Grecia: la pas prin Salonic

Data publicării: 12 oct 2017

I se mai spune Thessaloniki, Tessalonic, sau, mai scurt, Salonic. Este un oraş foarte important şi asta de mult timp. Cât de important? Spun doar atât: pe vremuri Sf. Apostol Pavel a întemeiat comunitatea creştină din acest oraş iar mai apoi obişnuia să trimită epistole către tesaloniceni.

Astăzi Salonicul este al doilea oraş ca mărime din Grecia. Prima dată l-am văzut de la distanţă traversând şoseaua ocolitoare cu maşina. Atunci mi-a lăsat impresia unui oraş înghesuit, aglomerat în care mă aşteptam cel puţin la un trafic de coşmar.

Surpriza a fost însă totală. Salonicul de azi este un oraş extrem de bine sistematizat, cu bulevarde largi dar şi cu străzi mici care însă preiau în mod inteligent traficul. Ca şi organizare l-aş compara cu Barcelona.

Parcam gratis undeva lângă mare, relativ aproape de Turnul Alb, simbolul oraşului. Primul gând a fost, cum ne-am dat jos din maşină, să mergem să vedem marea şi să ne plimbăm pe largă promenadă din vecinătatea ei.

Şi uite aşa a venit prima dezamăgire: era foarte cald, peste 30 de grade, pe apă plutea o mâzgă scârboasă şi foarte urât mirositoare. Dar se pare că nu e aşa întotdeauna. La următoarele două vizite nu am mai întâlnit această situaţie.

Pe malul mării dăm un monument original format dintr-o grămadă de umbrele. Puţin mai încolo sunt urmele unei fântâni arteziene, din păcate nu am văzut-o în funcţiune niciodată.

Mergem tot pe lângă apă şi ne oprim în faţa unei statui albe a lui Konstantinos Karamanlis, de 4 ori prim-ministru şi de două ori preşedinte al Greciei.

Tot la malul mării, la câteva sute de metri distanţă se afla însă o altă statuie, şi ea simbol al oraşului. Aceasta îl întruchipează pe Alexandru cel Mare( cum îi zic grecii ) sau Alexandru Macedon aşa cum este el mai cunoscut în România.

Statuia aşa este însoţită pe lateral de o colecţie de scuturi şi de o sculptură cu scene de luptă. În spatele statuii e un ansablu frumos de fântâni arteziene.

Apoi trecem prin spatele clădirii Teatrului de Stat şi ne oprim în parcul de lângă Turnul Alb. Găsim un loc cu umbră şi ne odihnim.

Turnul actual a înlocuit o fortificație bizantină mai veche, menționată în sec. XII. Otomanii au reconstruit-o, după ce sultanul Murad al II-lea a cucerit Salonicul în 1430, pentru a fortifica portul orașului. Turnul a devenit o închisoare vestită și locul mai multor execuții în masă în perioada otomană.

Turnul Alb a fost remodelat considerabil și văruit după ce Salonicul a intrat în componența Greciei (1912), fiind adoptat ca simbol al orașului.
Astăzi turnul găzduiește o expoziție dedicată orașului Salonic în diferite perioade ale istoriei sale.Vizitatorii pot vedea o hartă a orașului cu monumentele și muzeele acestuia, o cronologie a celor mai importante evenimente din istoria Salonicului. De pe acoperişul sau se poate admira marea de la o înălţime de aproximativ 40 de metri.

Am continuat plombarea pe lângă mare însă de data asta pe partea unde sunt magazine. Ne-am făcut o idee legată de preţuri.

Ajungem într-o piaţă foarte frumoasă, mare, bine proiectată şi îngrijită. Piaţa poartă numele lui Aristotel, mare filosof al Greciei Antice. De altfel pe o latură a pieţei este amplasată şi o statuie a sa. Ceea ce mi s-a părut neobişnuit este faptul că degetele mari de la fiecare picior sunt foarte strălucitoare. La puţină vreme am aflat şi explicaţia odată cu apariţia unui grup de turişti. Aceştia au stat la coadă şi fiecare a atins, transfigurat, degetele mari ale statuii lui Aristotel de ziceai că sunt Sfintele Moaşte. Nu am înţeles însemnătatea acestui gest şi drept urmare nu l-am făcut şi noi.



Din Piaţa Aristotel, pleacă, în urcare, un pietonal tare frumos şi elegant. Aproape de finalul lui se găseşte o piaţă cu de toate. Faină, interesantă şi destul de ieftină comparabil cu ceea ce oferă supermarketul.

Pietonalul se termină la bulevardul Egnatia. Ce este de remarcat este faptul că odată ce te depărtezi de mare, preţurile scad.



Dincolo de bulevard este un parc măricel în care îmi atrage atenţia o statuie. Tipul seamănă foarte bine cu Lenin. Şi din faţă şi din profil. Apropiindu-ne constatăm că domnul în cauză este Eleftherios Venizelos, prim-ministru şi lider eminent al mişcării de eliberare a Greciei în preajma şi în timpul primului război mondial. El a hotărât intrarea Greciei în război de partea aliaţilor iar la final ţara a câştigat importante teritorii.

În spatele parcului este ceea ce a mai rămas fin Forumul Roman. Astăzi locul este valorificat ca şi muzeu arheologic. Ocolim prin dreapta şi mai mergem o bucată până la Biserica Sf. Dumitru, cea mai mare din Grecia.

Biserica face parte din sit-ul paleocreştin şi al monumentelor bizantine din Tesalonic, fiind trecută în lista Patrimoniului Mondial UNESCO încă din anul 1988. În în biserică se găsesc moaştele Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir.

