Sa ne Bulgarim de 1 Mai

Data publicarii: 16 mai 2017

Bulgaria a fost mereu o tara interesanta si foarte ofertanta din foarte multe puncte de vedere. Romanii o cunosc indeosebi pentru litoralul sau. Eu nu am facut inca vreun concediu la marea bulgareasca, in schimb, de citiva ani am tot hoinarit descoperind locuri interesante si pitoresti.

Am ramas in minte cu peisajele superbe din Muntii Pirin, Rila si Rodopi, cu auperba Manastire Rila, cu locuintele rupestre de linga Ruse, cu Padurea de Piatra, cu Cascadele Hotnitsa, cu vechea capitala Pliska, cu Tsarevets-ul de la Veliko Tarnovo, cu Arbanassi - satul de piatra, cu atmosfera veche din Plovdiv.

Pentru anul acesta am tot pindit un weekend cu vreme frumoasa si m-am gindit la o excursie pentru doua zile. Dar lucrurile s-au aranjat in asemenea fel incit weekendul cu pricina a venit la pachetcu inca o zi libera, de 1 Mai. Asa ca am regindit traseul, am mai inclus in el citeva obiective noi.

Conform noului plan, trebuia sa trecem granita pe noul pod Calafat - Vidin, aflat cam departe de Brasov. Atunci am hotarit sa facem drumul in doua parti. Seara ne-am deplasat pina la Slatina unde am gasit o cazare foarte faina. Gazda foarte primitoare, ne-a omenit cu doua buturugi mici de bere, floricele. Camerele au fost faine. Singurul minus e faptul ca pensiunea e un pic mai greu de gasit, dar altfel oamenii sunt de nota 10.

Dimineata am pornit-o cu cele trei masini catre Calafat. Inainte de a trece frontiera am facut plinul, la data respectiva( 29 aprilie 2017 ) combustibilul in Romania fiind ( culmea ) cel mai ieftin din toata Uniunea Europeana.

Mergem apoi catre punctul de granita si taxare. Dam documentele granicerului roman care le da prin ghereta colegului bulgar. Cel din urma le scaneaza ni le da inapoi rapid. Peste citiva metri este ghereta unde se plateste taxa de pod, 27 de lei pentru autoturisme. Se poate plati cash dar si cu carduri VISA ori Mastercard.

Noul pod, rurier si feroviar, este cu adevarat modern, fain facut, cu doua benzi pe sens. Pe la mijlocul Dunarii trecem si de placuta care ne anunta ca am intrat in Bulgaria. Mergem cu atentie cautind un loc in care sa ne oprim sa schimbam bani si sa cumparam vinieta bulgareasca. Cind colo, nimic! Mergem, mergem, soseaua pare a ocoli cu totul orasul Vidin.

Pina la urma decidem sa intram in oras, chiar la intrare este o benzinarie Lukoil unde rezolvam rapid problema vinietei( 15 leva pe saptamana, se poate plati si cu cardul )

Citeva sute de metri mai incolo se gaseste un magazin Kaufland care are in parcare casa de schimb valutar si bancomat. Fiecare isi face rost de valuta dupa preferinta. Eu personal am retras din bancomat 200 de leva ce aveau sa se dovedeasca mai mult decit suficienti pentru tot periplul.

Pestera Magura

Pornim apoi catre primul obiectiv de astazi, Pestera Magura. Sa nu va surprinda denumirea, ce pare atit de romaneasca. Pestera e cam la 50 de km de Vidin, linga satul Rabisha. Drumul principal merge catre Sofia si este foarte bun pina in locul in care trebuie sa il parasim. Apoi urmeaza vreo 10km de drum rau care duce la o parcare. Atentie la indicatoare, pestera are doua puncte de acces, noi din greseala am ajuns mai intai la iesire.

Ne echipam si mergem la intrare. Platim cite 10 leva de om ( cam mult la prima vedere, 23-24 de lei ). Despre Pestera Magura stiam destul de putine, vazusem ceva poze, nici alea extraordinare. Nu parea prea mare, dupa estimarile mele ar fi trebuit sa stam vreo ora. Pe naiba!!! Pestera Magura s-a dovedit a fi absolut senzationala si avea in final sa ne rapeasca in jur de 3 ore.

