Slovacia: Vysoke Tatry

Data publicarii: 07 iun 2018

Pentru finalul relatarilor din Slovacia am pastrat ceea ce era mai spectaculos. Si mai intai am sa va povestesc despre virful Lomnici ( 2643m ), al doilea cel mai inalt virf al lantului carpatic. Ca sa lamurim si care este cel mai mare virf din Carpati, ei bine, el se gaseste tot pe teritoriul Slovaciei si poate fi gasit dupa diferite denumiri: Gerlach, Gerlachovski Stit. Altitudinea sa insa este neschimbata, 2654m.

Si ca sa vedeti contextul, sa fixam data si timpul. Suntem pe 7 aprilie 2018, cu o zi inainte de Pasti. Suntem cazati in zona Visoke Tatry, in statiunea Nova Polianka. Dimineata este superba, cind deschizi geamul te napadeste un aer curat cu miros de pin. Tot apartamentul nostru are vedere catre Muntii Tatra. Este soare si senin asa ca ne bucuram de o priveliste dominata de creste inzapezite. Gerlachovski Stit este cam in drept cu noi insa nu poate fi observat din cauza unor creste secundare.

Tatranska Lomnica

Plecam cu masina spre Tatranska Lomnica, o statiune aflata cam la 12km de locul nostru de cazare si cunoscuta indeosebi pentru infrastructura de schi. Aici gasim o parcare imensa, terasata, deja plina. Si e abia ora 10 dimineata.

Parcam si noi( gratis ) si mergem sa vedem cum putem ajunge pe Lomnici Stit. Si aflam: trebuie sa luam doua gondole si o telecabina. Pina aici nimic deosebit. Beleaua este insa cu telecabina. E doar una singura, nu pereche cum e mai peste tot. Odata urcat pe Lomnici Stit ai la dispozitie 50 de minute sa stai pe virf. Urcarile si coboririle cu telecabina sunt programate la mare arta. Noi am prins bilete la cea de la ora 14:20. Si vestile proaste continua: pretul unui bilet este o mica avere: 49 de euro. La care se mai adauga alti doi euro pentru cardul de acces. Acestia insa pot fi recuperati la intoarcere. Se pot obtine bilete la pret mai mic daca iti biletele online cu citeva zile inainte. Dar si su riscul de a prinde vreme potrivnica sau ceata.

Mai multe gasiti aici:
https://www.vt.sk/en/

Cu toate astea e multa lume amatoare de altitudine. Cei mai multi sunt schiori. Sunt amenajate pirtii destule si ai suficiente locuri de dat cu schiurile.

Asadar, ne indreptam spre prima gondola. Este una mai veche, cu cabine micute, de 4 locuri. Pentru Maria este prima experienta de genul asta. Gondola noastra merge incet si rabdator pina la statia intermediara. Acolo ne transbordam intr-o alta gondola. Cabinele sunt mari, moderne si pot transporta 12 persoane.

Gondola mare ne lasa la Skalnate Pleso cam la 1700m. Aici este raiul iubitorilor de schi. Sunt citeva partii amenajate, cabana faina, restaurant, magazin de suveniruri, toalete, loc de joaca pentru copii. Si binenteles statia de telecabina. In vecinatate exista si un lac, dar este complet acoperit de zapada. Avem insa de asteptat citeva ore pentru telecabina noastra.

Sus pe munte vremea e variabila: cind e soare orbitor si cald, cind vine o ceata de nu mai vezi nimic.


 
Pentru inceput dam o tura pe linga cabana. Maria desopera citeva amenajari pentru copii. Unele sunt partial acoperite de zapada. Dar tot isi gasete de joaca, de zbenguit, ca asa sunt copiii. Ei isi creaza tot felul de oportunitati pentru a se juca.

 









Facem poze si incepem sa vedem ce este pe la cabana. Restaurantul te tenteaza cu tot felul de bauturi si preparate culinare.  Dar ai si de stat la coada. Descoperim si un loc de joaca pentru copiii. Si este gratis. Are cam tot ce poate face un copil mic fericit: tobogane, cilindri, leagane, calusei, bilute. E un loc perfect unde pot sta copii daca parintii schiaza. Si noi am lasat-o pe Maria la joaca in asteptarea telecabinei. Nu s-a plictisit, ba si-a facut si ceva prieteni noi.



