Grecia, episodul 1: Kastoria, Pestera Perama, Ioannina

Data publicarii: 15 sep 2017

Dupa ce timp de o saptamina am umblat prin cele mai frumoase colturi ale Macedoniei, a sosit momentul sa facem cunostinta si cu Grecia, o bucata de lume fascinanta, plina de povesti si legende.

Am intrat in aceasta tara prin punctul de frontiera de linga orasul macedonean Bitola. Formalitatile s-au desfasurat destul de repede. Imediat ce am intrat in Grecia am fost indrumati catre autostrada si de acolo am mers intins..citiva kilometri. Apoi autostrada era inchisa. Cei de la Politie opreau toate masinile, intrebau soferii unde merg si le ofereau indicatii.

Prima noastra tinta era pitorescul oras Kastoria. Ca sa ajungem la el, din Floriana am urmat un traseu sinuos prin munti, am urcat si coborit. Drumul a fost pitoresc insa cam pustiu si fara prea multe asezari. La final dam iarasi de o scurta bucata de autostrada.

Kastoria

Ca sa ajungem in oras trebuie sa traversam un deal de unde avem parte de o priveliste impresionanta a orasului Kastoria si a lacului omonim. Coborim pe malul lacului, gasim usor loc de parcare gratuit. Si incepem plimbarea.

Kastoria este un oras aflat pe o peninsula si este inconjurat in cea mai mare parte de apele lacului. Faptul ca peninsula este inalta da farmecul asta special.



Pe lac sunt diferite pasari dar si un agregat care din cite imi dau seama face curatenie. Ne plimbam multa vreme pe malul lacului si incepem sa facem cunostinta cu realitatile grecesti. In primul rind trebuie sa ne reamintim literele alfabetului elen. Studiem preturile de la terase si magazine. Revenim in partea centrala. E plin de stradute inguste si abrupte tare. Pietonalul este scurt abia incap in el citeva restaurante.

Urcam pe stradutele in panta in speranta unei imagini panoramice frumoase. Care insa nu o gasim asa cum speram. Insa ne bucuram de atmosfera speciala a orasului. Undeva in partea de sus a orasului desoperim o geamie abandonata si degradata.

In Kastoria te poti lesne rataci dar asta nu e neaparat un lucru rau. Multe din lucrurile interesante sunt foarte bine ascunse. Aici dau ca exemplu cele 54 de biserici bizantine, unele dintre ele avind peste 1000 de ani vechime. De asemenea se pot vizita citeva muzee: cel bizantin, cel de folclor.



Nu stam foarte mult in oras. Il parasim insa pe un alt drum aflat la altidudine iar de aici panorama arata uimitor.

Suntem usor stresati fiindca avem o ora impusa de a ajunge la Perama care este destul de departe. Asadar planul este sa sosim la Pestera Perama la inainte de ora 15:30 cind este ultima intrare in grota.

Vestea buna este ca odata iesiti din Kastoria putem merge cea mai mare parte a traseului pe autostrada. Cu ocazia asta am vazut cit de muntoasa este de fapt Grecia si ce infrastructura extraordinara exista in aceasta tara.

O buna bucata mergem aproape numai prin tunele. Sunt statii de taxare, in Grecia se plateste autostrada din loc in loc si de fiecare data cu alta suma, probabil in functie de distanta parcursa. Statiile de taxare sunt insa mult mai rare decit in Macedonia.

Intr-un final iesim de pe autostrada si parcurgem drumul catre Perama pe un drum national extrem de pitoresc mai ales in partea sa finala. Acesta trece peste un munte si odata cu apropierea de orasul Ioannina privelistea este coplesitoare.

Ioannina se gaseste pe malul unui mare lac. Aproape este si insula Nissi care este legata de oras prin curse regulate cu vaporasul.

Pestera Perama

Ajungem la timp la Pestera Perama, avem vreme sa ne tragem un pic sufletul inainte de a intra. Nu este lume multa, citiva greci, doi germani si doi israelieni. Cu tot cu ghida suntem 10 persoane. Intrarea este 7 euro de persoana. Intrarea se face odata la o ora si jumatate.

Mai multe informatii gasiti aici:

http://www.spilaio-perama.gr/en/

Va recomand cu caldura galeria foto fiindca fotografierea este interzisa turistilor de rind. Astfel va puteti face o idee despre ceea ce inseamna Pestera Perama, considerata printre cele mai frumoase din Grecia.

Bătrânii din Ioannina susțin că intrarea în Peșteră era cunoscută înainte de anul 1900, dar a fost închisa în 1907 din motive de securitate. De atunci, nimic nu mai amintește de existența sa. A fost cunoscută în timpul celui de-al doilea război mondial (1940) de locuitorii din sat care se ascundeau în cavitățile dealului Goritsa pentru a fi protejați de bombardamentele avioanelor. Cu toate acestea, interiorul peșterii a rămas nedescoperit deoarece cineva trebuia să se târască aproximativ 100 de metri, pentru a ajunge la salile cu tavan înalt si formatiuni. După război, în 1951, a fost cercetata de un speolog.

