Grecia: calatorie in Halkidiki, Veria si Edessa

Data publicarii: 01 nov 2017

Si ca tot am scris in ultima vreme despre Grecia, nu trebuie sa omit un lucru foarte important: DACA AJUNGETI IN GRECIA MERGETI LA MARE! Si asta este indemnul unuia care nu apreciaza marea in mod deosebit.

La greci in schimb, marea, plajele, peisajul, combinatia de apa stinca si padure de multe ori te lasa cu gura cascata. Internetul este plin de articole despre cele mai frumoase plaje din Grecia, cele mai cu mot insule, cele mai bune hoteluri. Dar multe dintre acestea sunt scrise la comanda cu scop publicitar.

In acest articol vreau sa va arat ce se poate vedea in vecinatatea Salonicului si in Peninsula Halkidiki.

Sa o luam cu inceputul: Peninsula Halkidiki se remarca prin numeroasele sale plaje si cele trei peninsule care patrund in mare. Acestea sunt, de vest la est: Kassandra, Sithonia si Athos. De asemenea este interesant de calatorit si in Halkidiki-ul de Nord .

Kassandra

Prima oara am ajuns in Kassandra pe un final de concediu si am stat doar doua zile. A fost putin insa abia atunci am inteles de ce dau oamenii iama la mare in Grecia.

 

Noi am stat in satucul Kriopigi intr-o vila numita Barbara House unde am inchiriat o camera mare cu tot ce trebuie: bucatarie, vesela, baie, trei paturi, balcon cu vedere la mare si, foarte important, aer conditionat si frigider. Asta a fost la inceputul lui iulie 2017. Afara era deja foarte cald. Optiuni de plaja sunt multe noi am ales-o insa pe cea mai la indemina. De la pensiune coboram cam 500 de metri pe un drum forestier ce traversa o mica padure pina pe plaja.

Aici nu existau amenajari, sezlonguri, umbrelute, taxe si alte chestii ce fac turismul si peisajul mai urit. Era doar natura. Ce imi placea si mai tare era faptul ca dupa-amiaza padurea tinea umbra pe plaja si peste apa. Asa ca riscul sa de arzi de soare era mult redus.

Intrarea in apa insa a necesitat o mica munca de cercetare. Apa se adinceste destul de brusc apoi dai de niste stinci. Odata trecut de ele intilnesti un nisip fin si apa limpede incit poti vedea lejer pesti marisori inotind pe linga tine. La iesire am desoperit si un culoar pe unde se poate intra si iesi fara sa ai de-a face cu stincile din apa.

Pe plaja e lume putina si foarte relaxata. Ne-a placut asa de mult zona asta incit nu ne-am mai cautat si alte locuri de baie.

Seara am dat o raita cu masina intr-o localitate ceva mai mare numita Pefkochori. Aici atmosfera este mult mai animata, lume multa, o gramada de magazine, restaurante si terase chiar pe malul marii. Am nimerit in perioada cind apunea soarele asa ca am prins niste culori dragute in poze.

In ziua urmatoare am mai facut o baie si apoi am plecat catre Romania. Atunci ne-am promis ca vom reveni in Grecia ca sa stam o saptamana la mare.

A doua descindere a avut loc in ultima saptamana din septembrie 2017. Primul popas l-am facut bineinteles in Salonic, un oras pe care l-am indragit din prima clipa. De data aceasta l-am prins frumos, apa era curatata de rezidurile cele urit mirositoare.

Dupa plimbarea prin Salonic am plecat catre doua obiective interesante din apropiere. Primul a fost Manastirea Souroti. Din nefericire am nimerit in afara orelor de program asa ca am gasit-o inchisa. Ne-am propus sa o vizitam la intoarcerea spre tara. Relativ aproape se gaseste cea mai celebra pestera din Halkidiki, Pestera Petralona.

Mergem pe un drum sinuos, care urca si coboara dealuri. In departare se zareste marea. Urmam indicatoarele si ne oprim intr-o parcare. Aici ni se spune ca trebuie sa ne lasam masina( gratis ) urmind ca pina la pestera sa fin transportati cu un autocar( tot gratis ).

Asteptam cuminti si vine si autocarul care ne lasa aproape de gura pesterii. Urcam apoi o gramada de scari pina la casa de bilete aflata linga intrarea in Pestera Petralona. Ei bine aici mai primi o veste buna: astazi intrarea este gratuita. In mod obisnuit un bilet costa 8 euro de persoana.

