Serbia: La pas prin Subotica

Data publicarii: 05 iun 2019

nii considera orasul Subotica drept cel mai frumos oras al Serbiei, peste Novi Sad, Belgrad sau Nis. Eu le-am vazut pe toate si acum va pot spune ca aprecierea de mai sus este pe deplin justificata.

Cu toate acestea Subotica este o localitate putin cunoscuta sau promovata. Se gaseste in nordul tarii si este foarte aproape de granita cu Ungaria si Romania. Are in jur de 150 000 de locuitori.

Ceea ce are cu adevarat special acest oras sunt constructiile in stil art nouveau, cele care dau stralucire si distinctie orasului. Pe undeva seamana cu Riga, capitala Letoniei.

Noi ne-am cazat cam la 2 km de centru, la Apartments Flairville. Am ajuns seara si ne-a mai ramas si timp sa dam o raita prin oras.

Cu parcarea sunt ceva probleme in centru dar nu din cauza ca nu ar fi locuri. Ci prentru ca plata se poate face doar prin sms. Iar mesajele nu ajung unde trebuie atunci cand esti in roaming ceea ce te poate costa o amenda consistenta. Noi am parcat gratis linga benzinaria Lukoil de pe strada Peteofi Sandor.

Odata rezolvata problema asta am luat-o la pas spre centru. Primul loc vizitat a fost Piata Victimelor Fascismului( Trg Ztrava Fazisma ). Aici se gaseste un monument care comemoreaza pe cei cazuti in Al Doilea Razboi Mondial.

Pe o latura a pietei Catedrala Sf. Tereza de Avila. Biserica este intr-o stare avansata de degradare. O crapatura mare pare ca vrea sa desparta odata pentru totdeauna cele doua turnuri. De aceea s-a intervenit cu o structura metalica. Din fata pare a fi santier. Cu toate astea vad ca mai exista o intrare pe lateral. Si din fericire este deschisa. Inauntru un cor face repetitii. Chem restul grupului si petrecem un sfert de ora ascultind voci si bucurindu-ne de acustica exceptionala a acestei catedrale.





Pe interior structura metalica este si mai impresionanta. Cu siguranta, fara ea biserica s-ar fi daramat.

Catedrala romano-catolică a orașului dateaza din anul 1770, când Subotica era în Imperiul Habsburgic. Theresa de Avila este, de asemenea, patroana spirituala a Suboticei și apare si pe stema orașului. A fost construita in stil baroc de Franz Kaufmann din Pesta.

Turnurile cu clopote au o înălțime de 64 de metri. Cum spuneam si mai sus, sunt deteriorate si imaginea asta te face sa te gandesti de doua ori daca intri sau nu.

Tot artiștii din Pesta au fost lucrat pentru decorarea interioară. Am remarcat picturile de pe pereți și de deasupra culoarului central, precum și stelele de piatră din mormântul familiei Perčić.
Am dat apoi de strada principala, Matka Vukovica, si ne-am indreptat spre piata mare a orasului Trg Slobode pe numele sau. Gasim un oficiu de schimb valutar si ne dotam cu dinari.

In citiva pasi suntem gata sa admiram poate cea mai frumoasa constructie din Subotica: Primaria.

Cladirea maiestuoasă este o capodoperă Art Nouveau finalizată în 1912. Punctul central de referință al orașului Subotica a fost conceput de o echipă de arhitecți maghiari, Dezső Jakab și Marcell Komor.





 

Ceea ce vedeți este decorarea sinuoasă in stil Art Nouveau și utilizarea fierului forjat, ceramicii și vitraliilor, motive combinate inspirate de folclorul maghiar. Ce ar fi de retinut este ca se poate urca in turnul primariei pentru a putea vedea o panorama a orasului.

In fata primariei mai gasiti o fantana arteziana spectaculoasa si frumos colorata. Dar si o piata de flori ce inca este deschisa la ora asta.

In dreapta primariei este un loc mare de unde incepe zona de promenada a orasului. Aici ne mai atrag atentia citeva edifiicii interesante. Paractic aici este Trg Slobode.

 

 

Pe o latura a sa este construita o cladire cu coloane. Este vorba de Teatrul Poporului. Apoi mai există o statuie a lui Jovan Nenad, împăratul sârb pentru o scurtă durată, care a fost ucis în anul 1527 dupa un an de domniei.



Undeva mai ascunsa este o alta cladire superba construita tot in stil art nouveau. Din pacate nu este foarte bine intretinuta dar asta nu ii ia neaparat din frumusete. Din cite mi-am dat seama aici este Biblioteca.

Mergem apoi pe pietonal, Korzo, cum ii spun sarbii. Nu este foarte lung si se termina undeva in apropierea garii. In fata este o cladire in stil sovietic, Zgrada Sokolskog doma, care astazi este un fel de centru cultural. Incercam sa facem un fel de circuit si sa revenim pe alta cale la Trg Slobode.

Trecem pe langa doua cladiri remarcabile, una gazduieste o banca, cealalta este Galeria de Arta Moderna.

Aceasta din urma dateaza din 1904 si mai este cunoscuta sub numele de palatul Raichle, dupa numele constructorului sau.

Si cam asta am vazut in prima seara.

A doua zi a fost aproape un fiasco. Asta in special pentru ca am prins o ploaie urita care nu se mai dadea dusa. Cu toate astea am dat o raita prin centru.

Primul obiectiv a fost Sinagoga, si ea un simbol al orasului, si ea construita in stil art nouveau. Din pacate era inchisa si nu am putut vedea si interiorul. Cladirea a fost finalizata in anul 1903 si a fost realizată tot de Dezső Jakab și Marcell Komor, cei care au construit si cladirea primariei.

Este o sinagogă care nu seamănă cu nici o alta, în parte pentru că în pereții săi există un cadru de oțel. Acest lucru le-a dat arhitecților libertatea de a crea o cupolă autoportantă, pictată cu aur.

Garoafe, pene de păun și motive de lalele care se regasesc in decorarea cladirii sunt toate caracteristice artei maghiare.



In plus am mai vazut doar Biserica Franciscana. Chiar la intrare exista un ou gigantic pictat. A fost instalat aici in dorinta de a fi un simbol al prieteniei intre maghiari, sarbi si croati(sic!).


Totusi Subotica ne-a lasat o impresie frumoasa si cu siguranta vom mai veni aici cind vremurile vor fi mai calme iar noi ne vom afla in zona. Nu uitati, exista legatura pe autostrada cu Ungaria, tara aflata la doar 10km.

In Subotica mai sunt citeva lucruri interesante de vazut:
Parcul si Lacul Palic
Muzeul Municipal
Catedrala Ortodoxa
Piata Buvljak

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2019