Povesti de la Urlea, episodul 1

Data publicarii: 28 feb 2019

Si iata ca a venit vremea intilnirii cu Fagarasul. De fapt, este vorba de prima intilnire cu Fagarasul. Cind eram copil o parte din vacante le-am petrecut la Porumbacu de Sus cu verii mei Ilie si Mioara. Admiram adesea culmile nestiind la vremea aceea ca intr-o zi voi ajunge sa le pargurg. Ma uitam indelung la Vf. Negoiu. Atunci imi parea ceva foarte indepartat si aproape imposibil de atins.
 

Totul se intimpla in 1999. Terminasem primul an de facultate si incepusem vacanta in forta: cu ture in Bucegi si Parang. Apoi a venit randul sa abordam si Muntii Fagarasului. Manu a gindit un traseu cu plecare de la Breaza pe la Cabana Urlea, cu atins Virfurile Urlea, Vistea si Moldoveanu. Coborirea urma sa o facem pe la Podragu.

Plecam cu acceleratul spre Fagaras. Sunt eu si fratii Ovidiu si Manuel Munteanu. Din Fagaras luam un autobuz mergem glont la Breaza de unde il luam pe prietenul nostru Bogdan Tatomir, zis, pe scurt, Tato. Familia Tatomir se asigura ca plecam la drum bine hraniti. Doamna Tatomir ne-a pregatit o masa pe cinste pentru care ii multumim.

La vremea aia speram sa primim pentru drum si ceva tuiculita insa domnul Tatomir a inceput conversatia cu noi in genul: baieti, pe munte nu e bine cu bautura! Totusi in noptile reci care au urmat ne-am dat seama ca uneori este bine si cu.

Domnul Tatomir ne-a mai povestit atunci si de peripetiile avute chiar de el in expeditiile din Fagaras. Cea pe care am retinut-o a fost legata de un tip care bause bune si a ales sa doarma afara undeva pe traseul de creasta. Iar a doua zi de dimineata colegii de drumetie se chinuiau sa il indrepte.

Tot atunci am aflat cite ceva si despre cabanierul de atunci de la Urlea, nea Costica. Omul nu a fost chiar usa de biserica la viata lui. Avea destui ani de facultate si nu din aia la care preda astronomie domnul Tatomir. Intr-un final se pare ca si-a regasit linistea si echilibrul in Muntii Fagarasului.

Dupa masa domnul Tatomir ne duce cu masina pe drumul de spre Cabana Urlea. Mergem cu Dacia plina de bagaje pina unde se poate. Apoi o luam pe jos urmand traseul pe Valea Pojortei. Vremea nu e prea grozava, dupa-amiaza a plouat putin si acum spre seara e inca innorat.
 
Si ne punem pe drum..Depasim un grup marisor cu care am calatorit in autobuz, ajungem apoi doi aradeni,o fata si un baiat, pe care i-am cunoscut tot in autobuz. Mergem ami mereu pe linga rau. Drumul e relativ drept insa e clar ca lucrul asta nu o sa dureze prea mult.

Urmeaza urcarea finala spre cabana, ia cam 50 de minute. Efortul e mare, bagajele grele. Dar ajungem pe lumina pina la urma. Punem repede corturile in fata cabanei spre nemultumirea cabanierului Nea Costica( Dumnezeu sa-l ierte, intre timp a murit). Cabanierul era suparat rau ca am pus corturile in fata cabanei si nu in spate. Am avut niste contre cu el, s-au folosit cuvinte cu P L si M.

Insa devine mult mai intelegator cind i se prezinta Tato, consatean cu el. Facem o mica incursiune prin imprejurimi: suntem impresionati de ingeniasa instalatie de apa: apa este adusa cu o pompa si vine pe un jgeab. Nea Costica a amenajat un fel de spalator in care apa curgea frumos prin niste orificii si puteai numai bine sa te speli. Apele uzate, ca sa zic asa, nu se pierdeau definitiv, ci erau dirijate pe sub toalete cu scopul de a spala si acolo. Si pentru ca o astfel de instalatie era mult prea perfecta si idilica ma veti intreba ce nu e in regula: apele acestea uzate ajungeau in riul de jos.
 
Seara bem ceai dar ne interesam si de ce tarii gaseam la cabana de vinzare. Pina la urma am cumparat toata votca disponibila, care oricum nu era prea multa, cam 1,5 litri. Decizia s-a dovedit inspirata fiindca toate noptile au fost foarte reci iar votca asta ne-a ajutat sa privim situatia mai optimist.

Nea Costica ne serveste un ceai cald, excelent. Se plinge in special de turistii bucuresteni care vin, se imbata si fac scandal. Spune ca ii recunoaste dupa urmatoarea intimplare: majoritatea cer apa minerala cind ajung la cabana. El ii trimite la izvor.