Intre timp am plecat afara. Doar am intuit pe unde ar fi putut fi Lacul Skalnate. O potecuta firava ducea catre o alta cladire. Cam in 5 minute ne oprim in fata unui gard. Cladirea respectiva era un Observator Astronomic.

De asemenea, un pic mai jos este o cabanuta mica, probabil cea mai veche din aceasta zona. Studiem si treaba cu telecabina. Are capacitate mica, intuiesc undeva la 10-12 persoane. Si urca drept pe virf, fara sa fie nevoie de stalpi. Pasii ne poarta si pe o poteca marcata dar inzapezita numita Tatranska Magistrala ce strabate o mare parte a Muntilor Tatra.

 

Lomnici Stit 2634m

Revenim la locul de joaca. Maria este foarte relaxata, ai zice ca a si uitat de noi. O imbracam si mergem sa ne asteptam telecabina. Urcam si stam cam inghesuiti. Si luam viteza la deal. Cabina este una retro, seamana cu cele din Romania. De la un moment dat intram in ceata. Si undeva ne oprim. Coborim din cabina intram intr-o cladire si incepem sa urcam scari. Si urcam un etaj. Si inca unul. SI inca unul. Intram intr-un bar iar apoi iesim pe terasa. Bate vint tare si este ceata.













Mergem pe mica creasta din zona virfului. Aici este amenajata o platforma pentru vederi panoramice si desigur pentru poze. Din cind in cind Cel de Sus isi mai face mila de noi si risipeste ceata. Ca mai apoi sa o aduca la loc. Mergem in continuare pe creasta pina la un nou punct de belvedere. Aici este amplasat si un panou explicativ care ne spune ce virfuri ar trebui sa vedem intr-o zi senina.

Din cind in cind ceata se mai sparge si putem privi spre partiile de la Tatranska Lomnica si spre orasul Poprad.

Cele 50 de minute pe care le ai la dispozitie sunt mai mult decit suficiente. Mare lucru nu e de facut pe virf, nu ai unde pleca mai departe fara cunostinte serioase de alpinism si echipament specific. O zi reusita pe Lomnici Stit depinde foarte mult de vremea pe care o prinzi pe virf. Noi nu am fost chiar norocosi insa per total m-am simtit bine la cei 2634m. Pentru Maria, combinatia de aer tare, joaca si altitudine a fost prea mult. Cind am reintrat in cladirea telecabinei a adormit instantaneu. Imediat dupa ce isi stabilise recordul de inaltime.

Ne dam jos de pe virf si urmam traseul invers: telecabina - gondola mare -gondola mica. La statia de jos exista un automat in care bagi cardul de acces la transportul pe cablu si primesti inapoi cei 2 euro.

 

Strbske Pleso



Revenim la locul de cazare, mincam si apoi ne deplasam la statiunea Strbske Pleso. Pleso inseamna lac in limba slovaca. Si in cazul de fata este vorba de un lac mare-mare. Caruia ii dam ocol. A fost o plimbare de seara agreabila, lunga de citiva kilometri. Din loc in loc erau panouri informative despre tot ce mai poti vedea in Muntii Tatra. Ce ar mai fi de notat e ca la Strbske Pleso exista o trambulina pentru sarituri cu schiurile si un loc amenajat pentru competiile de schi fond. De asemenea de aici se pleaca pe diverse trasee pe munte. Cel mai tentant este cel pe virful Krivan(2495m).

Noaptea de Inviere la Poprad

Revenim la cazare. Este noaptea de Inviere. Ne documentam pe Internet despre unde gasim o biserica ortodoxa in apropiere. Google ne ajuta si ne spune ca in orasul Poprad, aflat cam la 15km de noi, s-ar gasi un astfel de lacas de cult. Totul e bine si frumos. Pe la ora 11:30 plec spre Poprad cu Ramona si Florenta. Introducem adresa in GPS. Totul merge struna. Coborirea spre Poprad este spctaculoasa. Soseaua coboara direct, fara serpentine. E plina de stilpi reflectorizanti de ai senzatia ca aterizezi.