Pestera Petralona

Pina se face ora de intrat ne plimbam pe niste alei si vedem si muzeul pesterii. Maria se imprieteneste cu toata lumea de acolo, atita e de simpatica si de zburdalnica.







Pestera este amenajata si iluminata. Accesul se face cu ghid, iar fotografiatul este strict interzis. Interiorul se remarca printr-o multime de formatiuni, toate fiind de culoare rosie. Mie mi-a placut foarte mult pestera asta si cred ca majoritatea celor care merg in Halkidiki o rateaza ispititi de mirajul plajelor si al apelor albastre.
 


Pestera Petralona sau Pestera Pietrelor Rosii a fost descoperita accidental in 1959 dupa ce eroziunea a scos la iveala un culoar. Au urmat apoi ani de excavari si amenajari astfel incit pestera sa fie data circuitului turistic.Aici s-a descoperit un craniu al unui om de neanderthal  despre care se presupune ca ar data in urma cu 700.000 de ani, fiind astfel cea mai veche descoperire arheologica si antropologica din Grecia. Importanta  istorica a pesterii este ilustrata prin reproducerea unor scene preistorice, al caror efect este sporit de faptul ca se gasesc in decorul original.

 

Din nou in Kassandra

De la Petralona ne-am dus direct in Peninsula Kassandra, la Kriopigi, unde am stat tot la Barbara House dar si la vila vecina, Avra House. De data asta am avut vreme si sa facem un tur al peninsulei.

Seara am petrecut-o in statiunea Polychrono ce era destul de animata si de placuta. Am ajuns si la apa si nu am plecat pina nu am intrat sa vad cit de calda este. Si era calda, suficient cit sa faci baie fara sa iesi zgribulit.

Dimineata urmatoare am mers direct la plaja salbatica din apropierea locului de cazare. Am facut baie cu Maria. Am incercat sa o obisnuiec cu apa. I-am luat un colac si am dus-o cu mine si prin ape mai adinci. Si asa am aflat ca fetitei noastre ii place apa si inca mult.

La prinz am plecat in explorarea insulei. Am citit ca pe dealurile Kassandrei exista un lac populat cu broaste testoase. Am plecat spre el pe un drum forestier. Din fericire la fiecare intersectie se gasea un indicator care sa te indrume unde era nevoie.



Prima oprire am facut-o insa la o mica bisericuta aflata pe deal. Acesta poarta hramului Sf. Ioan si impresioneaza prin simplitatea si cadrul impresionant in care se gaseste. Peisajul de sus este impresionant. Se vede marea, se vede bratul Sithonia, iar peste el se vede si Muntele Athos. Acesta se arata impresionant. Este inalt si stincos. Practic din mare se ridica pina la peste 2000 de metri.

Ajungem si la lacul cu broaste testoase. Poarta numele de Mavrobara. In jurul lacului este o poteca si din citeva locuri de observatie putem vedea citeva testoase in apa. In ziua aceasta nu au fost foarte multe.

Studiem harta si hotarim sa ne intoarcem pe un alt drum. Acesta ne duce linga o biserica mai mare aflata si ea in pustiu. Ea se numeste Sfinta Treime, este construita numai din piatra. Bineinteles ca nu este nimeni in ea. Ma impresioneaza faptul ca in curtea ei se gaseste un smochin si un alt copac plin de rodii.

Asa arata o fetita care tocmai era sa faca o boroboata.

Si cum stateam noi si ne uitam la cei doi copaci, o pierdem din ochi pe Maria care mai avea putin si incepea sa traga clopotul, si el aflat in curte.



Revenim apoi la civilizatie descoperind un drum tare frumos ce traverseaza peninsula Kassandra de la vest la est. Mergem in vecinatatea oraselului Palliouri si ne indreptam catre capatul peninsulei in micuta localitate Agios Nikolaos. Locul este incintator. Pe un mic promontoriu aflat la citiva metri desupra marii se gaseste o bisercuta mica si cocheta ce se numeste Sf. Nicolae, binenteles. Peste apa vedem din nou in departare impunatorul munte Athos.

Baia de dupa-amiaza o facem pe plaja Palliouri care ne suprinde in mod neplacut. Vecinatatea ei este plina de gunoaie, dar asta este exceptia si nu regula. Altfel plaja este ok are si portiuni cu sezlonguri si umbrelute. Apa e mica, locul este ideal pentru baie si joaca cu copii mici.

