Grecia: la pas prin Kavala

Data publicarii: 12 nov 2018

Grecia este o tara care iti ofera surprize placute la tot pasul. Astazi am sa va povestesc cum a fost in orasul Kavala. Cind am plecat din Thassos am stat vreo doua ore la coada la feriboat. Riuri de masini se imbarcau pentru a ajunge din nou pe continent. Probabil ca toata aceasta coada de masini urma apoi sa se mute la frontiera dintre Grecia si Bulgaria.

Kamares

Pentru a evita statul la inca un rand, si nu numai de asta, ne-am propus ca dupa-amiaza sa o petrecem in orasul grecesc Kavala. El are totusi ceva special care pe mine m-a atras in mod deosebit. Este vorba de Kamares, un apeduct impresionant construit de otomani pe vremea lui Suleiman Magnificul.

In ceea ce ma priveste a fost prima oara cind am vazut asa ceva. Am plecat tintit spre un loc de parcare aflat in apropiere de apeduct. Mai exact pe strada Amerikanikou Erithrou Stavrou. Nu este chiar in buricul targului dar sunt destule locuri unde poti parca gratis. In plus poti face o plimbare agreabila, de 5-10 minute pina la Kamares. Si de asemenea poti admira cartierul Panagia si dealul cu Castelul din Kavala.

Ajungem la apeduct. Este surprinzator de  inalt si extrem de bine conservat. Este constrit cumva pe doua nivele si face chiar si o curba. Apeductul are 280m lungime si o inaltime de aproximativ 25 de metri. A fost ridicat in secolul XVI cu prilejul reconstructiei orasului. In partea sa nordica este conectat la o retea de conducte care aduc in oras apa de la 6,5km, din zona Palia Kavala. Avind arce succesive peste care trecea apa, Kamares aproviziona cu apa cladirile importante din oras: moschei, fantani, bai turcesti.







In concluzie, acesta este cu siguranta edificiul simbol al orasului Kavala si merita vizitat. Mai ales ca nu costa nimic.

Castelul din Kavala

A urmat apoi o plimbare prin cartierul Panagia. Urcam din greu pe strazi inguste spre castel. Pe masura ce inaintam vedem de sus cea mai mare parte a orasului. Pare inghesuit tare, impresie ce sporeste avind in vedere ca este construit pe verticala. Ne ratacim de citeva ori insa citiva localnici binevoitori ne repun pe drumul cel bun.



 


Ajungem si in virful dealului si intram in cetate. Vizitarea ei costa 2,5 euro de persoana. Mare lucru insa nu este de vazut aici. Sunt citeva incaperi insa sunt goale. Dar adevarata atractie sunt turnul si zidurile care iti ofera ocazia sa privesti in cele patru zari si sa observi cel mai bine orasul in ansamblu. Bineinteles ca am profitat si am umblat peste tot. Privelistea asupra cartierului Panagia si asupra portului sunt coplesitoare.























Panagia


Iesim din cetate si incepem sa coborim pe aceleasi stradute inguste. De data asta folsim harta de pe telefon si nu ne mai ratacim. Ajungem la moschea Husein Bey.



Din pacate nu o putem admira decit de afara. Ne impresioneaza insa mai mult zona de linga ea unde par a fi niste cladiri administrative ale musulmanilor care sunt bine intretinute.

Coborim in continuare si unde este posibilitatea o luam pe scurtaturi. Adica pe niste scari ce taie din cind in cind stradutele. Dam de o strada mai mare, Poulidou, pe care circula si masini. Ne indreptam spre Piata Mohamed Ali. Aici se gaseste o statuie a domnului cu acest nume. In spatele ei se gasete o casa in stil otoman, bine intretinuta si foarte frumoasa. Se numeste chiar asa: casa lui Mohamed Ali, astazi devenita muzeu.

Mohamed Ali

Dar sa vedem cine este acest domn: are origini albaneze si a fost nascut la Kavala. A fost comandant in armata otomana a ajuns in 1805 pașă in Egipt. Datorită reformelor sale este considerat fondatorul statului modern egiptean. Dinastia pe care a întemeiat-o a condus Egiptul până la Revoluția egipteană din 1952.

