Muntii Tataru - Virful lui Crai

Data publicarii: 14 dec 2018

De curind mi-a revenit in gand ideea de a incerca o tura in Muntii Tataru. Mi-am dorit sa ajung in Virful lui Crai. Acum aproape un an am pornit cu avint spre acest virf insa atunci tura s-a terminat mai repede.

Am plecat pe acelasi drum intr-o dimineata de noiembrie. Am mers cu masina pe ruta Brasov - Cheia - Poiana Stinei. De acolo am urmat un marcaj cruce rosie care ne-a purtat prin padure pina in Pasul Tabla Butii.

Odata ajunsi in pas costatam citeva schimbari. Pe un virf a aparut o structura ce aminteste de o bisericuta. Pe culme este drum de masina, in stare destul de buna. Putin mai incolo zarim si Cimitirul Eroilor. De la distanta se vede faptul ca in zona au aparut citeva constructii noi: o cruce mare de marmura neagra, de fapt un fel de altar, o scena, o tribuna in fata cimitirului, cosuri de gunoi.





 

Abia acum imi dau seama cit de mult a trecut de cind nu am mai ajuns aici. Coborim din drum la Cimitirul Eroilor. Este vreme foarte placuta. Nu stiu de ce dar si datile trecute am avut aici o stare de bine. Cam ciudat, nu?

Intram in cimitir. Acolo sunt scrise numele celor ce se presupune a fi ingrogpati acolo. Pe unele cruci mesajul este cutremurator: doi ostasi necunoscuti. Sau trei ostasi necunoscuti. Crucile sunt impodobite cu niste cocarde tricolore ce par a fi fost puse de curind. Daca te apropii si citesti vezi si cine le-au pus: politistii din Buzau.

Stam un pic la soare in tribuna din fata cimitirului. Atmosfera e placuta, soarele cald ne mangaie. Vintul abia adie.

Plecam la un moment dat si ne inilnim cu o masina care coboara si ea la cimitir. Ne salutam cu oamenii care ne intreaba cum este drumul catre Poiana Stinei.

 

Revenim in creasta si continuam spre urmatorul virf. In apropierea lui este o stina dar si o constructie ciudata din beton. Nu stiu ce este cu ea si nici la ce ar fi putut servi. Facem trimitere catre emisiunea cu Megastructuri Naziste. Daca stie cineva ce e cu structura asta poate ne spune intr-un comentariu.

Plecam mai departe. In zare este un virf mai inalt  care credeam noi ca este Vf. lui Crai. Mergem constant, avem pasaje si de urcare si de coborire. Drumul insa ocoleste virful. Hm...Ceva nu-i in regula. Eu stiam ca drumul trece chiar prin virf.

Este momentul sa consultam GPS-ul. SI intr-adevar pina la Vf. lui Crai mai avem de mers. Il si vedem acum foarte bine conturat in fata. Ne asteapta o portiune de coborire si apoi una de urcare ceva mai abupta pe serpentine. Consultam ceasul, facem citeva socoteli. Cu un ritm bun putem duce la bun sfarsit planul initial.

Si ne punem pe mers intr-un ritm alert care ne depaseste estimarile. Suntem pe Vf. lui Crai dupa doar 40 de minute. Virful are peisaje in toate partile. Nu este bine individualizat si marcat. Deocamdata. Exista o borna de ciment mica si veche. Iar linga ea s-au efectuat niste sapaturi ceea ce ne duce cu gandul ca probabil va fi construit ceva pe el.

Facem pozele de virf, glumind despre faptul ca pentru toti trei este o premiera. Si facem misto de toti aia care au urcat Everestul dar inca nu au ajuns pe Vf. lui Crai. Mai departe privim in zari. Astazi am vazut Zaganul mai din toate unghiurile, in spatele lui privim o bucata din Ciucas. Apoi din Muntii Grohotis. Se vede si lacul de acumulare de la Maneciu. Apoi Clabucetul Maneciului, Muntii Siriu si Vf. Penteleu, foarte bine individualizat.