Peştera este amenajată pentru turişti şi este declarată atracţie turistică din 1960, împreună cu zona limitrofa de 83 de hectare. Este iluminata. Labirinturile subterane au o lungime de peste 2,5 km, cu holuri spectaculoase, stalactite şi stalagmite, formaţiuni speologice rare si...picturi rupestre autentice.





Coborim pe niste trepte pina la intrarea in pestera. Pe un grilaj este desenata silueta unui om preisoric. Ne oprim la intrare in asteptarea unui ghid. Sau asa credeam noi. Pina la urma o bulgaroaica de treaba isi face mila de noi si ne indeamna sa intram. De asemenea ne averizeaza ca treptele sunt cam alunecoase. In pestera sunt cam 12 grade asa ca trebuie sa fii imbracat si incaltat adecvat. De asemenea o lanterna frontala este extrem de utila.

Coborim pe scari, ne tinem de balustrade. Pestera e amenajata frumos, la un mod cit s-a putut de natural. La inceput dam de o sala mare destul de banala de altfel. De aici incepe explorarea. Pe masura ce inaintam pestera devine din ce in ce mai frumoasa. Are o multime de cotloane pe care le poti rata cu succes.

Printre multiplele coridoare se gasete si unul in care se afla o multime de picturi rupestre. Galeria aia trebuie vazuta, asadar cascati bine ochii si cititi cu atentie. Drumul amenajat duce la un moment dat intr-un loc ce seamana cu un balcon de unde se pot observa, in jos, tot felul de formatiuni. Ei bine trebuie mers urcat putin, traversata apoi o zona strimta, si trecut printr-o poarta de fier.





 

Mergem o perioada, pe uscat, ca sa zic asa. Apoi incep sa apara tot felul de desene pe peretii pesterii. Desenele din peştera Magura reprezintă femei care dansează, bărbaţi aflaţi la vânătoare, bărbaţi deghizaţi şi o mare varietate de animale, sori, stele, unelte şi plante. Calendarul solar şi completările acestuia sunt apreciate de specialisti ca fiind deosebit de precise. Prin intermediul acestor picturi sunt păstrate informaţii în legătură cu calendarul regional, evenimente şi sărbători, împreună cu simbolurile şi caracterele specifice.

Mergem pina intr-un loc in care se termina amenajarile, electrificarea. Nu insa si galeriile. Aici se gaseste o galerie de arta ruspestra cu tablouri specifice pe mai multi pereti. Dupa sedinta foto de rigoare revenim la acel balconas pe acelasi drum.

Ne oprim iarasi sa admiram formatiunile. Apoi o luam usor la vale, cu mare atentie, ca alea este alunecoasa. Sala este mare si are o multime de stalactite, stalagmite si coloane. Cele mai interesante sunt Marele Stalactone – cu o înălţime de peste 20 de metri şi un diametru la bază de 4 metri şi Pinul Căzut, cea mai mare stalagmită din peşterile bulgăreşti studiate, cu o lungime de peste 11m şi o bază de 6 m.









Timpul a trecut pe nesimtite noi am tot colindat prin sali, am urcat, am coborit, am folosit trepiedul pentru poze. Cireasa de pe tort urma sa vina la final cind in grup restrins am luat-o pe o galerie amenajata dar neiluminata. Acolo am gasit o sala de concerte, pavata cu gresie. Ecoul din interior era extraordinar. Am continuat pe o galerie in urcare in care era amenajat un soi de amfiteatru. Temperatura era un pic mai ridicata, circulatia aerului nu mai era buna. Am sfirsit in capatul de sus al galeriei si am plecat repejor inapoi unde eram asteptati.

Am iesit pe cealalta parte a pesterii, cam la 1,5km de intrare. Acolo iti poti cumpara cite ceva. De asemenea cine vrea sa mearga mai repede la parcarea de la intrare poate lua titicarul, conra a doi leva de persoana. Noi am mers pe jos.

De pe drum putem admira un lac intins ce se numeste Rabisha.

Belogradchick

Ajunsi la masini mergem catre a doua destinatie a zilei, orasul Belogradchick, aflat cam la 20 de km de Pestera Magura. Parca drumul n-a mai fost asa de rau. Urmam indicatoarele si parcam undeva deasupra orasului, linga cetatea medievala.

