Muntii Persani: Cheile Dopca

Data publicarii: 30 ian 2018

Chiar daca se afla aproape de Brasov si chiar daca accesul este simplu catre ele, am aflat despre Cheile Dopca dintr-un panou aflat pe la Coloanele de Bazalt de la Racos. Asa ca am deschis bine ochii, m-am uitat cam pe unde sunt si in prima zi din 2018 am mers in zona sa vedem despre ce este vorba.

Spre bucuria mea, am fost multi: 7 suflete.

Accesul este simplu am plecat din Brasov catre Sighisoara, dupa iesirea din Padurea Bogatii am urmat indicatorul spre satul Bogata.

Aici am facut prima oprire la superba biserica din sat, ce are o ahitectura si o poveste aparte, pe care o gasiti aici:

http://bogdanbalaban.ro/64.html

Apoi am continuat drumul spre satul Dopca. De aici cotim pe prima strada la dreapta si tinem tot inainte. In cazul in care aveti dubii intrebati localnicii cum se ajunge la baraj.

Mergem citiva kilometri pina la un lac de acumulare. La coada lacului parcam masinile si de acolo mergem pe jos.

Practic din coada lacului incepe aria protejată ce are o suprafaţă de peste 2000 hectare şi se află centrală-nordică a Munţilor Perşani. Relieful ariei protejate este dominat de culmile secundare ale Munţilor Perşani. Aceste culmi formează cumpăna de ape care determină bazinul hidrografic al Văii Mari (apele Biroului, Iadului şi Hidlaşului) în care este dezvoltat sistemul de chei numit Cheile Dopca.

Cheile sunt strabatute de un drum forestier. Care se tot ramifica. Peisajul este initial destul de surprinzator. Exista bineinteles riul, pereti verticali insa nu foarte inalti. Abrupturile variaza intre 5 si 40m, iar cheile au o lungime cam pe 5 km.

Ce este interesant este ca in fata peretilor se gasesc copaci mari, ceea ce mai ia din maretia stincilor. Pe alocuri mai gasim zone care seamana cu coloanele de bazalt. De altfel in zona mai exista astfel de formatiuni, nu numai la Racos, ci si la Comana.

Rezervaţia Cheile Dopca are si valoare cinegetica semnificativa fiind de fapt o prelungire spre nord – est a Pădurii Bogăţii. Fauna este reprezentată de căprioare, cerbi, mistreţi, urşi, vulpi, lupi, râşi şi jderi. În apele curate ale Văii Mari până în anii 80 trăiau păstrăvi şi lini ca un indicator al purităţii apei. Păsunatul intensiv din zona au poluat aceste ape astfel că astăzi aceştia aproape au dispărut.

Mergem tot timpul ghidindu-ne dupa GPS fiindca la unele intersectii nu e deloc evident care este drumul cel bun. Zona pare salbatica si putin umblata. Peisajul devine monoton de la un moment dat, nu ofera deloc schimbari majore.

 

Insa toata monotonia asta se rupe brusc atunci cind citim un indicator: spre Valea Raiului ( fosta Iadului ). Ne-am prapadit de ris.



Citiva metri mai incolo am gasit o cruce mare de lemn la o intersectie. Aici am facut o mica sedinta, privind si GPS-ul am hotarit sa mai mergem pina la un izbuc ce aparea pe harta. Nu ne-a luat mult, vreo 10-15 minute. Insa din pacate izbucul s-a dovedit a fi sec. Pentru intors am folosit exact acelasi traseu. Daca am fi continuat, acest drum ne-ar fi dus in soseaua nationala Brasov - Sighisoara.

Una peste alta plimbarea s-a dovedit foarte atractiva pentru cele doua fete, Teo si Maria. Cea din urma a avut o pofta nemaivazuta de mers pe jos. Pentru ea a fost primul traseu ce il face integral pe jos. Ceea ce m-a surprins cu adevarat a fost insa distanta parcursa. Aproximativ 7 kilometri, masurati cu GPS-ul. Ceea ce pentru un copil de doi ani si patru luni nu este de neglijat.

 
 
 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Andreea Wilson

    15 feb 2018 23:48:54

    Salutari! Ma bucur sa vad ca Maria creste frumos si incepe sa participe la drumetiile parintilor. La cat mai multe asemenea drumetii! Doamne ajuta!

     

    Andreea

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2018