Bosnia-Hertegovina: Etno Selo Stanisic

Data publicarii: 15 iul 2019

In anul de gratie 2019 am avut ocazia de a face cunostinta mai bine cu tara numita Bosnia-Hertegovina. Recunosc faptul ca nu stiam prea multe despre ea. Cumva ramasesem cu imaginea din timpul razboiului din fosta Iugoslavie, cand pe teritoriul acestei tari s-au dat lupte crancene, s-au comis masacre si, mai grav, s-a sadit ura intre diversele grupari etnice si religioase.

Astazi gloantele nu mai circula prin Bosnia. Lucrurile s-au reasezat iar tara incearca sa se dezvolte dupa puterile ei. Ca in tot estul Europei, dezvoltarea asta este mult franata de coruptie.

Dar sa privim acum partea frumoasa. Am intrat in Bosnia venind din Serbia dinspre Novi Sad. Am folosit punctul de trece a frontierei Raca unde exista un pod mare peste raul Sava. Pentru a vizita Bosnia-Hertegovia este nevoie doar de carte de identate sau pasaport valabil. Moneda folosita este marca bosniaca( BAM ). 1 BAM = 2,40 lei la data la care am fost noi acolo.

Bosnia-Hertegovina este descrentralizata si impartita din punct de vedere administrativ în două entități, Federația Bosniei și Herțegovinei și Republika Srpska. Al naibii de confuza treaba pina nu vezi o harta.

Prima oprire am facut-o intr-un loc foarte interesant: Etno Selo Stanisic linga orasul Bijeljina. E destul de greu de descris foarte succint acest loc: este si parc de distractii, este si muzeu etnografic, este si un loc cu multe restaurante, cu hoteluri luxoase, cu locuri de joaca pentru copii, cu teren de fotbal si pista de atletism, gradina zoo, amfiteatru. Ba chiar si o biserica de piatra. Unii ar spune ca este un kitsch.

Etno Selo Stanisic a fost construit incepind cu anul 2003 de catre proprietarul acestui domeniu, Boris Stanisic. El a cutreierat zona montana a Bosniei-Hertegovina si a ales pentru inceput niste case reprezentative pentru ceea ce reprezenta stitlul de viata de la inceputul secolului XX. Treptat le-a adus pe domeniu sau.

Cu toate astea noi am petrecut citeva ore agreabile in acest parc. Parcarea este gratuita, la fel si accesul in parc. Doar daca vrei distractii suplimentare platesti. Noi aveam o problema. Pina in acest loc nu am gasit nici o casa de schimb valutar sau vreun bancomat. Asa ca nu aveam cu noi decit euro. Si acestia sunt bine primiti insa.

 

 

Dar sa facem cunostinta cu parcul. Prima data ajungem linga un lac. Apa este curata, verzuie. In jurul lacului circula un trenulet. De asemenea sunt contruite citeva poduri care sunt reprezentari la scara mai redusa a unor poduri celebre din Bosnia-Hertegovina.

Ne mai atrage atentia o corabie mare, cei de aici ii spun arca lui Noe. Aproape de ea se afla o moara de apa. Exista si barci de inchiriat. De asemenea pe lac se gasesc citeva pasari iar pe mal sunt citeva tarcuri cu animale, in general domestice.















Ne-am plimbat si noi cu trenuletul in jurul lacului. Turul cred ca dureaza in jurul a 5 minute si costa 3 euro de adult. Traseul este relativ complex insa. Se trece un pod, se parcurge un tunel. Pentru copii distractia a fost maxima.

Am urmat apoi aleile si am vizitat cele citeva case muzeu. Interioarele sunt foarte asemanatoare cu ceea ce se gasea odinioara si in gospodariile de la noi: cuptoare, unelte, cergi, imbracaminte traditionala. In total sunt 20 de case de lemn cu diferite functii: un hambar, o laptarie, o fierarie, grajduri, mori de apa, un han si case de locuit, unele transformate in muzeu iar altele..in hotel.

Casele au fost aduse din zona Muntilor Romanija. Da, ati citit bine, in Bosnia exista niste munti cu aceasta denumire. Mai mult decit atit am trecut prin zona lor in drum spre Sarajevo.



Ce mi-a placut mult este ca am gasit citeva gaini ce umblau in voie pe linga alei. Intr-o casa mica de lemn am descoperit citiva iepurasi.

 





La final am urcat pe un loc mai inalt unde a fost cladita o biserica din piatra. Simpla, draguta. Pentru aceasta a fost nevoie de amenajarea unui deal artificial chiar linga lac. Proprietarul acestui domeniu, Boris Stanisic, povestea plin de umor: un prieten de-al meu, geolog de meserie mi-a spus asa: daca biserica nu se va scufunda atunci este sigur numai voia Domnului!

De sus se poate admira mai bine o mare parte din acest parc.

In apropiere mai exista un baptisteriu, practic o bisericuta de lemn in stil rusesc cu un bazin in forma de cruce in interior. Acesta a fost construit dupa modelul unei biserici de lemn aflata tocmai in Alaska.







 




 

Concluzia este ca Etno Selo Stanisic merita vazut mai ales intr-o zi frumoasa. Site-ul oficial este acesta: https://www.etno-selo.com/en/

De la Etno Selo Stanisic am mers cam 10 km spre locul de cazare aflat in orasul Bijeljina( se pronunta Bielina). Acolo am fost luat de un tip tare de treaba, Mirko. Numele meu se pare ca este intilnit si in Bosnia-Hertegovina, in special in zona orasului Baja Luka, asa ca tipul presupune prin absurd ca sunt de prin partea locului si ma ia la vorba, la telefon, in limba sirba. Dar ajunge repede la contradictie.

Mirko avea in jur de 55-60 de ani si detine o afacere diversa. Avea camere de inchiriat intr-o casa, un depozit de bauturi si un magazin alimentar. Tot el ne-a facut si schimbul valutar.

Mirko nu vorbeste o boaba de engleza sau orice alta limba straina. La inceput a venit cu o fata care a facut pe translatorul. Apoi s-a inteles cu noi asa cum a putut. Mie mi-a lasat imaginea unui om dintr-o bucata, foarte muncitor si tonic in acelasi timp.

Bijeljina este perceput in Bosnia ca fiind un oras mare. Are in jur de 130 000 de locuitori si este al doilea oras ca marime din Republica Srpska, dupa Banja Luka. Se gaseste foarte aproape atit de granita cu Serbia, cat si cu Croatia. Programul nu ne-a permis sa il exploram mai mult. Am traversat doar centrul cu masina.

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Alex Grigoras

    16 iul 2019 11:00:15

    Frumos !

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2019