 

 

Cetatea in sine nu are de ce sa te impresioneze, in schimb locul in care este amplasata si tot ceea ce are in jur te da pe spate. Prima impresie te duce cu gindul la Gradina Zmeilor din Judetul Salaj, dar de 100 de ori mai mare. Sau la Meteora din Grecia, dar fara manastiri.









De peste tot, din pădure se ridică stânci verticale, rosiatice, abrupte, pe unele putându-te chiar urca. Din pacate incepe un pui de ploaie.

Platim 6 leva de pesoana si intram in cetate. Bulgarii au amenajat locul, au construit scari si balustrade care sa te duca in cele mai frumoase locuri de observatie. Primul este format dintr-un ansamblu de stinci cu forme ciudate. Mie mi se par un fel de iepurasi cu urechi zbarlite.

Citeva scari abrupte, pe alese, una de metal si una de piatra ne aduc in cel mai inalt punct al cetatii de aici privelistea este in continuare coplesitoare. Sute de stinci verticale sunt la picioarele noastre. Ma impresioneaza foarte tare un ansamblu de doua stinci legate intre ele de o fragila scara de lemn.

Stâncile Belogradchik au fost formate în urma erodării straturilor de gresie şi de conglomerate. Rezervatia întinde pe o lungime de aproximativ 30 km, are o lăţime cuprinsă între 3 şi 5 km şi o înălţime de 200 m. Încântătorul monument natural a fost sculptat de apa de ploaie şi de vânturi de-a lungul unei perioade de 200 de milioane de ani, transformând piatra diformă în sculpturi ce aduc cu creaturi mitice, siluete umane, animale şi păsări. Stâncile Belogradchik au fost declarate monument natural din 1949.

Zona ar trebuie explorata mai atent intr-o zi cu vreme frumoasa mai ales ca exista trasee si pe la baza stincilor. De asemenea in zona ar mai fi citeva locuri de interes ce ar trebui notate in agenda: satul Borovita, Pestera Lepenita si aria din jurul ei. Deci fiti pregatiti ca o sa mergem si acolo.

Plecam din Belogradchik si constatatm ca nu mai avem vreme sa mergem si la Sofia cum aveam de gind asa ca ne indreptam spre locul de cazare aflat in satul Tipchenitsa. Satul arata cam urit, pe drum ne-am tot intrebat daca am nimerit bine. Hotelul este insa foarte elegant si are servicii foarte bune. Ce nu are? Nici un vorbitor de limbi straine.

 

Cheile Riului Iskar

 

Ziua urmatoare incepe prost cu ploaie torentiala. Si taman azi cind vroiam sa mergem sa facem un traseu in Cheile Riului Iskar si sa vedem cascada Skaklia. Pina ne-am pregatit ploaia a incetat. Am hotarit sa mergem in chei sa vedem cum e vremea si sa evaluam situatia la fata locului.

Si Cel de Sus a fost darnic. A oprit ploaia de tot, as zice ca zona era aproape uscata. Oprim masinile intr-o parcare aflata aproape de localitatea Gara Lakatnik. In jos era riu, puternic si nervos. In sus, un perete de stinca vertical ce nu parea abordabil. Linga sosea era amenajat un bazin cu apa si linga el se contruia o cladire.

Dar totusi, pe unde naiba e intrarea in traseu? Ne lamuresc rapid niste baieti care se ocupa de rafting. Trebuia sa mai mergem in jos cam 100 de metri. Acolo este si un panou cu traseele din zona. Acestea sunt numeroase, iar cap-coada destul de lungi. Si aici este o zona de joaca grozava pentru amatorii de munte care vor sa petreaca timp fain in Bulgaria.

Traseul te lasa masca dupa primii pasi: o cascada cu debit mare este printre stinci. Nici nu am apucat sa ne luam avint catre deal ca ne-am si oprit. Pe cit de dificil pare traseul de jos, pe atit este de sigur. Trepte de piatra si balustrada ne protejeaza bine. In plus ne putem supraveghea masinile din parcare.

