecăm după harta schematică şi nici nu se întrevăd posibilităţi de continua de acolo către vreo localitate. La câţiva metri e un alt panou cu o hartă ceva mai completă din care lipseşte taman denumirea asta de Şaua Galiu.

Într-un final aveam să aflăm că traseul urmează o bucată mare de creastă, ajunge la Şaua şi Refugiul Lucăciasa şi se opreşte undeva către Vf. Toroiaga.

La final să facem o scurtă recapitulare a traseului:
Pasul Rotundă, Poiana Rotundă - Vf. Cocioaba - Vf. Omului şi retur
Marcaj: banda roşie, veche
Timp: 7 ore

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024