Privită de afară biserica nu pare foarte mare şi nici nu e foarte înaltă. Dar în interior spaţiul este generos. Ce este diferit faţă de bisericile de la noi este că înăuntru sunt o mulţime de scaune. De asemenea m-a impresionat catapeteasma de piatră a altarului principal. Sub altar se poate coborî pe nişte scări ajungându-se la ruinele unor foste băi romane unde se spune că ar fi fost ţinut prizonier şi apoi executat Sf. Dimitrie.



 






Biserica lui Dimitrie din Tessalonic prezintă o particularitate interesantă, şi anume modul şi locul în care sunt păstrate sfintele moaşte. Într-o laterală a navei, pe partea stângă, o structură interesantă păstrează sfintele moaşte: numită "ciborium", structura hexagonală este acoperită cu un acoperiş de argint, are o uşă şi un pat de piatră pe care este aşezată sfânta lacra. Structură este un fel de "biserică în miniatură".

Mai multe despre ea găsiţi aici:

http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-sfantul-mare-mucenic-dimitrie-tesalonic-67757.html

Rămânem pe strada cu biserica Sf. Dumitru, care se numeşte tot aşa. E o stradă faină, cu multă umbră. Magazinele au preţuri foarte bune comparativ cu ceea ce gaseti pe malul mării. De exemplu îngheţată şi patiseria de la magazinul Ideal este la jumătate de preţ.

Poţi mânca cu 3-4 euro şi nu fast food. Aici recomand restaurantul Edessaiko. Iar frappe-ul cu gheaţă de la la Todaylicious este excepţional. Şi asta va spune unul care nu se dă deloc în vânt după cafea.

Şi că tot suntem la capitolul mâncare, am încercat, la recomandarea lui Radu Săftoiu, restaurantul Kivotos ton Geuseon, acesta însă este aproape de Rotonda. Şi acum îmi plouă în gură când mă gândesc la el.

Tot aproape de stradă Sf. Dumitru veţi găsi un muzeu dedicat lui Ataturk, legendarul conducător turc s-a născut la Salonic. Ca să faceţi o vizită este nevoie de o aprobare de la Consulatul Turc aflat în apropiere.

Să revenim la plimbare. Ne îndreptăm spre o altă construcţie importantă din oraş, Rotonda.

Biserica Rotonda, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, face parte dintr-un sistem arhitectural mai mare, alături de Arcul de Triumf al lui Galeriu şi de Palatul Roman. Numele bisericii i se trage de la forma ei circulară.

Iniţial, clădirea a fost zidită să fie drept mormânt împăratului roman Galeriu. Dar a fost folosită şi  că templu închinat lui Zeus. În vremea ocupaţiei otomane, Rotonda a fost folosită drept moschee. Unul dintre minaretele acelei moschei se păstrează până astăzi. Apoi a fost biserica. În prezent este utilizată doar pentru evenimente culturale.

Puţin mai jos se găsește Arcul lui Galeriu. Sau ce a mai rămas din el. Acesta a fost ridicat în anul 304 în amintirea victoriei romanilor asupra perşilor. Arcul de triumf, cum i se mai spune,  a fost construit din blocuri de marmură şi cărămidă, avea patru pilaştri mari în centru şi alţi patru mai mici în lateral.

 

 

Pe fiecare din cele patru fete ale pilaştrilor erau sculptate în relief scene din luptă împotriva perşilor, împăraţi şi divinităţi greceşti în diverse ipostaze, imortalizând scene istorice, restul fiind decorat cu marmură colorată. Unii susţin că în sculpturile de pe arc sunt reprezentaţi şi dacii care ar fi avut un rol important în înfrângerea perşilor.

În continuare este un pietonal care duce până aproape de mare. Pe acest pietonal însă se mai găsesc rămăşiţe din fostul palat al lui Galeriu.

Căutam biserica Sf. Sofia din Salonic, despre care se spune că este o copie la scară mică a bisericii Agia Sofia din Istanbul.

În drum mai dăm de o biserică mare interesantă însă intrarea ei este undeva mai jos de nivelul străzii. Coborâm scări şi intrăm. Biserica e foarte faină, frumos lucrată în interior. Se numeşte Panagia Acheiropoietos sau Biserica Sfintei Maria Fără Mâini. Din ce am citit este foarte bine conservată şi faptul că nu a avut parte de intervenţii complexe de restaurare i-a păstrat aproape intact aspectul original.



Foarte aproape dăm şi de biserica Sf. Sofia. Şi aceasta este una dintre emblemele oraşului. Se spune că seamănă foarte mult cu moscheia Aia Sofia din Istanbul şi că ar fi o replică a acesteia la scară mai mică. Mie mi se pare că nu seamănă mai deloc cu sora ei din Istanbul.



Biserica este construită undeva mai jos la nivelul străzii. Şi ea a fost folosită ca moschee timp îndelungat, între 1585 şi 1912. Ce ar fi de remarcat aici sunt nişte fresce şi mozaicuri care au rezistat foarte bine deşi au peste 1000 de ani.

Prin Salonic ar mai fi şi alte lucruri de văzut, noi încă nu am ajuns la ele. Încă. Aici aş menţiona următoarele:

Muzeul de Arheologie

Turnul OTE - aflat în centrul expoziţional. De aici puteţi admira oraşul de sus dintr-o cafenea rotitoare.
Muzeul de Etnografie
Muzeul Luptei Macedonene
Turnul cu lanţ
Oraşul de Sus, cartierul Ano Poli
Parcul Zoo
Casa memoriala Ataturk.

Aşadar vă recomand cu căldura o plimbare pe străzile Salonicului.

 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024