Cistigam usor altitudine si ne oprim la un prim punct de belvedere. Sus sunt tot felul de crapaturi si grote de unde ies pasari. In fata noastra se deschide o mare gura de pestera. Bineinteles ca hotarim sa o vizitam. In gura ei se gaseste o gasca de speologi care se echipau.

Nu citisem nimic despre aceasta pestera si banuiam ca nu e cine stie ce. Banuielile mi-au fost confirmate. Nu eram chiar bine echipati pentru o incursiune surpriza n subteran. Pestera este foarte alambicata, cu multe coridoare. Cind am vrut sa iesim nu am mai nimerit din prima drumul cel bun asa ca am mai bajbait ceva.












Facem o poza in gura pesterii si plecam mai departe. Poteca merge cam pe la mijlocul peretului de stinca si nu pune probleme deosebite. Facem un popas linga un vechi refugiu din piatra. De la el se vede un refugiu cocotat pe stinci insa nu in punctul cel mai inalt. Doar alpinistii pot ajunge la el.

Drumul intra acum in padure si incepe sa urce mai tare. Efortul insa ne este rasplatit fiindca ajungem pe un platou frumos cu belvederi pe masura. Sus este o cruce si un monument comunist( ciudata alaturare ) si jos ne face cu ochiul zona in care se gaseste refugiul.

Urmeaza o noua repriza de urcare, tot prin padure, dupa acelasi scenariu. Iesim la un punct de belvedere aflat acum undeva intre cruce si monumentul comunist. Asadar, hai sa dam si asaltul final. Intram iarasi in padure si in citeva minute, surprinzator de putine, ajungem la monumentul comunist intitulat Septembrie 1923. Odata ajunsi acolo am constatat ca exista pina acolo si drum de masina. Dar cu siguranta ar fi fost mai insipid. Ca de obicei se confirma regula ca nu obiectivul final al unei calatorii este cel care conteaza, ci drumul pina la el.

Doua fete din generatii diferite dar cu acelasi zimbet fermecator

Locul este perfect pentru a ne supraveghea...masinile. Vremea este cam inchisa probabil ca intr-o zi limpede s-ar vedea lucruri mai interesante. Facem o frumoasa sedinta foto dupa care incepem coborirea.

Mergem repdede la vale, de acum stim cu ce se maninca drumul si cam intr-o ora suntem la masini.

Sofia si Parcul cu clopote Kambanite

Nici nu ajungem bine ca se porneste o ploaie serioasa care ne va insoti pe tot drumul pina la Sofia. Apropo, iarasi rulam pe o sosea buna ce traverseaza o zona pitoreasca muntoasa. Capitala bulgara si-a finalizat infrastructura ocolitoare, asa ca rulam o buna bucata pe autostrada, apoi pe un drum cu trei benzi pe sens.

Ne oprim undeva la periferia orasului in Parcul cu Clopote Kambanite. Ne ajunsese foamea din urma asa ca o punem rapid de un picnic intr-o zona amenajata cu mese si bancute de piatra. Pe timpul mesei ne tot intrebam unde sunt clopotele mai ales ca se tot auzeau. La o uitatura mai atenta am vazut un turn inalt si era clar ca suntem aproape.



Parcul cu Clopote este un loc cu adevarat inedit. Contine o larga colectie de clopote produse in intreaga lume. Si mai presus de toate oricine este liber sa testeze cum suna fiecare clopot. Va dati seama ce iese.

In mijlocul parcului se afla un turn inalt care gazduieste sapte clopote, cel mai greu fiind de 3,6 tone. Iar de jur imprejur sunt expuse clopote de toate dimensiunile dintr-o mare varietate de tari.

Istoria acestui loc este si ea cu totul originala. In anul 1979 a fost declarat de ONU, Anul Copilului. Lyudmila Zhivkova, fiica fostului șef al statului comunist, a avut ideea construirii acestui monument. Cu participarea mișcării copiilor UNESCO Banner of Peace, Monumentul Clopotelor a fost construit în doar 30 de zile.







Clopotele au fost construite de copii de pe tot globul pamintesc in speranta ca violenta si razboaiele se vor opri. Colectia actuala insumeaza 95 de clopote. Dar mai sunt si o gramada de locuri libere, semn ca unele clopote poate s-au pierdut, poate s-au stricat, sau poate s-au stricat, vorba unui banc.