Acesta a intrat în ea și a admirat timp de multe ore creația excepțională a naturii grecești. Cercetările au continuat între 1953 și 1956, astfel că au fost descoperite noi părți ale peșterii.

Turul ghidat dureaza cam doua ore si te poarta atit prin coridoare strimte, cit si prin sali masi, inalte si pline de formatiuni care iti pun imaginatia la incercare. Temperatura este constanta si destul de placuta, 17 grade Celsius. Se viziteaza cam 1500 de metri.

La final se urca pe niste scari metalice care te scot la suprafata intr-o alta parte. De pe deal este priveliste faina catre Ioannina. Este necesar sa facem cam 20 de minute pe jos pe o alee pietruita pina in locul in care am intrat. Cu totul excursia noastra a durat fix doua ore.

De ajungeti prin zona orasului Ioannina, nu ratati Pestera Perama. Merita!

Mergem apoi la locul de cazare, aflat in apropiere. Din pacate asta nu a fost grozav, pret mare pentru niste conditii modeste. Ne-am inteles cu gazda in limba germana.

Ioannina

Dupa-amiaza am petrecut-o in orasul Ioannina. Mai intai am fost la cumparaturi la supermarketul Marianopoulos, Carefourul grecesc.

Apoi am intrat in oras si am parcat in zona centrala, in exteriorul zidurilor cetatii. Parcarea a fost gratuita. Am inceput sa exploram centru la pas. Mai intai ne-am plimbat pe malul lacului, aici nu am vazut nimic deosebit insa atmosfera era relaxata si frumoasa. Chair daca era mai multa lume.

Intram in cetate printr-un loc mai putin conventional. Adica undeva, a fost efectiv spart zidul cetatii si s-a facut o strada. Mergem pe aceasta strada avind in stinga o cladire mare masiva, care arata ca o cazarma. Se numeste Soufari ke Serai.

Putin mai sus, pe deal se vede o moschee. Insa acum nu mai este folosita pentru rugaciunile musulmanilor, ci a devenit muzeu etnografic.

Interiorul catatii din Ioannina arata constrastant. Cladiri faine, dichisite, aranjate stau bine-mersi linga cladiri abandonate napadite de vegetatie. Dar ceea ce e cu adevarat deranjant sunt locurile unde se string gunoaiele. Aici se aduc in mod evident mult mai multe deseuri decit pot duce. Iar caldura amplifica mirosul. Toata Ioannina efectiv pute din cauza asta.

Dar hai sa concentram si pe lucrurile frumoase. Tot in interiorul cetatii urmeza sa ne miscam pina la o poarta adevarata de intrare in cetate.

De acolo urmam indicatoarele ce ne duc spe cel mai inalt punct din cetate. Aici sunt concentrare mai multe puncte de interes: Muzeul Arheologic, Muzeul Argintarilor, Muzeul Bizantin, Turnul Dealului, Moscheia Fetiche Tzami si Mormantul lui Ali Pasa.

Locul este foarte fain, aerisit. Toate cele enumerate mai sus se gasesc la oarece distanta unele de altele. Din pacate la ora la care am ajuns totul era inchis asa ca ne-am multumit doar cu o plimbare pe afara. Insa am avut ce vedea chiar si asa.

Ioannina a fost sub stapinire turceasca aproape 500 de ani, iar influentele turcesti au supravietuit aici mai puternic ca in oricare parte a Greciei. Ali Pasa a astapinit orasul o lunga perioada de timp, intre 1788 si 1822, fiind considerat un tiran de greci. Poate si de accea mormantului, aflat in fata moscheei, este nemarcat si neingrijit.

Ali Pasa ast cam sarise calul si a murit asasinat nu de greci, ci de turcii lui. Superiorii lui Ali ajunsesera sa se ingrijoreze de bogatia si pueterea pe care o avea Ali si de planurile sale de a crea un stat independent. Ali a fost asediat in propria cetate, a resuit sa scape si sa se refugieze pe insula Nissi la Manastirea Pantelimon.

Localnicii insa le-au spus urmaritorilor unde se ascunde si astfel Ali a fost prins, ucis si apoi decapitat. Capul sau a fost dus la sultan ca dovada a misiunii indeplinite.

Sub stapinirea otomana insa Ioannina s-a dezvoltat fiind un centru al artelor si mestesugurilor, cu precadere al argintarilor. Si astazi argintul din Ioannina este considerat printre cele mai bune din Grecia.

Pentru ziua urmatoare ne pregateam pentru o incursiune in satele zagoriene si pentru un traseu in Muntii Pindului. Dar despre asta va spun mai multe intr-un viitor articol.

 
 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017