Muntii Mehedinti: Cascada Roset. Sau Cociu

Data publicarii: 29 nov 2016

De pe Valea Cernei se desprind mereu trasee ce urca ori spre Muntii Mehedinti ori spre Muntii Cernei. Unele sunt celebre, altele raman aproape necunoscute. Pe un astfel de traseu mai putin umblat ne-am aventurat si noi intr-o frumoasa dupa-amiaza de octombrie.


Ne deplasam cu masina citiva kilometri in amonte de Baile Herculane si ne oprim la Ogasul lui Roset. Planul este sa urcam pina la cascada Cociu ( sau Roset cum apare in unele scrieri ). Autori diversi apreciaza ca aici se gaseste cea mai lunga cadere de apa din Romania.


Exista si un indicator care ne trimite pe traseul marcat punct rosu. Cineva a a scris cu carioca pe tablita ceva de genul: nu va duceti cascada e secata. Dar treaba asta nu ne descurajeaza.


In ciuda acestui indicator nimerim ceva mai greu traseul fiindca primele marcaje nu sunt chiar vizibile. Poteca merge prin padure, pe linga un gard de sirma ghimpata. De fapt din sosea pleaca doua trasee. Pe triunghi albastru se poate urca la Fintina Mosului , Balta Cerbului, se poate urca Vf. Inelet ca mai apoi sa cobori prin cheile Tesnei.


Totul e bine si frumos pina cind traseele se despart. Dupa aceea traseul nostru se salbaticeste subit, marcajele sunt tot mai rare, poteca e greu de urmarit. De citeva ori o pierdem insa gps-ul ne ajuta de fiecare data sa revenim pe traseul corect.


Undeva gresim rau si trebuie sa facem niste echilibristica pentru a trece paraul si apoi sa urcam pe un sol moale si alunecos. In multe locuri poteca pare ca a fost croita cu maceta. Se merge prin padure tinara printr-un culoar in care incape doar un om.


Incepe si portiune abrupta. Urcam cu rabdare si cu atentie mai ales ca dam si de portiuni alunecoase ori zone cu multe radacini de copaci. In stinga noastra se vede firul vaii, insa la aceasta data este uscat. Tot consultam GPS-ul. Suntem aproape de stinci insa nu se aude cadere de apa. La final poteca o coteste tare catre dreapta si urca abrupt. Dupa inca vreo 5 minute de mers ajungem la pomul laudat.


Cascada Roset nu are apa acum insa se vede clar pe unde a curs. Inaltimea este impresionanta si probabil primavara peisajul este coplesitor.


Facem o binemeritata pauza de citeva si discutam despre cit de salbatica este poteca pe care am urcat-o. Asta in conditiile in care frunzele au cam cazut. Vara probabil ca este un adevarat hatis care va face deplasarea si mai anevoioasa.

 


Pentru coborire, teoretic avem exact traseul pe care am urcat. Practic insa, pe undeva am luat-o pe alte poteci asa ca o buna parte a traseului s-a desfasurat prin alta parte. Am ajuns intr-o poiana mare strajuita de rugi mari plin cu mure.


Cu ocazia asta, fetita noastra, Maria, gustat pentru prima data aceste fructe si se pare ca i-au placut. In poiana asta se gasesc doua zone imprejmuite cu un gard nou. Se pare ca in citiva ni vor aparea niste constructii noi. La capatul acestei poieni se gaseste soseaua si acolo ne terminam si noi scurtul dar intensul traseu.


Asadar sa recapitulam;
Soseaua Baile Herculane - Baia de Arama, km 9 - Ogasul lui Roset - Cascada Roset
Marcaj: punct rosu
Durata( dus- intors ): 2 ore si 45 de minute

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017