Linga plaja sunt citeva cladiri abandonate si inconjurate de gard inca nu am reusit sa aflu care a fost destinatia lor.

Seara, inainte de apus, decidem sa urcam pe dealuri. Mergem cu masina din Pefkohori pe un drum serpuit cu belvederi faine catre Sithonia si Athos. Facem numeroase popasuri si fotografiem. In final ajungem in satul Agia Paraschevi, una dintre putinele localitati din Kassandra care nu este pe malul marii. Va recomand sa mincati aici intr-una din taverne. Locul este departe de a fi o atractie turistica asa ca puteti avea parte de experiente autentice.

De la Agia Paraschevi coborim tare cu masina catre tarm spre satul Loutra. Speram sa vedem peste mare Muntele Olimp insa vizibilitatea nu a fost indeajuns de buna. Venim pe linga tarm pina la Nea Skioni. De acolo incepem iarasi urcusul pe dealuri. Mai descoeprim o bisericuta de piatra. In final iesim la Pallini, iar de acolo mai avem putin pina la locul nostru de cazare.









Ziua urmatoare merge cam pe acelasi calapod, baie si plaja dimineata, plimbare la prinz. De data asta alegem satul Afytos, bijuteria peninsulei Kassandra. Este un sat foarte dragut, aflat pe o stinca inalta. Vederea catre mare este superba. Satul este plin de cladiri din piatra, foarte dragute. Promenada este oarecum atipica: aleea trece pe la inaltime. Pe o parte e plin de restaurante unde esti imbiat sa intri. Preturile insa sunt cam cele mai mari din peninsula.

Seara se lasa iarasi cu plaja si baie la Kriopigi. In ziua urmatoare mergem la tirg in capitala peninsulei, orasul Kassandreia. Tirgul se tine in fiecare miercuri intre orele 9 si 14, gazda noastra ne spusese ca este locul perfect de facut cumparaturi fiindca se gasesc produse tradionale la preturi mai bune decit la supermarket.

La tirg gasesti de toate: haine, prajituri, ulei de masline, fructe, legume, jucarii, masline proaspete, prosoape, brinzeturi si cite si mai cite. Am incercat cu ocazia asta o serie de produse locale si am plecat cu plasele pline.

In ultima noastra zi din Kassandra am incercat sa incheiem turul peninsulei am revenit la Kassandreia iar de acolo am tinut malul marii prin statiunile din partea vestica. Parcurgem pe rind Siviri, Skala Fourkas, Possidi. Aici este un loc tare interesant. O mare limba de nisip comunica cu marea. Aproape pe deal este oraselul Kalandra in care ne si ratacim un pic.

Plajele de pe partea asta sunt mai inguste si parca nu asa de primitoare. Ne oprim la Nea Skioni si dam o raita prin centru si prin port. Orasul este dragut si calm. De retinut ca de aici puteti pleca in croaziere pe mare.

Cind am plecat din Kassandra ne-am oprit la plaja din Nea Moudania. Acest oras este principala poarta de intrare in peninsula. Majoritatea turistilor nu se opresc deloc aici si rau fac. Noi am avut un pont de la Radu Saftoiu care ne-a vorbit despre plaja de aici. Si daca tot am avut informatii de prima mina am incercat si noi.

Plaja este foarte lata. Am prins apa calda, valuri mici. Odata ce intri in apa te minunezi de cit de repede se adinceste. Apoi dupa citiva pasi apa iti vine pina la genunchi. Ne-am distrat foarte bine aici, Maria a fost numai o joaca si un zimbet.

Ce ar mai fi de retinut este faptul ca in Nea Moudania este un port de unde puteti lua ambarcatiuni catre Insulele Sporade si Peninsula Pilion.

Sithonia

De la Nea Moudania am plecat direct de pe plaja catre peninsula invecinata Sithonia. Initial doream sa petrecem aici urmatoarele 4 zile insa nu a fost chiar asa. Cazarea noastra a fost in localitatea Sarti.

Peninsula Sithonia este mult mai salbatica, mai linistita si mai atragatoare, cu dealuri inalte ce ating 800m, cu plaje mai salbatice si localitati putine. Statiunile nu sunt la fel de ostentative ca cele din Kassandra, nici la fel de compacte, iar coasta de est are din  nou avantajul privelistii catre Muntele Athos.

Poarta de intrare este micul orasel Nikiti, de unde este recomandat sa va aprovizionati . De acolo cotim catre Ormos Panagias iar de acolo mergem pe un drum de munte cu serpentine catre Sarti. Din acest drum sinuos se desprind diverse drumuri catre plaje.