Reformele sale au fost foarte interesante pentru vreea aceea:

A rămas în istorie ca primul suveran din lumea arabă care a încercat o naționalizare, acesta confiscând terenurile aflate în proprietatea personală a supușilor săi. Totodată, a creat un monopol asupra principalelor produse ale țării, devenind singurul producător și contractor. A îmbunătățit sistemul de irigații, de care agricultura era dependentă. Deși analfabet, acesta a sprijinit sistemul de învățământ, înființând chiar un minister al educației, punând bazele primei școli de inginerie din Egipt (1816) și a primei școli de medicină (1827).

A promovat o politică agricolă bazată pe noțiuni științifice, introducând culturile de bumbac, aduse din India și Sudan. A fost adeptul schimbului intercultural cu lumea din vest, invitând în Egipt profesori și medici, îndeosebi din Franța.

A trimis la instrucție și schimb de experiență în Europa (Italia, Franța, Anglia, Austria) misiuni militare și educaționale egiptene. Domeniile preferate de studiu erau cel militar, naval, farmacia, medicina, ingineria, artele și meșteșugurile. De altfel, armata egipteană a fost reorganizată și modernizată de către un colonel francez. Similar, si marina egipteană.

Și-a subordonat întreaga structură administrativă, în scopul controlării întregii economii. I-a anihilat pe mameluci, dinastia anterioară conducătoare în Egipt. Într-un final, în ciuda ideilor inovatoare, acest sistem promovat a eșuat întrucât Egiptul nu dispunea de specialiști în diverse domenii economice, mână de lucru antrenată și resurse naturale însemnate.

Principalele acțiuni militare au fost cea din 1811-1818, împotriva Arabiei, apoi cea din 1820, în estul Sudanului, ambele victorioase. A urmat o a treia campanie, împotriva grecilor care luptau pentru independență, în care armata egipteană a colaborat cu puterea otomană. Campania s-a soldat cu înfrângerea navală de la Navarino(octombrie 1827), în fața forțelor navale anglo-franco-ruse.

Urmează neînțelegeri cu puterea otomană, care nu își ținuse promisiunea ca, în schimbul ajutorului egiptean, să ofere Siria. Siria este astfel cucerită de fiul lui Mohamed Ali, Ibrahim, instaurându-se o ocupație timp de 10 ani. Supus presiunilor din partea puterilor occidentale, neinteresate de apariția unui stat nou și puternic în Egipt, în dauna Imperiului Otoman, trupele egiptene sunt nevoite să părăsească Siria în final.
Printr-un firman din anul 1841, se stabilește în pașalâcul Egiptului succesiunea ereditară în familia lui Mohamed Ali (prin fii săi Ibrahim, Tusun și Said), un altul acordându-i si conducerea Sudanului.

Catedrala ortodoxa

 

 

 

Tot pe o latura a Pietei Mohamed Ali se gaseste si catedrala ortodoxa a orasului. Arata bine pare proaspat renovata. Locul este foarte animat fiindca atunci cind am nimerit noi era o nunta in plina desfasurare. Ce ar mai fi de spus este ca de linga biserica este un loc cu peisaj frumos cu mare si scari ce duc pina la apa.

Imaret

Revenim pe strada Poulidou si o luam inapoi spre a trece pe linga o alta cladire emblematica a orasului. Imaret. Aici a fost un complex de cladiri otomane in care se desfasurau tot felul de activitati religioase, scolare si filantropice. A fost constrit intre 1817 si 1821 tot de catre Mohamed Ali. Existau aici doua scoli superioare, doua scoli religioase, o casa pentru cei saraci, o scoala elementara, birouri administrative, totul aranjat in patru curti. Initial a functionat ca scoala religioasa dar apoi s-a trnasformat intr-un centru pentru ajutorarea saracilor. Astazi este hotel si restaurant.

Coborim apoi spre port in cautarea unei taverne unde sa luam cina. Odata iesit linga mare vedem ca oferta este foarte variata pentru toate gusturile si buzunarele. Noi ne-am oprit la restaurant Orea Mitilini.

Si astfel a luat sfarsit excursia noastra in Grecia. Cu siguranta vom mai reveni in anii urmatori, cel putin cit copiii sunt inca mici. Vom incerca sa exploram alte plaje si insule si sa gasim locuri noi si incintatoare de care Grecia nu duce lipsa deloc.

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2019