Grecia: la pas prin Salonic

Data publicarii: 12 oct 2017

 se mai spune Thessaloniki, Tessalonic, sau, mai scurt, Salonic. Este un oras foarte important si asta de mult timp. Cit de important? Spun doar atit: pe vremuri Sf. Apostol Pavel a intemeiat comunitatea crestina din acest oras iar mai apoi obisnuia sa trimita epistole catre tesaloniceni.

Astazi Salonicul este al doilea oras ca marime din Grecia. Prima data l-am vazut de la distanta traversind soseaua ocolitoare cu masina. Atunci mi-a lasat impresia unui oras inghesuit, aglomerat in care ma asteptam cel putin la un trafic de cosmar.

Surpriza a fost insa totala. Salonicul de azi este un oras extrem de bine sistematizat, cu bulevarde largi dar si cu strazi mici care insa preiau in mod inteligent traficul. Ca si organizare l-as compara cu Barcelona.

Parcam gratis undeva linga mare, relativ aproape de Turnul Alb, simbolul orasului. Primul gind a fost, cum ne-am dat jos din masina, sa mergem sa vedem marea si sa ne plimbam pe larga promenada din vecinatatea ei.

Si uite asa a venit prima dezamagire: era foarte cald, peste 30 de grade, pe apa plutea o mizga scirboasa si foarte urit mirositoare. Dar se pare ca nu e asa intotdeauna. La urmatoarele doua vizite nu am mai intilnit aceasta situatie.

Pe malul marii dam un monument original format dintr-o gramada de umbrele. Putin mai incolo sunt urmele unei fintini arteziene, din pacate nu am vazut-o in functiune niciodata.

Mergem tot pe linga apa si ne oprim in fata unei statui albe a lui Konstantinos Karamanlis, de 4 ori prim-ministru si de doua ori presedinte al Greciei.

Tot la malul marii, la citeva sute de metri distanta se afla insa o alta statuie, si ea simbol al orasului. Aceasta il intruchipeaza pe Alexandru cel Mare( cum ii zic grecii ) sau Alexandru Macedon asa cum este el mai cunoscut in Romania.

Statuia asa este insotita pe lateral de o colectie de scuturi si de o sculptura cu scene de lupta. In spatele statuii e un ansablu frumos de fintini arteziene.

Apoi trecem prin spatele cladirii Teatrului de Stat si ne oprim in parcul de linga Turnul Alb. Gasim un loc cu umbra si ne odihnim.

Turnul actual a înlocuit o fortificație bizantină mai veche, menționată în sec. XII. Otomanii au reconstruit-o, după ce sultanul Murad al II-lea a cucerit Salonicul în 1430, pentru a fortifica portul orașului. Turnul a devenit o închisoare vestită și locul mai multor execuții în masă în perioada otomană.

Turnul Alb a fost remodelat considerabil și văruit după ce Salonicul a intrat în componența Greciei (1912), fiind adoptat ca simbol al orașului.
Astazi turnul găzduiește o expoziție dedicată orașului Salonic în diferite perioade ale istoriei sale.Vizitatorii pot vedea o hartă a orașului cu monumentele și muzeele acestuia, o cronologie a celor mai importante evenimente din istoria Salonicului. De pe acoperisul sau se poate admira marea de la o inaltime de aproximativ 40 de metri.

Am continuat plombarea pe linga mare insa de data asta pe partea unde sunt magazine. Ne-am facut o idee legata de preturi.

Ajungem intr-o piata foarte frumoasa, mare, bine proiectata si ingrijita. Piata poarta numele lui Aristotel, mare filosof al Greciei Antice. De altfel pe o latura a pietei este amplasata si o statuie a sa. Ceea ce mi s-a parut neobisnuit este faptul ca degetele mari de la fiecare picior sunt foarte stralucitoare. La putina vreme am aflat si explicatia odata cu aparitia unui grup de turisti. Acestia au stat la coada si fiecare a atins, transfigurat, degetele mari ale statuii lui Aristotel de ziceai ca sunt Sfintele Moaste. Nu am inteles insemnatatea acestui gest si drept urmare nu l-am facut si noi.



Din Piata Aristotel, pleaca, in urcare un pietonal tare frumos si elegant. Aproape de finalul lui se gaseste o piata cu de toate. Faina, interesanta si destul de ieftina comparabil cu ceea ce ofera supermarketul.

Pietonalul se termina la bulevardul Egnatia. Ce este de remarcat este faptul ca odata ce te departezi de mare, preturile scad.



Dincolo de bulevard este un parc maricel in care imi atrage atentia o statuie. Tipul seamana foarte bine cu Lenin. Si din fata si din profil. Apropiindu-ne constatam ca domnul in cauza este Eleftherios Venizelos, prim-ministru si lider eminent al miscarii de eliberare a Greciei in preajma si in timpul primului razboi mondial. El a hotarit intrarea Greciei in razboi de partea aliatilor iar la final tara a cistigat importante teritorii.

In spatele parcului este ceea ce a mai ramas fin Forumul Roman. Astazi locul este valorificat ca si muzeu arheologic. Ocolim prin dreapta si mai mergem o bucata pina la Biserica Sf. Dumitru, cea mai mare din Grecia.

Biserica face parte din sit-ul paleocrestin si al monumentelor bizantine din Tesalonic, fiind trecuta in lista Patrimoniului Mondial UNESCO inca din anul 1988. In in biserica se gasesc moastele Sf. Dimitrie Izvoritorul de Mir.