Am petrecut un timp foarte placut trecind in revista copotele si vazind cum suna fiecare.

Exista bineinteles si un clopot din Romania, insa cele care ne-au atras atentia cu adevarat au fost cele din Asia de Sud-Est( chiar si din Coreea de Nord ) si din tari care nu mai exista( RDG, Iugoslavia Cehoslovacia ), din Africa. Cel mai mare clopot este cel bulgaresc.

Am vazut ca oriunde in lume clopotul reprezinta un simbol, iar sunetul sau cheama la rugaciune, la masa, da ora exacta, sau imprastie norii de furtuna.

Bravo bulgarilor pentru aceasta initiativa. Ce ar mai trebui facut, in opinia mea, ar fi de completat colectia.

Si ca sa vedeti cum suna, priviti mai jos:

Ne pregatim apoi psihic pentru a ajunge in centrul Sofiei. Ne asteptam la ambuteiaje a la Bucuresti, la trafic aglomerat, semafoare si toate cele. GPS-ul imi parea foarte optimist cind spunea ca pina in centrul sofie o sa facem 12 minute. Stia el ce stia.

Bulevarde largi, cu trei si uneori patru benzi pe sens ne-au condus in mod elegant, fara schimbari inutile de directie si stat la nu stiu cite semafoare in punctul de maxim interes al Sofiei: Catedrala Alexandr Nevski.

Biserica arata senzational la exterior, este impunatoare si destul de greu de prins in intregime intr-o poza. Interiorul parca este ceva mai modest insa cu siguranta nu am fost dezamagiti.

Citeva cuvinte si despre cel ce da numele catedralei, Alexandr Nevski(1219 - 1263 ). Acesta a fost cneaz rus care in perioada respectiva a cistigat batalii importante cu suedezii, norvegienii, cavalerii teutoni si tatarii. Este considerat sfint de Biserica Ortodoxa Rusa de la 1547.

Catedrale care ii poarta numele au fost construite la Tallinn, Varsovia( demolata in 1920 ), Novosibirsk si Sofia. Pe cea de la Tallinn am avut norocul sa o vad si pot confirma ca este foarte frumoasa. Detalii aici:

http://bogdanbalaban.ro/477.html

 





Dupa ce vizitam catedrala mergem in parcul de linga unde se vind tot felul de lucruri. Fiecare cumpara cite ceva produse specifice pe baza de trandafir. Nu e mare dar are citeva statui si este decorat cu o multime de flori.



 





Mergem apoi sa vizitam o bisericuta mica si cocheta cu acoperis verde intens. Este vorba despre o biserica ruseasca numita Sveti Nikolay Mirlikiiski, aflata si ea la marginea unui parc plin cu lalele. Intrarea este foarte originala: Se urca pe un coridor frumos cu trepte. Inauntru se oficiaza o slujba. La capatul treptelor sunt complet dezorientat fiindca nu vad altarul. Apoi ma dumiresc: intrarea este prin lateral.



Parasim biserica si nu putem sa nu observam ca fix vis-a-vis de ea se gasete o bodega si bar de striptease. Ce alaturare!

Zoly, a mai fost la Sofia acum vreo 40 de ani, cind practica atletismul. Isi aminteste ca in Sofia exista un mausoleu al primului lider comunist bulgar, Dimitrov. Nu l-am gasit. Si era si normal fiindca prin 1999 autoritatile au decis demolarea lui. Actiunea a fost tragi-comica fiindca specialistii bulgari au reusit demolarea dupa patru incercari. Sa mai zica cineva ca in comnuism nu se faceau lucruri bine facute, vorba Presedintelui Iohannis.

Consiliul de Ministri



Presedentia Bulgariei

Banca Nationala a Bulgariei

Acum pe locul fostului mausoleu se gaseste un parc si o parcare. Mergem pe bulevard si intilnim cladiri ale institutiilor: Muzeul National de Istorie, Galeria Nationala, Banca Nationala, Consiliul de Ministri, Presedentia, Muzeul de Arheologie.

Undeva intr-o curte interioara din zona Presdentiei se gasete o veche biserica, George Rotunda, cel mai vechi monument de arhitectura din Sofia.