Ajungem in Poprad numai ca adresa gasita pe Internet nu de duce la biserica ortodoxa, ci exact in fata cladirii Politiei. Mai sa fie! Facem cercetari, mai mergem, ne mai invirtim. La un moment dat ne intilnim cu doi baieti. Incercam sa le spunem ce cautam. Nu prea inteleg ei ce vrem insa ne invita sa mergem cu ei.

Si uite asa petrecem noaptea de inviere facind turul orasului Poprad ghidati de doi necunoscuti. Super-faina experienta. EI s-au straduit sa ne povesteasca cit au putut ei de bine despre orasul lor. Erau socati ca suntem din Romania si am condus atit de mult pina acolo. In realitate distanta nu-i asa mare, cam 700km.

Intr-un final ajungem la masina. Ma uit iara la harta si plec increzator. Si treaba e faina de tot. Gasim si biserica. E pe malul riului Poprad in mijlocul unui parc. Insa nu pare a fi nici o miscare acolo. Dar gasim un anunt in limba slovaca. Din el intelegem ca slujba de Inviere  va incepe la 5 dimineata.

Popradske Pleso

Revenim la locul de cazare si tragem un somn de zile mari. Dimineata ciocnim oua, dupa traditie. Apoi ne indreptam spre Lacul Popradske Pleso. Se merge cu masina citiva kilometri. Apoi ajungem la o parcare. Cam impropriu spus. De fapt e vorba de o strada mai lata. Iar masinile se lasa pe margine contra cost. 7 euro pe zi. Parca.

In zona se gaseste si o statie de cale ferata. De fapt din Poprad si in toata zona Visoke Tatry circula un tren electric ce opreste in toate statiunile. Pina la Popraske Pleso se merge pe un drum asfaltat, dar in cea mai mare parte acoperit acum de zapada. Se urca prin padure relativ domol insa la final constati ca ai urcat o diferenta de nivel de 300-400 metri. Maria a urcat pe jos o mare parte din traseu imprietenindu-se cu alti copii.

 

Slovacii nu se sfiesc sa isi duca copiii de foarte mici in drumetii. Am observat la ei obisnuinta de a face acest lucru. Iar copii pareau sa aiba o buna conditie fizica.

Lacul Poprad era inghetat bocna. Cabana de linga lac este cocheta si primitoare. Dar ceea ce m-a impresionat a fost un stilp cu indicatoare. Astea iti aratau directia si kilometri prin la virfurile legendare de pe glob: Kilimanjaro, Agoncagua, Everest.





Aproape de cabana, insa cumva pe cealalt parte a lacului se gaseste Cimitirul Simbolic. Este un loc special amenajat aflat la 1525 metri altitudine in memoria turiștilor și alpiniștilor care au murit in Munții Tatra. Există peste 60 de cruci din lemn pictate dar mai ales multe plăcuțe( in jur de 160 ) pe care sunt scrise numele celor ce au murit pe munte. Exista nume din țări diferite, nu doar cehe și slovace.

Am vizitat acest cimitir in 2012. De data asta nu s-a putut din cauza ca zapada era mult prea mare. Am revenit la locul de cazare si desi eram departe am avut parte de o masa de pasti ca acasa. Impreuna cu Ramona am gatit cu citeva zile inainte ciorba de miel, drob, friptura de miel, cozonac si alte bunatati.

Seara am petrecut-o tot in orasul Poprad. A fost o plimbare agreabila de-a lungul pietonalului mare din oras. Spre surpriza noastra, desi nu mai umblam nauci la 12 noaptea, pe strada erau putini oameni.

Centrul este curat si poate cam prea linistit pentru gustul meu. E plin de magazine cu specific montan si cafenele. Pentru amatorii de cumparaturi se gaseste chiar si un mare mall. De asemenea se pot vizita doua biserici, una evanghelica si una catolica, un muzeu etnografic. Asadar se poate vedea cite ceva si in acest oras, probabil putin cunoscut in Romania.

Experienta din Slovacia de Pasti a fost una cit se poate de pozitiva. A fost pentru prima data cind am plecat departe. Au fost si chestii pozitive si lucruri care au lipsit cum ar fi atmosfera specifica. Pe de alta parte fiind plecati, nu ne-a preocupat foarte tare sa dam telefoane sau sa mincam mai mult decit avem nevoie. Per total am avut niste sarbatori pascale mult mai linistite decit in Romania.

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2018