Privita de afara biserica nu pare foarte mare si nici nu e foarte inalta. Dar in interior spatiul este generos. Ce este diferit fata de bisericile de la noi este ca inauntru sunt o multime de scaune. De asemenea m-a impresionat catapeteasma de piatra a altarului principal. Sub altar se poate cobori pe niste scari ajungindu-se la ruinele unor foste bai romane unde se spune ca ar fi fost tinut prizonier si apoi executat Sf. Dimitrie.



 






Biserica lui Dimitrie din Tessalonic prezinta o particularitate interesanta, si anume modul si locul in care sunt pastrate sfintele moaste. Intr-o laterala a navei, pe partea stanga, o structura interesanta pastreaza sfintele moaste: numita "ciborium", structura hexagonala este acoperita cu un acoperis de argint, are o usa si un pat de piatra pe care este asezata sfanta lacra. Structura este un fel de "biserica in miniatura".

Mai multe despre ea gasiti aici:
http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-sfantul-mare-mucenic-dimitrie-tesalonic-67757.html

Raminem pe strada cu biserica Sf. Dumitru, care se numeste tot asa. E o strada faina, cu multa umbra. Magazinele au preturi foarte bune comparativ cu ceea ce gaseti pe maulul marii. De exemplu inghetata si patiseria de la magazinul Ideal este la jumatate de pret.

Poti minca cu 3-4 euro si nu fast food. Aici recomand restaurantul Edessaiko. Iar frappe-ul cu gheata de la la Todaylicious este exceptional. Si asta va spune unul care nu se da deloc in vint dupa cafea.

Si ca tot suntem la capitolul mincare, am incercat, la recomandarea lui Radu Saftoiu, restaurantul Kivotos ton Geuseon, acesta insa este aproape de Rotonda. Si acum imi ploua in gura cind ma gindesc la el.

Tot aproape de strada Sf. Dumitru veti gasi un muzeu dedicat lui Ataturk, legendarul conducator turc s-a nascut la Salonic. Ca sa faceti o vizita este nevoie de o aprobare de la Consulatul Turc aflat in apropiere.

Sa revenim la plimbare. Ne indreptam spre o alta constructie importanta din oras, Rotonda.

Biserica Rotonda, inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, face parte dintr-un sistem arhitectural mai mare, alaturi de Arcul de Triumf al lui Galeriu si de Palatul Roman. Numele bisericii i se trage de la forma ei circulara.

Initial, cladirea a fost zidita sa fie drept mormant imparatului roman Galeriu. Dar a fost folosita si  ca templu inchinat lui Zeus. In vremea ocupatiei otomane, Rotonda a fost folosita drept moschee. Unul dintre minaretele acelei moschei se pastreaza pana astazi. Apoi a fost biserica. In prezent este utilizata doar pentru evenimente culturale.

Putin mai jos se gasete Arcul lui Galeriu. Sau ce a mai ramas din el. Acesta a fost ridicat in anul 304 in amintirea victoriei romanilor asupra persilor. Arcul de triumf, cum i se mai spune,  a fost construit din blocuri de marmura si caramida, avea patru pilastri mari in centru si alti patru mai mici in lateral.

 


Pe fiecare din cele patru fete ale pilastrilor erau sculptate in relief scene din lupta impotriva persilor, imparati si divinitati grecesti in diverse ipostaze, imortalizand scene istorice, restul fiind decorat cu marmura colorata. Unii sustin ca in sculpturile de pe arc sunt reprezentati si dacii care ar fi avut un rol important in infringerea persilor.

In continuare este un pietonal care duce pina aproape de mare. Pe acest pietonal insa se mai gasesc ramasite din fostul palat al lui Galeriu.

Cautam biserica Sf. Sofia din Salonic, despre care se spune ca este o copie la scara mica a bisericii Agia Sofia din Istanbul.

In drum mai dam de o biserica mare interesanta insa intrarea ei este undeva mai jos de nivelul strazii. Coborim scari si intram. Biserica e foarte faina, frumos lucrata in interior. Se numeste Panagia Acheiropoietos sau Biserica Sfintei Maria Fara Maini. Din ce am citit este foarte bine conservata si faptul ca nu a avut parte de interventii complexe de restaurare i-a pastrat aproape intact aspectul original.



Foarte aproape dam si de biserica Sf. Sofia. Si aceasta este una dintre emblemele orasului. Se spune ca seamana foarte mult cu moscheia Aia Sofia din Istanbul si ca ar fi o replica a acesteia la scara mai mica. Mie mi se pare ca nu seamana mai deloc cu sora ei din Istanbul.



Biserica este construita undeva mai jos la nivelul strazii. Si ea a fost folosita ca moschee timp indelungat, intre 1585 si 1912. Ce ar fi de remarcat aici sunt niste fresce si mozaicuri care au rezistat foarte bine desi au peste 1000 de ani.

Prin Salonic ar mai fi si alte lucruri de vazut, noi inca nu am ajuns la ele. Inca. Aici as mentiona urmatoarele:

Muzeul de Arheologie


Turnul OTE - aflat in centrul expozitional. De aici puteti admira orasul de sus dintr-o cafenea rotitoare.
Muzeul de Etnografie
Muzeul Luptei Macedonene
Turnul cu lant
Orasul de Sus, cartierul Ano Poli
Parcul Zoo
Casa memoriala Ataturk.

Asadar va recomand cu caldura o plimbare pe strazile Salonicului.

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017