Stam la Iliadis House, conditiile sunt asa-si-asa oricum inferioare fata de ceea ce am gasit in Kriopigi. Proprietarul este insa extrem de amabil si ne ofera citeva brosuri cu toate plajele si cu tot ceea ce este interesant in Sithonia.



Dam o raita prin oras si cautam un loc de mincare. Nimerim intr-un restaurant cu proprietari unguri. Chelnerul vorbeste foarte bine romana. Si maghiara. Si engleza si italiana. Plaja de la Sarti este amenajata arata foarte bine. Singurul inconvenient, pentru noi, este faptul ca apa se adinceste brusc inca de la inceput. Si ramane asa.

Vis-a-vis se vede, impunator Muntele Ahhos. Acesta arata incedibil de bine. Contrar opiniei mele acesta se gaseste chiar in capatul peninsulei, iar stinca se ridica brusc din apa.

Din Sarti se poate face o croaziera pe mare pe linga Muntele Athos. Asa cum se stie zona este un leagan al credintei ortodoxe. Este locuit de calugari. Femeile si orice vietate de sex feminin are interdictia de a pasi pe aceste locuri sfinte.

Din Sithonia exista doua posibilitati de a merge catre Muntele Athos:
Prima este sa rezervi un loc la o croaziera ce pleaca din Sarti. Din pacate marea este cam agitata iar cursa de a doua zi este anulata.
A doua posibilitate este sa mergi cu masina sau autobuzul pina la Ormos Panagias si sa faci o croaziera cu un vas ce seamana cu unul al piratilor. Cursa acesta urma sa se tina peste doua zile.

In ambele variante excursia dureaza cam 7-8 ore si costa intre 25 si 30 de euro. Depinde in genereal de unde iti faci rezervarea.

Spre seara mergem sa vedem doua plaje celebre de linga Sarti: Portokali Beach si Kavouritripes.





Nimerim mai intai la Plaja Portokali. Este o plaja mica, foarte frumos amenajata, cu umbrelute si Beach Bar. Linga sunt citeva stinci albe. Iar de acolo se poate cobori catre un golf mic. Apa are, ca peste tot culoarea aceea incredibila ce credeam eu ca doar in reclame o vezi. Ne-a placut tare mult si pe nesimtite a venit si intunericul asa ca am ales sa vizitam plaja Kavouritripes in ziua urmatoare.

Din pacate vremea se strica. Nu ploua insa vintul bate puternic. Decidem ca nu e un timp tocmai bun pentru baie si plaja asa ca facem un tur al peninsulei SIthonia. Prima oprire este plaja Kavouritrioes, considerata una dintre cel mai frumoase din lume.











 







Se pare ca locul este frecventat de nudisti, dupa cum ne avertizeaza panourile. Plaja esta este extraordinara. Pe mal este padure, urmeza apoi stinci albe frumos slefuite si mai apoi marea. Nu este nisip aproape deloc. Aici mi-a placut cel mai mult in Sithonia. Daca vrei sa te intinzi la soare trebuie sa o faci pe pietre iar daca vrei sa faci o baie trebuie sa intri in apa cu bagare de seama. Insa ai si varianta unor mici golfulete cu nisip. Cred ca este cel mai frumos loc din Sithonia.



Mergem mai departe si ne oprim in satucul Vourvourou. Aici situatia este un pic diferita. A merge la plaja nu mai este liber peste tot. Doar cei care se cazeaza la o pensiune cu acces la o bucatica de plaja. Linga sat sunt citeva insulite ce sporesc frumusetea peisajului. Si tot la o oarecare distanta se gasesc doua plaje adevarate.

Intr-un final ajungem  si in portul Ormos Panagias, locul de unde porneste barca piratilor spre Muntele Athos. Vizitam o agentie de turism care ofera acelasi lucru ca si cele din Sarti. Numai ca un pic mai scump. Linga port este o bisericuta mica si draguta. Citeva restaurante si magazine de suveniruri completeaza peisajul.

De aici trecem dealul trecind prin satul Agios Nikolaos catre Nikiti. Aici ne oprim pentru ceva cumparaturi, este singurul loc din peninsula unde gasesti magazine cu preturi decente.





Ne continuam apoi drumul pe coasta vestica a peninsulei. Acesata pare mult mai prietenoasa si mai pitoreasca. Din loc in loc se gasesc hoteluri si pensiuni grupate in vecinatatea vreunei plaje. De mentionat ar fi Mango Beach si Makedonias Beach, doua plaje micute si spectaculoase.





