Bosnia-Hertegovina: Etno Selo Stanisic
Data publicării: 15 iul 2019
În anul de graţie 2019 am avut ocazia de a face cunoştinţă mai bine cu ţara numită Bosnia-Herţegovina. Recunosc faptul că nu ştiam prea multe despre ea. Cumva rămăsesem cu imaginea din timpul războiului din fosta Iugoslavie, când pe teritoriul acestei ţări s-au dat lupte crâncene, s-au comis masacre şi, mai grav, s-a sădit ura între diversele grupări etnice şi religioase.
Astăzi gloanţele nu mai circulă prin Bosnia. Lucrurile s-au reaşezat iar ţara încearcă să se dezvolte după puterile ei. Ca în tot estul Europei, dezvoltarea asta este mult frânată de corupţie.
Dar să privim acum partea frumoasă. Am intrat în Bosnia venind din Serbia dinspre Novi Sad. Am folosit punctul de trece a frontierei Raca unde există un pod mare peste raul Sava. Pentru a vizita Bosnia-Hertegovia este nevoie doar de carte de identate sau paşaport valabil. Moneda folosită este marca bosniaca( BAM ). 1 BAM = 2,40 lei la data la care am fost noi acolo.
Bosnia-Herţegovina este descentralizată şi împărţită din punct de vedere administrativ în două entități, Federația Bosniei și Herțegovinei și Republica Srpska. Al naibii de confuză treaba până nu vezi o hartă.
Prima oprire am făcut-o într-un loc foarte interesant: Etno Selo Stanisic lângă oraşul Bijeljina. E destul de greu de descris foarte succint acest loc: este şi parc de distracţii, este şi muzeu etnografic, este şi un loc cu multe restaurante, cu hoteluri luxoase, cu locuri de joacă pentru copii, cu teren de fotbal şi pista de atletism, grădină zoo, amfiteatru. Ba chiar şi o biserică de piatră. Unii ar spune că este un kitsch.
Etno Selo Stanisic a fost construit începând cu anul 2003 de către proprietarul acestui domeniu, Boris Stanisic. El a cutreierat zona montană a Bosniei-Herţegovina şi a ales pentru început nişte case reprezentative pentru ceea ce reprezenta stitlul de viaţă de la începutul secolului XX. Treptat le-a adus pe domeniu său.
Cu toate astea noi am petrecut câteva ore agreabile în acest parc. Parcarea este gratuită, la fel şi accesul în parc. Doar dacă vrei distracţii suplimentare plăteşti. Noi aveam o problemă. Până în acest loc nu am găsit nici o casă de schimb valutar sau vreun bancomat. Aşa că nu aveam cu noi decât euro. Şi aceştia sunt bine primiţi însă.
Dar să facem cunoştinţă cu parcul. Prima dată ajungem lângă un lac. Apa este curată, verzuie. În jurul lacului circula un trenuleţ. De asemenea sunt construite câteva poduri care sunt reprezentări la scară mai redusă a unor poduri celebre din Bosnia-Herţegovina.
Ne mai atrage atenţia o corabie mare, cei de aici îi spun arcă lui Noe. Aproape de ea se afla o moară de apă. Există şi bărci de închiriat. De asemenea pe lac se găsesc câteva păsări iar pe mal sunt câteva ţarcuri cu animale, în general domestice.
Ne-am plimbat şi noi cu trenuleţul în jurul lacului. Turul cred că durează în jurul a 5 minute şi costă 3 euro de adult. Traseul este relativ complex însă. Se trece un pod, se parcurge un tunel. Pentru copii distracţia a fost maximă.
Am urmat apoi aleile şi am vizitat cele câteva case muzeu. Interioarele sunt foarte asemănătoare cu ceea ce se găsea odinioară şi în gospodăriile de la noi: cuptoare, unelte, cergi, îmbrăcăminte tradiţională. În total sunt 20 de case de lemn cu diferite funcţii: un hambar, o lăptărie, o fierărie, grajduri, mori de apă, un han şi case de locuit, unele transformate în muzeu iar altele..în hotel.
Casele au fost aduse din zona Munţilor Romanija. Da, aţi citit bine, în Bosnia există nişte munţi cu această denumire. Mai mult decât atât am trecut prin zona lor în drum spre Sarajevo.
Ce mi-a plăcut mult este că am găsit câteva găini ce umblau în voie pe lângă alei. Într-o casă mică de lemn am descoperit câţiva iepuraşi.
La final am urcat pe un loc mai înalt unde a fost clădită o biserică din piatră. Simplă, drăguţă. Pentru aceasta a fost nevoie de amenajarea unui deal artificial chiar lângă lac. Proprietarul acestui domeniu, Boris Stanisic, povestea plin de umor: un prieten de-al meu, geolog de meserie mi-a spus aşa: dacă biserica nu se va scufunda atunci este sigur numai voia Domnului!
De sus se poate admira mai bine o mare parte din acest parc.
În apropiere mai există un baptisteriu, practic o bisericuţă de lemn în stil rusesc cu un bazin în formă de cruce în interior. Acesta a fost construit după modelul unei biserici de lemn aflată tocmai în Alaska.
De la Etno Selo Stanisic am mers cam 10 km spre locul de cazare aflat în oraşul Bijeljina( se pronunţă Bielina). Acolo am fost luat de un tip tare de treabă, Mirko. Numele meu se pare că este întâlnit şi în Bosnia-Herţegovina, în special în zona oraşului Baja Luka, aşa că tipul presupune prin absurd că sunt de prin partea locului şi mă ia la vorba, la telefon, în limba sârbă. Dar ajunge repede la contradicţie.
Mirko avea în jur de 55-60 de ani şi deţine o afacere diversă. Avea camere de închiriat într-o casă, un depozit de băuturi şi un magazin alimentar. Tot el ne-a făcut şi schimbul valutar.
Mirko nu vorbeşte o boabă de engleză sau orice altă limbă străină. La început a venit cu o fată care a făcut pe translatorul. Apoi s-a înţeles cu noi aşa cum a putut. Mie mi-a lăsat imaginea unui om dintr-o bucată, foarte muncitor şi tonic în acelaşi timp.
Bijeljina este perceput în Bosnia ca fiind un oraş mare. Are în jur de 130 000 de locuitori şi este al doilea oraş ca mărime din Republica Srpska, după Banja Luka. Se găseşte foarte aproape atât de graniţa cu Serbia, cât şi cu Croaţia. Programul nu ne-a permis să îl explorăm mai mult. Am traversat doar centrul cu maşina.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 1
-
Alex Grigoras
16 iul 2019 11:00:15
Frumos !