Asa aflam cite ceva si legat de istoria cabanei. Sau mai bine zis a cabanelor, fiindca in poiana se gasesc doua constructii.

Cabana veche a fost construită între anii 1926 - 1927 de Societatea Carpatină Transilvăneana și inaugurată la 3 iulie 1927. Cabana veche era construită din bârne avea doar un nivel cu 4 dormitoare.  în anul 1986 era cea mai veche cabană în funcțiune din Munții Făgăraș.

Cabana nouă a fost realizată în 1935 tot de SKV, fiind inaugurată în 4 august. Între anii 1981 - 1983 au fost efectuate lucrări de renovare a celor două clădiri, cabana nouă fiind extinsă.

Cabana nouă era construită din lemn, avea  parter și etaj. La parter erau sala de mese și bucătăria, iar la etaj 4 dormitoare.

Capacitatea de cazare: 64 locuri. Încălzirea se facea evident cu lemne, exista si instalație electrică de iluminat, iar apă potabilă era luată de la izvor captat.

Revenim in poiana la corturile noastre. Care daca e sa fim serios erau cam jalnice. Aveam un cort iglu intr-o foaie si care era destul de strimt. Nu puteai sa bagi vreaun bagaj inauntru. Celalalt era un cort Urziceni cu bete de fier. Bune, rele, asta aveam la dispozitie si entuziasmul si tineretea nu ne-au impiedicat sa plecam cu ele la un astfel de drum.

Intram in vorba cu doi turisti austrieci care au o anumita virsta si multi munti la activ. Sunt simpatici si avem o conversatie agreabila. Echipamentul lor arata intr-un fel, cortul nu mai vorbesc.

Peste noapte ploua din abundenta cu ceva tunete. Dimineata este tot cu ploaie. Rucsacul meu si al lui Manu sunt afara, pe niste pietre si cu niste pungi mari peste ele. Din fericire au trecut cu bine peste noaptea ploioasa. Inauntru este totul uscat asa ca tura nosatra poate continua.

E ceata. Stam in cort o perioada iar apoi mergem in cabana la un ceai. Ploaia se potoleste. Pe la 11 plecam la drum. Cam tirziu dar asta e…
 
Intre timp Cabana Urlea a avut o soarta trista. Dupa moartea lui Nea Costica, cabana a mai fost tinuta in viata citiva ani de tanti de Tanti Viorica. Apoi si ea s-a retras de acolo. Cele doua constructii au ajuns usor-usor sa se distruga devenind inutilizabile.

Dupa multi ani se intrevede o speranta de a se reface Cabana Urlea. Aceasta a ajuns acum in proprietatea unui ONG, numit Povestile Carpatilor, care isi doreste reconstruirea cabanei si amenajarea zonei.

Refacerea cabanei se va realiza cu ajutorul donațiilor și sponzorizărilor din partea susținătorilor acestui proiect. Puteți opta pentru mai multe posibilități de susținere:

1. Donații în LEI sau EURO în conturile Asociației Poveștile Carpaților, specificând la detalii de plată CABANA URLEA.
Cont în LEI: RO30 INGB 0000 9999 0760 2164 (ING Bank)
Cont în EURO: RO02 INGB 0000 9999 0820 9694 (ING Bank)
SWIFT: INGBROBU
BIC: INGB

2. Donații utilizând sistemul PayPal: PayPal.Me/UrleaNeedsYou

3. Redirecționarea a 2% din impozitul pe venit către Asociația Poveștile Carpaților.
Complează formularul de aici: https://redirectioneaza.ro/povestile-carpatilor/doilasuta

4. Dăruiește-ți ziua de naștere proiectului de refacere a Cabanei Urlea pe platforma Galantom și convinge-ți prietenii să doneze pentru cabana Urlea.
Detalii aici: http://povestilecarpatilor.galantom.ro/projects/view?id=576

5. În curând, proiectul refacerii cabanei Urlea va fi lansat și pe platforma bursabinelui.ro

6. Devino ambasador al proiectului și promovează-l în lumea largă prin intermediul platformelor de foundraising, blog, vlog și altele.
Detalii pe email: povestilecarpatilor@gmail.com

7. Urmărește pagina de Facebook Poveștile Carpaților pentru a fi la curent cu noutățile acestui proiect și fă-l cunoscut cât mai multor oameni, atât în țară cât și în străinătate.
https://www.facebook.com/thestoriesoftheCarpathians

8. Mergi în ture la Cabana Urlea, bucură-te de acest loc minunat și descoperă Munții Făgăraș pornind din est.

Persoane de contact:
Cristina Stanciu 0741.12.60.20 – vicepreședinte As.Poveștile Carpaților și manager de proiect Cabana Urlea

Bogdan Mihalache 0740.339.214 – președinte As. Poveștile Carpaților

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2019