 

Soseaua merge in general pe la inaltime, pe desupra plajelor si ocolind localitatile. Peisajul iti taie respiratia de multe ori.

Principala statiune de pe coasta vestica a Sithoniei este Neos Marmaras. Centrul este concentrat in jurul portului unde este plin de magazine de suveniruri si restaurante. Mie mi s-a parut cam inghesuita insa nu ducea lipsa de turisti. In vecinatate se afla Porto Carras o statiune de lux cu o multime de locuri de cazare ce se intinde de-a lungul unei fisii de plaja de 10km lungime.

De aici drumul paraseste tarmul si incepe sa urce tare pe curbe si serpentine. Revenim linga apa abia la Toroni o statiune mica si foarte draguta dotata cu plaja lunga dar ingusta si cu ruine vechi de cetate.

Trecem un alt deal si ne oprim in micul satuc Porto Koufo aflat pe malul unui golf. Apa patrunde catre uscat printr-un mic culoar strajuit de doua dealuri stincoase si destul de inalte. Pe faleza gasim un monument mai putin conventional, sub forma unei placi comemorative ce se invecineaza cu un elicopter.

Monumentul a fost construit in memoria victimelor unui accident de elicopter care s-a prabusit in zona. Printre victime il gasim pe Patriarhul Alexandriei( din Egipt ), liderul spiritual al ortodocsilor din Africa.

Mare, plaje si in fundal, Muntele Athos

 





Soseaua ne urca iarasi pe dealuri rasfatindu-ne cu belvederi largi. Undeva ne oprim ca sa admiram inca odata impunatorul Munte Athos. In apropiere se gaseste Plaja si satul Kalamitsi, se pare ca sunt celebre si destul de cautate de turisti.

Inainte de a ajunge din nou la Sarti facem un ocol si urcam pina in satul Sykia, una dintre putinele localitati care nu se gasesc pe malul marii. Locul iese in evidenta prin numeroasele constructii realizate exclusiv din piatra.

Revenim linga apa si traversam un ultim deal catre destinatie. Ne atrage atentia plaja de la Paralia Sykias.

La Sarti este vint foarte puternic. Asta insa nu ne impiedica sa mai dam o raita prin oras. Cu ocazia asta descoperim un punct de belvedere interesant aflat linga Muzeul Etnografic. De asemenea tot acolo este amenajat un loc de joaca pentru copii de care Maria a profitat la maxim.

La intoarcere pasii ne-au dus linga o biserica maricica, singura din oras.

In ziua urmatoare am parasit Sithonia alungati de nori si de vintul tot mai puternic. Am mers catre zari mai putin zbuciumate. Primul popas a fost in satul Stagira, locul in care s-a nascut filosoful grec Aristotel.

Un parc tematic ii ieste dedicat. In el gasesc tot felul de obiecte care te duc cu gindul la experimentele din laboratorul de fizica. Parcul se gaseste pe deal cu belvedere draguta catre mare si peninsula Athos. Aristotel este infatisat intr-o satuie inalta si priveste spre departari.

















In parc intilnim o pereche de romani. Ei sunt din Craiova insa acum locuiesc in Spania.

 In plus in acea perioada toamna poposise in Grecia iar padurile incepusera sa se coloreze.

Drumul de la Stagira la Arnaia a fost tare placut. Am mers mult prin paduri colorate fara sa intilnim masini. Arnaia este un sat vestit in Halkidiki pentru mestesugarii specializati in tesaturi si covoare.

De la Arnaia, ghidati de GPS, o luam catre orasul Edessa. Nu stiu cum se facu, dar GPS-ul parca stia ca ne plac drumurile cu peisaje frumoase asa ca ne-a dus peste niste dealuri de unde se vedea in departare marea.

Edessa, orasul cu cascade

Edessa se afla cam la 90 de km de Salonic si este situat pe un promontoriu inalt. Orasul este vestit pentru cascadele sale aflate chiar in mijlocul orasului. Apa se pravaleste cam 30 de metri peste o crevasa ca mai apoi sa isi continue drumul prin cimpia Macedoniei grecesti. Exista si o poteca pe care poti ajunge chiar in spatele uneia dintre cascade.