Vremea trece repede pe virf. Pe la ora 15 ne punem in miscare. Urmeaza partea cea mai dificila a traseului care consta in gasirea unei variante de coborire catre Valea Stinei.

Aproape de virf, catre vest, sunt doua stine la limita padurii.Alegem sa mergem catre cea din stinga, de la distanta se pare ca exista undeva si o poteca de coborire. Ne apropiem si vedem aproape de constructii 3 cai. Ne gindim ca stina inca mai este locuita. Cind ajungem linga ea strigam insa nimeni nu ne raspunde.

Ne oprim pentru pauza de masa, apoi tinem culmea matematica. Culmea secundara pe care ne aflam se numeste Plaiul Chiojdului. Este si un fel de poteca lata. Pe copaci sunt diverse inscrisuri facute, asa ca suntem pe poteca buna. Cumva insa trebuie sa coborim pe Valea Zavoarelor unde GPS-ul ne arata ca ar fi un drum forestier.

Poteca insa incepe sa se piarda usor-usor sub covorul de frunze. Ajungem intr-o zona abrupta. Coborirea ei a fost o distractie totala. Trebuia sa fi mereu atent fiindca nu stiai niciodata ce se gaseste sub frunze. Am coborit astfel o diferenta de nivel cam de 200m pina am ajuns in drumul forestier.

Acesta se pare ca nu a mai fost folosit de foarte multi ani. A fost napadit de vegetatie, in multe locuri este inierbat si nici macar o poteca clara nu este. Practic acum in cea mai mare parte a devenit un fel de culoar in padure.

Mergem pe el cu incredere si ne minunam de amenajarile care au fost facute. Unele poduri si podete inca mai exista. De asemenea intilnim tuburi de ciment de diverse dimensiuni. Mai peste tot dam de doborituri. Undeva trebuie sa trecem un parau secundar.

Ajungem in final pe firul vaii principale. Mergem tinind partea dreapta a riului. In doua locuri apa a mincat destul de tare din maluri. Avem de facut doua traversari ceva mai periculoase: cu frunze, umiditate si teren usor alunecos. Dar scapam fara sa facem baie.

De la un moment dat incepem sa urcam. Drumul incepe sa arate a drum si vedem apoi si de ce. Trecem pe linga un foisor de vinatoare. Tinem mereu drumul ocolind din cind in cind copaci cazuti. Ne apropiem de Valea Telejenelului si o traversam pe un pod vechi. Aici ne despartim: Florenta si Zoli raman pe loc iar eu urmeaza sa urc cam inca 3km pina la Poiana Stinei sa recuperez masina. Treaba merge struna. Urc cit pot de repede ca incepea sa se intunece. Raman insa mirat de cit de multe constructii au aparut pe valea asta, nu demult aproape pustie.

Ajung la masina cu putina vreme inainte de a se face intuneric.

Traseu: Poiana Stinei - Pasul Tabla Butii( cruce rosie) - Cimitirul Eroilor - Vf. lui Crai(cruce albastra) -  Valea Zavoarelor - Poiana Stinei(nemarcat)
Durata: 7 ore

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • al. constant

    19 dec 2018 16:18:11

    DOUĂ FELICITĂRI: 1/ Pt. descriere & PREZENTARE ;2/ pt. REUȘITA traseului parcurs. Cu 45 ani în urmă am făcut, aproximativ, același traseu. Prezentarea dv. m-a condus pe unul pe care, aproape, nu-l mai recunosc. Poate din cauza construcțiilor care atunci nu erau. Vă MULȚUMESC MUUUULT.

  • Negoescu Mihai

    27 ian 2019 22:11:35

    Constructia din beton este tot ce a mai ramas din vechea cetate Tabla Butii de pe vremea romanilor cand singurul drum de acces din Muntenia in Transilvania era Slon- Tabla Butii- Pasul Boncuta - Vama Buzalui.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2019