Bucegi: Muntele Obarsia

Data publicarii: 21 iun 2018

Zilele frumoase de primavara mi-au dus din nou pasii in Bucegi. Dar nu oricum: de pe Valea Prahovei si in mijlocul saptamanii, intr-o zi miercuri. Am urcat cu masina pina la Piatra Arsa, nu de alta dar aveam ceva cu fix iar la ora 17:00 trebuia sa fiu in Brasov.

Asadar m-am pregatit asiduu, in sensul ca m-am trezit de dimineata iar undeva inainte de ora 9 parcam masina la capatul asfaltului de la Piatra Arsa. Spre surprinderea mea parcarea e goala. Nici tipenie de om. Vremea aici sus nu pare prea prietenoasa, bate vintul si este innorat.

Tinta mea de astazi este sa ajung la Vf. Omu, iar apoi, de va mai fi timp, sa urc si pe muntele Obarsia. Plec pe drum spre Cabana Babele. Pe un drum pe care altfel in fiecare weekend merg sute, poate mii de persoane. Pe care cei ce se considera mai experimentati intr-ale muntelui ii numesc ironic pantofari.

De data asta drumul este pustiu. Galagia este inlocuita doar de muzica vintului. Inca mai exista pete de zapada. Sub virful Furnica se gasesc citeva hectare cu rhododendron inflorit. Muntele este roz.



Ajung la Babele cam in 40 de minute. Si aici este pustiu de-a dreptul. Nici o miscare, nici la cabana si nici la telecabina. Cu ocazia asta am prilejul sa admir in voie toate babele, sa fac poze fara teama si supararea ca imi intra cineva in cadru.











Ma indrept catre Sfinx. Caruia ii dau roata. Se observa foarte bine cum, privit din unghiul potrivit, un bolovan mare si aparent banal se transforma in misteriosul sfinx ce priveste ginditor in departari. Rara ocazia asta sa il prinzi fara nimeni pe linga el sau, mai rau, catarat pe el.

Plec spre Vf. Omu pe drumul stiut si batatorit croit prin platoul Bucegilor. Vizibilitatea este destul de buna insa cerul devine tot mai intunecat. In departare incep sa se auda tunete. Dar pe mine deocamdata nu ma ploua.

De pe drum fac prospectii: ma uit la cele doua virfuri mari, piramidale din stinga mea; Vf. Obarsia si Vf. Coltul Obarsiei. Incerc sa imi dau seama cum ar putea fi abordate mai usor mai ales ca exista destule zone cu zapada. Nu gasesc nici una chiar acceptabila asa ca ramane sa ma uit mai bine si din partea opusa.

Ajung in buza Vaii Cerbului. Sunt curios daca o sa pot merge in continuare pe traseul de vara. Se vad ceva limbi de zapada insa sunt destul de retrase. Doar doua dintre ele intersecteaza poteca, iar daca este nevoie pot fi ocolite.

Zona asta intotdeauna mi s-a parut tare interesanta. In stinga stinci verticale, in dreapta hau. Si incet-incet ajung si la baza urcarii finale spre Vf. Omu. Sunt doua variante, pe drum sau pe poteca marcata. Ma gindesc sa urc pe drum iar la intoarcere sa vin pe marcaj.

Din pacate aveam sa regret alegerea facuta. Putin mai sus dau de o mare limba de zapada pe care trebuie sa o traversez. E destul de inclinata si de alunecoasa. Din fericire insa ma tine, nu ma afund deloc. Continui pe drum si iata-ma la virf. Pustiu total. Cabana este inchisa, la statia meteo de asemenea nu este nici o miscare. Cerul este tot mai intunecat iar tunetele se aud din ce in ce mai aproape.

 

Ma plimb in jur surprindind citeva repere importante:

Virful Bucsoiu si Valea Morarului

Virful Scara

Virful Coltul Obarsiei ( stinga, plan departat ) si Vf. Bucura Dumbrava

 

Valea Gaura

Varful Coltul Obarsiei

Fac o pauza de masa si ma uit iara catre Muntele Obarsia. Pe undeva mi se pare ca vad un loc pe unde se poate trece usor de briul de zapada.

Vf. Omu vazut de pe Vf. Bucura Dumbrava



Pornesc de la Vf. Omu, direct pe creasta spre Vf. Bucura Dumbrava( 2500m ), regulamentar, pe marcaj. Nu mai urcasem pe el de aproape 20 de ani asa ca am zis sa merg sa vad ce mai face. Peisajul s-a schimbat. Au aparut doua cruci: una din lemn cu model ce aminteste de Coloana Infinitului, si o alta albastra, de metal, pe care sunt lipite siglele unor cluburi de turism.

Apoi incep sa cobor si ajung la baza Muntelui Obarsia. Initial vreau sa tin marcajul catre Babele dar pe drumul de iarna. Va undeva un jgheab ce pare abordabil si decid rapid sa urc pe el. Citeva minute de catarare ma duc pe scurtatura pe poteca de iarna.

 

De aici incepe o urcare la liber spre Vf. Coltul Obarsiei. Citeva stinci imi atrag atentia prin forme neobisnuite. Ei bine ajung la partea cea mai dificila: cordonul de zapada combinat cu stinci. Nu vreau sa risc foarte mult pentru ca sunt singur cuc iar acasa am o fata de maritat si inca un copil pe drum.

Locul pe care l-am ales pentru urcare nu ofera siguranta. Sunt putine prize si roca e foarte friabila.

A doua tentativa a fost sa imi sap trepte si sa urc pe zapada. Panta e prea inclinata si zapada prea moale. Ma afund instant.

A treia incercare este pe un alt jgheab. Esec si aici.

Al patrulea loc e o combinatie de mers pe zapada plus catarare. Nici aici nu am spor.