Dar atractia este datorata mai degraba intregului peisaj, nu doar cascadelor ca atare. Zona din imprejurimile acestora a fost transformata intr-un frumos parc public, plin de arbori, flori multicolore, cafenele si restaurante. Edessa insasi este o statiune estivala indragita.

Veria

Si ziua nu s-a terminat. Ne indreptam spre locul de cazare aflat cam la 50 de km de Edessa in orasul Veria. Sau Veroia, asa cum ii spun grecii. Am tras la un hotel foarte chic decorat vintage si aflat la inaltime pe malul riului ce traverseaza orasul. Hotelul se numeste Kokkino Spiti si este situat foarte aproape de centru.

Seara facem o plimbare agreabila prin orasul Veria. Acesta il gasim deosebit de animat si de circulat. In centru sunt mai multe institutii. In piata principala a orasului, Piata Orologiu, se gaseste Tribunalul. Aproape admiram de afara prefectura, o sinagoga  si garnizoana orasului. Exista si niste ruine de cetate.



 

In Veria a fost amenajat un altar in aer liber inchinat Sf. Apostol Pavel. Nu am mai vazut ceva asemanator. Un loc simplu, dar incarcat de simboluri. Dar sa vedem de unde vine legatura dintre acest oras si Sf. Apostol Pavel.

Acesta a poposit în timpul uneia din călătoriile sale misionare de propovăduire a creștinismului. Veria este una din cele 11 urme ale lui Pavel pe teritoriul Greciei, locul unde a fost primit destul de bine de populația locală, greci și evrei și unde a convertit destui dintre aceștia, vorbindu-le de pe bema sau treptele sinagogii orasului.

Din sinagoga anilor 50 - 54 d. H. au rămas până azi doar treptele sau platforma, bimah, simple la vremea aceea, locul de unde se citeau Legile iudaice. Biserica spune că acesta este cel mai important monument autentic din Grecia, legat de trecerea pe aici a lui Pavel. De aceea în anul 1961 în jurul treptelor vechi s-a ridicat un mare monument închinat Apostolului Pavel, lucrat în mozaic și pictură, loc unde anual, la 28 - 29 iunie, este sărbătorit sfântul, printr-o slujbă ținută de înalți prelați ai bisericilor ortodoxe europene.

Veria găzduieşte una dintre cele mai mari biblioteci publice şi cea mai completă în Grecia. Iniţial o mică bibliotecă cu o singură cameră si cu fonduri şi materiale limitate, s-a extins într-o cladire cu patru etaje, oferind ediţii speciale şi rare, precum si facilitati multimedia.

Cautam pietonalul orasului si in drum trecem pe linga primarie si biserica mitropolitana. Zona de promenada este placuta chiar daca este foarte animata.

Manastirea Souroti

A fost ultima noastra noapte in Grecia. Dimineata am plecat iarasi spre Manastirea Souroti pe care de data aceasta am gasit-o deschisa. Dupa ce intram pe poarta urcam sanatos citeva serpentine si poposim intr-o parcare mare, demna de un supermarket. Este lume multa, e plin de masini si autocare.

De la intrare suntem serviti cu un rahat grecesc, extrordinar de bun. Si foarte diferit de ceea ce se gaseste la noi sau in Bulgaria.



Manastirea este relativ noua, fiind construita in anii 1960 si este ingrijita de calugarite. Cel ce a avut inititiva construirii acestei manastiri este un calugar de la Muntele Athos, numit Paisie, care a murit 1994, fiind inmormintat in curtea manastirii.

Apoi am aflat si de ce este atit de multa lume. Se pare ca la Manastirea Souroti se petrece un fenomen asemanator cu ceea ce este la mormintul parintelui Arsenie Boca de la Manastirea Prislop.

Si aici este o coada mare pina la mormintul calugarului Paisie. Dar nu este nevoie sa stai toata ziua. Reintilnim perechea de romani stabiliti in Spania pe care ii mai vazusem si la Parcul lui Aristotel.

De la coada asta trecem la o alta, pentru a intra in biserica. Din pacate accesul este restrictionat si se poate intra doar in partea din spate. Biserica gazduieste moastele Sf. Arsenie Capadocianul.

Si nu puteam pleca din Grecia fara sa mai dam o raita prin Salonic. Au fost ultimele ore de relaxare fiindca apoi a trebuit sa parcurgem lungul drum catre casa.

 
 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Munteanu Eduard

    06 nov 2017 08:05:40

    Cateva descoperiri frumoase, indeosebi pestera Petralona. Sper sa mergem si noi candva pe acolo!

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017