Muntții Perșani: Cheile Dopca

Data publicării: 30 ian 2018

Chiar dacă se afla aproape de Braşov şi chiar dacă accesul este simplu către ele, am aflat despre Cheile Dopca dintr-un panou aflat pe la Coloanele de Bazalt de la Racoş. Aşa că am deschis bine ochii, m-am uitat cam pe unde sunt şi în prima zi din 2018 am mers în zona să vedem despre ce este vorba.

Spre bucuria mea, am fost mulţi: 7 suflete.

Accesul este simplu am plecat din Braşov către Sighişoara, după ieşirea din Pădurea Bogăţii am urmat indicatorul spre satul Bogata.

Aici am făcut prima oprire la superba biserica din sat, ce are o ahitectura şi o poveste aparte, pe care o găsiţi aici:

http://bogdanbalaban.ro/64.html

Apoi am continuat drumul spre satul Dopca. De aici cotim pe prima stradă la dreapta şi ţinem tot înainte. În cazul în care aveţi dubii întrebaţi localnicii cum se ajunge la baraj.

Mergem câţiva kilometri până la un lac de acumulare. La coada lacului parcam maşinile şi de acolo mergem pe jos.

Practic din coada lacului începe aria protejată ce are o suprafaţă de peste 2000 hectare şi se află  în partea centrală-nordică a Munţilor Perşani. Relieful ariei protejate este dominat de culmile secundare ale Munţilor Perşani. Aceste culmi formează cumpăna de ape care determină bazinul hidrografic al Văii Mari (apele Biroului, Iadului şi Hidlaşului) în care este dezvoltat sistemul de chei numit Cheile Dopca.

Cheile sunt străbătute de un drum forestier. Care se tot ramifică. Peisajul este iniţial destul de surprinzător. Există bineînţeles râul, pereţi verticali însă nu foarte înalţi. Abrupturile variază între 5 şi 40m, iar cheile au o lungime cam pe 5 km.

Ce este interesant este că în fata pereţilor se găsesc copaci mari, ceea ce mai ia din măreţia stâncilor. Pe alocuri mai găsim zone care seamănă cu coloanele de bazalt. De altfel în zonă mai există astfel de formaţiuni, nu numai la Racoş, ci şi la Comana.

Rezervaţia Cheile Dopca are şi valoare cinegetică semnificativă fiind de fapt o prelungire spre nord – est a Pădurii Bogăţii. Fauna este reprezentată de căprioare, cerbi, mistreţi, urşi, vulpi, lupi, râşi şi jderi. În apele curate ale Văii Mari până în anii 80 trăiau păstrăvi şi lini ca un indicator al purităţii apei. Păşunatul intensiv din zona a poluat aceste ape astfel că astăzi aceştia aproape au dispărut.

Mergem tot timpul ghidându-ne după GPS fiindcă la unele intersecţii nu e deloc evident care este drumul cel bun. Zona pare sălbatică şi puţin umblată. Peisajul devine monoton de la un moment dat, nu oferă deloc schimbări majore.

 

Însă toată monotonia asta se rupe brusc atunci când citim un indicator: spre Valea Raiului ( fosta Iadului ). Ne-am prăpădit de râs.



Câţiva metri mai încolo am găsit o cruce mare de lemn la o intersecţie. Aici am făcut o mică şedinţă, privind şi GPS-ul am hotărât să mai mergem până la un izbuc ce apărea pe hartă. Nu ne-a luat mult, vreo 10-15 minute. Însă din păcate izbucul s-a dovedit a fi sec. Pentru întors am folosit exact acelaşi traseu. Dacă am fi continuat, acest drum ne-ar fi dus în şoseaua naţională Braşov - Sighişoara.

Una peste alta plimbarea s-a dovedit foarte atractivă pentru cele două fete, Teo şi Maria. Cea din urmă a avut o poftă nemaivăzută de mers pe jos. Pentru ea a fost primul traseu ce îl face integral pe jos. Ceea ce m-a surprins cu adevărat a fost însă distanţa parcursă. Aproximativ 7 kilometri, măsuraţi cu GPS-ul. Ceea ce pentru un copil de doi ani şi patru luni nu este de neglijat.

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Andreea Wilson

    15 feb 2018 23:48:54

    Salutari! Ma bucur sa vad ca Maria creste frumos si incepe sa participe la drumetiile parintilor. La cat mai multe asemenea drumetii! Doamne ajuta!

     

    Andreea

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024