A cincea tentativa este insa cu succes. Tot cautind, vad o limba de zapada cu o forma mai ciudata: panta e mare in partea de sus si in cea de jos. Iar parte de mijloc este relativ plata si se pare ca si destul de subtire. Singura problema era un mod de a ajunge la partea asta plata. Ma catar pe stinca si gata, sunt pe zapada. Merg cu grija si la final ma asteapta un alt scurt pasaj de catarare. Aici nu mai sunt probleme. Si iata-ma sus. Citeva sute de metri ma despart de Vf. Coltul Obarsiei, marcat cu stilp.

 

Virful asta este destul de inalt pentru standardele din Romania, 2480m. Pentru mine a fost o premiera sa ajung aici. Sunt usor surprins, practic este este aproape cit Vf. Retezat. Privit de pe Vf. Omu pare mai mic.

Despre zona cu Obarsia se spune ca este foarte incarcata energetic, ca urci tare si nu obosesti, ca te umpli cu energie si tot soiul de alte si alte povesti. Ce pot eu sa spun este ca urcarea chiar mi-a stors destula transpiratie iar cautarea locului potrivit pentru finalizarea ascensiunii m-a obosit putin si psihic.

Valea Cerbului si Coltii Morarului

 

Padina si Lacul Bolboci

Releul de pe Vf. Costila

Dar odata ajuns pe virf mi-am permis vreo 10 minute de pauza. Vremea se schimba in bine, incepe sa dea soarele. Virful asta este inalt si se afla cam in centru acestor munti minunati, Bucegii. De pe el se vad o gramada de lucruri interesante, adevarate simboluri: Vf. Omu, Valea Cerbului, Vf. si releul Costila, Babele, Vf. Scara, Padina, Lacul Bolboci, Coltii Morarului, Saua Strunga, Vf. Furnica, Valea Ialomitei, orasul Azuga.



A sosit timpul de atacat celalalt virf piramidal, Vf. Obarsia. Treaba pare ceva mai simpla. Se coboara creasta matematica pe pina intr-o sa iar de acolo se urca voiniceste si abrupt pe virf. La prima vedere nu ar trebui sa existe vreun obstacol.



Zis si facut. Incep sa cobor destul de accentuat. Ajung intr-o zona stincoasa si cobor printr-un jgheab. Intorc privirea in spate si, ce sa vezi, am mai gasit niste babe. De altfel surpriza nu este chiar asa de mare. Daca vei colinda Bucegii prin afara marcajelor vei mai gasi formatiuni de genul asta in mai multe locuri. Continui coborirea pe deasupra unei mari limbi de zapada si ajung in sa.

Varful Obarsia

De aici incepe un urcus abrupt. Si merg cam cu capul in pamant, la inceput pe o poteca. Si deodata ma si trezesc ca am ajuns pe virful Obarsia. Ei bine, de data asta nu am simtit deloc efortul, ceea ce ma face sa incep sa cred unele dintre povestile legate de energia acestor locuri. Fara sa exagerez, am fost de-a dreptul surprins cind am ajuns pe virful Obarsia. Acesta este marcat cu o mica borna de ciment si are altitudinea de 2405m. A doua premiera a zilei pentru mine.

Iarasi se lasa cu o pauza de vreun sfert de ora, asezonata cu pozat si admirat.

In spate Vf. Furnica. De remarcat ar fi hectarele de rhododendron de sub el.

Incep coborirea tot analizind cum as putea ajunge mai bine in poteca marcata Vf. Omu - Babele. Prin saua de dinaintea Vf. Obarsia nu era o optiune din cauza zapeii multe si mari. Stiam ca la un moment dat o sa am de a face cu o zona stincoasa mai abrupta insa si scurta. Ideea era sa evit limbile de zapada. La un moment dat gasesc un jgheab, cobor hotarit insa totul se termina cu o saritoare de citiva metri.

Urc la loc si ma mut citeva zeci de metri mai spre sud. Cobor pe un alt jgheab, de data asta fara probleme. Acum tot ce trebuie sa fac este sa ocolesc Valea Sugarilor prin partea ei superioara, altfel era mult de coborit si apoi de urcat.

Gasesc ceva poteca ciobaneasca si merg increzator mai ales ca zona este plina de rhododendron inflorit. Asadar un bonus roz la final de tura. Poteca asta ciobaneasca duce exact unde trebuie. Traversez o multime de rigole, unele cu apa, altele fara si la final ajung si pe poteca marcata.





Aproape de Babele vad si primii oameni din tura de astazi. Urc la Sfinx, aici mai dau de o pereche. Linga cabana un domn ce a urcat cu bicicleta alaturi de fetita lui ma roaga sa le fac o poza. Schimbam citeva impresii si ma gindesc ca poate peste ani am sa urc si eu si Maria cu bicicleta pina la Babele. Pina atunci insa trebuie sa fac primul pas: sa imi iau bicicleta.

Drumul pina la Piatra Arsa, unde am lasat masina respecta coordonatele intregii zile. Adica e pustiu. Ajung la masina putin mai repede decit mi-am propus dar chestia asa nu ma supara.

Si la final, statistica:

Traseu: Piatra Arsa - Babele - Vf. Omu - Vf. Bucura Dumbrava - Vf Coltul Obariei - Vf. Obarsia - Babele - Piatra Arsa
Durata: 6 ore si jumatate.

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Grigoras Alexandru

    21 iun 2018 09:03:54

    Tura relaxanta si frumoasa.

  • Romeo P

    21 iun 2018 09:09:30

    Fain. Ma faci sa imi fie dor de "acasa".

  • Daniel

    22 iun 2018 17:42:16

    Inspirational. Multumesc, Bogdan

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2018