Plimbarea noastra s-a incheiat in fata monumentului Sfinta Sofia, si el un simbol al orasului. Statuia este inalta, impunatoare si este amplasata pe locul unde mult timp o statuie a lui Lenin a vegheat asupra orasului.

Sofia înseamnă "înțelepciune" în limba greacă - de aceea ea ține o bufniță în mâna stângă, un simbol al înțelepciunii. În mâna dreaptă are o coroană de laur - un simbol puternic pentru greci și romani, ceea simbolizează pace, succes, reputație.

 

Revenim la masini pe o alta parte timp in care mai admiram din mers statuia Tarului Osvoboditel si cladirea Parlamentului.

Personal simteam nevoia de a sta mai mult in oras insa locul nostru de cazare era departe, la vreo 170km. Oricum imi doresc sa revin in capitala bulgara si imi doresc sa urc si muntele invecinat, Vitosha.

Ne punem in masini si iar incepe ploaia. Din Sofia iesim la fel de elegant cum am intrat, pe o sosea larga ce se transforma in autostrada. Locul de cazare aflat in satul Shipkovo il gasim cu ceva peripetii ( pod, surpat, noapte, ceata ). Gazda nu vorbeste deloc nici un fel de limba straina insa ne intimpina cu o placinta si o bautura alcoolica tare ce seamana cu schinducul de la poalele Ceahlaului.

Lovech

Ziua de 1 Mai avea sa fie una grea. Aveam de vazut pina la prinz trei obiective la care se mai adauga lungul drum spre casa. Ne punem in miscare de dimineata si plecam de la pensiune sre orasul Lovech aflat cam la 30-40 de minute. Oprim in prima parcare gasita si o luam usor la pas.

 

Lovech este un mic oras bulgaresc dotat cu singurul pod acoperit din Europa de Est. Sa nu va inchipuiti insa ca este ceva de genul Ponte Vecchio din Florenta. La prima vedere este foarte sobru, iar senzatia asta este data de exteriorul din lemn. Pentru inceput trecem pe un pod obisnuit paralel cu el. Privirea insa ne fuge la cetatea de pe deal si la o statuie gigantica, aflata tot undeva pe deal.

Cetateanul caruia i s-a facut statuie este domnul Vasil Levski, revolutionar si erou national in Bulgaria. Supranumit si Apostolul Libertatii. A fost unul dintre initiatorii miscarii revolutionare care avea ca scop obtinerea independentei fata de Imperiul Otoman. A trait doar 35 de ani. A fost prins undeva linga orasul Lovech si spinzurat in 1873.

Dupa ce trecem podul gasim un dozator de cafea vintage. Amatorii au avut ocazia sa vada si ce gust are, eu raman la ideea mea potrivit careia Cafeaua e droguri :-)

Dupa un scurt ocol ajungem in principala piata a orasului numita Todor Kirkov. Locul e dragut, cu ceva hoteluri, terase, resaturante, cu statui si cu acces pe faimosul pod acoperit.

Era inca dimineata asa ca lumea pe acolo abia se dezmeticea. Inainte de a pasi pe pod am incercat inghetata locala. Foarte buna. Facem o poza pe scari si apoi intram pe pod. Acesta gazduieste numeroase magazine de suveniruri. Cel mai interesant loc se gaseste insa la mijlocul sau.

Pe o platforma rotitoare se gaseste o macheta a orasului Lovech in care sunt evidentiate cele mai emblematice cladiri ale orasului: podul acoperit, cetatea, statuia lui Vasil Levski, doua biserici si o caza traditionala.



 

 

Pestera Devetashka

Cum timpul ne cam impinge de la spate, parasim repede Lovech-ul. Cam in 15 km ne oprim aproape de Pestera Devetashka. Locul este foarte bine semnalizat, nu exista probleme de orientare la volan. Platim biletul de intrare, 3 leva de persoana. Trecem pe linga citeva tarabe cu suveniruri de toate felurile. Apoi intram pe un pod lat ce traverseaza riul Osam. Incepe sa se vada imensul portal al intrarii in pestera.

