Pe carari noi in Muntii Grohotis

Data publicarii: 03 dec 2018

Chiar daca muntii Grohotis sunt relativ aproape de Brasov in general m-am rezumat la a face ture pe un traseu batut si suficient de pioresc: din Pasul Bratocea pina la virful Grohotis si inapoi.

Domnul Puscarciuc a venit cu o abordare interesanta din Valea Doftanei Ardelene. In plus la tura s-au alaturat citiva oameni dragi veniti de departe: Doru si Lucia Stoica, Emilia cu Nelson.

Ne-am intilnit la Bradet, la coada lacului de acumulare. De acolo parasim drumul national catre dreapta si inaintam pe Valea Doftanei. Drumul se prezinta mult mai prost decit in anul trecut. Cu o masina cu garda joasa este o adevarata aventura sa mai mergi pe aici.

In fine, dupa vreo 7km de drum rau ne oprim linga o bariera. Pe aici se intra pe Valea Recea de Jos. Ne echipam si mergem pe drumul forestier insa doar pentru citeva minute. Traversam paraul si ne avintam intr-o urcare abrupta cu scopul de a prinde coama muntelui Priscu. Dam si de marcaj forestier asa ca putem sa mergem ceva mai relaxati. In padure e atmosfera de toamna, cu covoare de frunze colorate.

Urcusul se domoleste treptat si cam dupa o ora iesim in golul alpin. Aici incep privelistile spre Piatra Mare si Vf. Paltinu din Muntii Neamtului. Urcarea insa nu se termina chiar cu una cu doua. Mergem pe plai, gasim merisoare si consumam. Fara moderatie.

Pina pe Vf. Priscu(1554m) mai avem de coborit si apoi de urcat abrupt. Acolo facem prima pauza importanta a zilei. Peisajul se mai deschide si ne permite sa vedem mai multe din virfurile din Muntii Neamtului: Rusu, Neamtu, Paltinu.

Continuam apoi spre creasta principala a muntilor Grohotis. In drum dam de o cruce. Apoi, un pic dupa coama gasim un drum lat, inierbat dar si marcaj banda rosie.  Mergem o vreme pe acest drum admirind de la distanta partea mai inalta a Muntilor Grohotis, cu Vf. Babes si Grohotis. In plus Ciucasul si Zaganu se vad senzational dintr-un unghi inedit. Sa fie primit!

 

Plecam pe drumul de masina si ne oprim in locul unde trebuie sa parasim marcajul, undeva sub Vf. Sloieru - Marcusanu( 1592m). Dupa inca o pauza buna de bronzat, mergem si pe virf. Aici totul se deschide si mai bine si mai frumos. Se vad si Bucegii si Postavaru si bucati mari din Muntii Vrancei si Penteleu.

Tinem mereu creasta matematica, unde mai exista uneori si niste ramasite de poteci. Asa cum era de asteptat, trebuie sa coborim ca mai apoi sa ne indreptam spre Vf. Vaida (1531m). Ca prim si ultim reper vedem o stina, pare sa fi fost folosita in sezonul trecut. Ajungem si pe Vf. Vaida de unde practic avem cea mai frumoasa priveliste de astazi.

Si vine si timpul sa incepem coborirea. Desi nu este marcata, ea pare destul de evidenta. Practic trebuie sa prindem un picior nordic al Muntelui Vaida. Nu e deloc dificil mai ales ca in prima parte se merge pe o zona de gol alpin pina la marginea padurii. De acolo mai urmeaza o poiana lunga pina cind intram definitiv in padure.
Totusi pe coborire mai avem parte de o surpriza placuta: este vorba de citeva caprioare care ne-au simtit si au disparut imediat in padure.

Gasim ceva mai jos marcaj forestier iar apoi dam intr-un drum vechi de TAF, dar bine conturat. Acesta ne coboara rapid, pe niste pante inclinate. Si ne duce fix unde am lasat masinile.

Concluziile sunt pozitive: cred ca de nicaieri nu am vazut asa de fain catre Ciucas si Zaganu. A fost o tura usoara, dar cumva lunga pe care cindva mi-ar place sa o mai repet.

Traseu: Valea Doftanei (Gura Recii de Jos) – Vf. Prișcu – Vf. Șloeru-Mărcoșanu – Vf. Vaida – Gura Recii de Jos
Durata: 7 ore si jumatate

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2019