Munții Vîlcan: Pasul Vulcan și împrejurimile sale
Data publicării: 20 nov 2018
Valea Jiului de Vest este o zonă extrem de pitoreasca dar şi extrem de subestimată. Oamenii se aşteaptă să găsească acolo poate doar oraşele miniere sărace, murdare, cu o populaţie care suferă de pe urmă inchderii exploatărilor de cărbune.
În ultimii ani s-a încercat, ce-i drept cam timid şi neprofesionist, să se creeze câteva atracţii în zonă. S-au construit câteva gondole, s-au amenajat pîrtii de schi. S-au construit drumuri. Staţiunea Strajă s-a mărit considerabil însă dezvoltarea sa este mai degrabă haotică.
Noi am plecat la drum din oraşul minier Vulcan spre Pasul Vulcan. Un drum sinuos dar bun ne urca relativ repede spre staţiunea Vulcan. Aici sunt câteva căbănuţe care oferă locuri de cazare. Ne atrage atenţia o statuie a lui Mihai Viteazu, despre care se spune că a trecut Carpaţii pe aici în drumul său către Transilvania.
Tot în această mică staţiune îşi are capătul superior şi telegondola. Stăm de vorbă cu câţiva oameni care lucrează la căbănuţe şi care aşteaptă un grup mare de copii. Aflăm, spre surpriza noastră, că drumul asfaltat continua până în Pasul Vulcan, la 1621m.
Decorul este impresionant. Avem parte de o zi de toamnă autentică, plină de culori şi scăldată într-un soare prietenos.
Urcăm cu maşina până în pas. Asfaltul se termină brusc. Locul este de o frumuseţe aparte. Se văd creste din Retezat, Parâng, Munţii Sureanu. Aproape este Vf. Straja, 1868m.
Şi totuşi principala atracţie din pas este formată dintr-un grup statuar. Acesta a fost creat în memoria celor ce au luptat în Primul Război Mondial şi aduce în fata figurile emblematice: Regele Ferdinand şi Regina Maria, Generalul Ieremia Grigorescu, Generalul Ion Culcer, Colonelul Dumitru Cocorascu, Locotenentul Gheorghe Tataruscu, Ecaterina Teodoroiu, Generalul Ion Dragalina.
De asemenea aproape a fost amenajat un tranşeu iar lângă el a fost adus un tun. Maria noastră este foarte încântată şi priveşte tot acest ansamblu că pe un mare loc de joacă în aer liber. Împreună cu ea explorez puţin zonă, în timp ce Ramona îl pregăteşte pe micuţul George.
Avem şi nişte vârfuri de urcat. Maria este foarte încântată că merge singură şi că e în stare să mai escaladeze câte un bolovan mai mare. Traseul ales ne oferă o privelişte permanentă cu Parângul. Începem să identificăm vârfurile şi ne aducem aminte cu drag de ziua în care am urcat, având-o pe Maria în rucsac, până pe Vf. Cârja.
Ne-am oprit pe un vârf şi am imortalizat momentul. Nu lipsesc nici obişnuitele poze cu măscări, cunoscătorii ştiu despre ce este vorba.
Apoi am coborât destul de abrupt într-o şa unde am dat de o potecă înierbată şi lată. Aceasta ne-a dus pe un alt vârf. Şi acolo am stat şi am făcut poze într-o veselie totală.
Am hotărât apoi că este timpul să ne întoarcem. Începuse să bată un pic de vânt. Am revenit în şaua de mai sus iar de acolo am ales să mergem pe curba de nivel, pe sub creastă. Nu după multă vreme am ajuns din nou la maşină. Am coborât la civilizaţie admirând culorile toamnei.
Şi la final am să vă povestesc un pic şi de locul de cazare. Am stat în staţiunea Strajă la vila Platoul Soarelui( 120 de lei cameră dublă, mic dejun inclus). Condiţiile găsite au foarte bune, accesul însă se face pe un drum aventuros şi pe alocuri rău.
Zilele următoare am hoinărit din Pasul Jiu-Cerna până sub creasta Oslei din Vâlcan.
Iar la plecarea spre casă am urcat pe Transalpina până în pasul Urdele. De acolo am făcut o plimbare scurtă până pe Vf. Păpuşă, aflat deasupra staţiunii Rânca.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 1
-
Gaman Nicolae
22 ian 2019 12:42:15
Aveti toata admiratia mea pentru tot ceea ce faceti si pt felul in care intelegeti sa va cresteti copiii -sa va traiasca si sa va bucurati de ei !