 

Devetashka este renumita pentru doua lucruri: primul sunt imensele gauri din tavan care permit luminii sa intre si sa creeze o ambianta aparte. Al doilea lucru pentru care este faimoasa aceasta pestera este imensa colonie de lilieci, 35 000 de familii. Evident galeria in care se gasesc liliecii nu se viziteaza. In plus pestera beneficiaza si de un riu subteran.









Am petrecut ceva vreme facind poze. Zona vizitabila nu este foarte intinsa se limiteaza doar la partea cu tavanele prabusite la care se adauga o galerie adiacenta care se afla usor mai sus si are forma unui dom.

De la Pestera Devetashka am pornit spre o alta splendoare a Bulgariei, cascadele Krushuna. Pentru asta am revenit in soseaua principala dar am parasit-o destul de repede urmand indicatoarele care ne-au dus pina la marginea satului Krushuna.

 

Cascadele Krushuna

Parcam si mergem catre casa de bilete. Daca imi amintesc bine, costa tot 6 leva de persoana. La intrare atmosfera balcanica: terase unde se fac gratare, cartofi prajiti, mici. Ca acasa.

Studiem un pic harta locului aflata pe un panou. In zona exista doua trasee turistice:

Unul rosu in circuit
Unul albastru in regim dus-intors pe acelasi traseu

Acestea te poarta pe la toate cascadele si pe sus si pe jos si pe la mijlocul lor. All-inclusive!

Bineinteles ca le vom face pe ambele mai ales ca nu par lungi. Intram in padure pe traseul rosu si mergem pe linga un riu in urcare usoara. Apar si primele caderi de apa. Pe masura ce inaintam acestea se diversifica. Sunt si mici si mari, unele mai inguste, altele mai late. La prima vedere zona aduce cu Cascadele Beusnita de la noi. Culoarea micilor lacusoare formate la baza cascadelor duce cu gindul la zona Plitvice din Croatia.

Apogeul este atins la baza unei mari cascade. Atit de mare este caderea si vegetatia din jur asa de luxurianta incit nu vezi de unde incepe. Este un loc de vis pe care mi-ar placea sa il revad si intr-o perioada geroasa.





Dupa ce ne minunam si dupa ce facem o gramada de poze, revenim la locul in care se bifurca traseele. Traseul albastru ne ia tare inca de la inceput. Se urca sustinut pe o poteca de pamant alunecoasa.

Din fericire nu dureaza mult si dam intr-un fel de drum forestier pe care il parcurgem pina la o gura de pestera. De unde izvoraste un riu. Care mai jos formeaza o cascada.

Putin mai incolo este o zona de popas cu foisor, super-defagita si curata. Gasca face o scurta pauza sa rasufle. La marginea poienii se gasete o alta gura de pestera, dotata cu riu nervos care avea sa formeze si cascada cea mai mare. Potecile te duc apoi la locul de unde incepe caderea apelor. Continuam si ajungem la o alta cascada dar asta vine de la un riu cu debit mic.







Undeva pare sa mai fie amenajat un traseu insa niste placute care spun ceva gen interzis, zona periculoasa ne bareaza trecerea. Dar asta nu ne descurajeaza impreuna cu Vlad si Leo mai colindam pe doua potcei care ne duc la doua din treptele intermediare ale cascadei mari.

Ne intoarcem in graba sa prindem grupul din urma. Si reusim. Ne reunim la baza traseului si ne ospatam cu ceea ce gatesc bulgarii.



De aici incolo urmeaza partea cea mai grea a excursiei: intoarcearea la Brasov. Suntem in fata unui drum de peste 400km. Circulam in bune conditii pina la Ruse. Acolo proasta organizare a bulgarilor ne face sa asteptam cam o ora si jumatate pentru a putea plati taxa de pod ( 4 leva ) si a a trece granita.

Si uite asa s-a terminat una dintre cele mai frumoase excursii facute in Bulgaria. Am avut parte de zile pline, de drumuri lungi dar si de o gasca vesela si pusa pe vazut locuri faine.

In mod cert voi reveni in Bulgaria pentru trasee de munte dar si pentru a vedea locuri in genul celor vizitate acum. Am facut chiar si planuri concrete, cu trasee, cu diverse obiective. Mai ramane sa apara ocazia.

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Grigoras Alexandru

    17 mai 2017 05:05:12

    Foarte frumos !

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017