Bosnia - Hertegovina: Vrelo Bosne, Jahorina, Visegrad

Data publicarii: 14 aug 2019

La finalul calatoriei in Sarajevo am vizitat si doua obiective din imprejurimile orasului. Primul a past parcul Vrelo Bosne, aflat cam la 10 km de capitala bosniaca. Se ajunge destul de usor, sunt destule indicatoare.

Vrelo Bosne

La finalul drumului cu masina ne asteapta o parcare destul de mica. Gasim loc si platim parcarea. Dupa citeva zeci de metri suntem la intrarea in parc. Si aici se plateste o taxa de 3 marci bosniace. Taxa insa difera in functie de cit timp veti petrece acolo.

Vrelo Bosne ( in traducere: Izvorul Râului Bosna) este de fapt un parc public de 603 ha la poalele muntelui Igman, la periferia orașului Sarajevo. Este un loc de relaxare cu alei, lacuri, rauri si multi copaci.



















Prea multe nu ar fi de spus aici, lasam doar pozele sa vorbeasca. Vrelo Bosne este declarat monument natural si protejat inca din 1954.


Jahorina

Dupa ce am parasit micul paradis de la Vrelo Bosne ne-am indreptat spre zona montana Jahorina. Aici a fost locul de desfasurare al Jocurilor Olimpice de Iarna din 1984. Fie consemnind numai acest fapt va puteti da seama ce insemna odata Iugoslavia si ce putere avea.





Jahorina este cam la 40 de km de Sarajevo. A ramas in urma Jocurilor Olimpice cu o infrastructura foarte buna pentru sporturile de iarna. Asadar exista multe spatii de cazare, instalatii de transport pe cablu, partii de schii si trasee de drumetie. Cel mai inalt virf din zona se Bjelasnica si are 2067m.

Visegrad

De la Jahorina am plecat spre orasul Visegrad aflat la granita cu Serbia. A fost un drum lung de vreo 3 ore care ne-a dus din nou pe malul raiului Drina. Drumul a fost destul de prost cu multe tunele fara lumina si in care curgea apa.

 

La Visegrad am avut bafta de un loc de cazare absolut minunat: Pansion Jelena. Casuta noastra de astazi se gaseste pe un deal si are o belvedere foarte frumoasa. Gazdele au fost si ele de nota 10.

Dupa-amiaza am iesit la plimbare in oras. Ne-am inceput periplul incepind de la podul Mehmet Pasa Sokolovic. Acesta este fara indoiala simbolul orasului Visegrad si este inclus in patrimoniul mondial UNESCO.

Podul a fost construit in 1577 de către arhitectul curții otomane Mimar Sinandin ordinele marelui vizir Mehmed Paša Sokolović. El numără 11 arce, ce se întind între 11 și 15 metri, și o rampă de acces în unghi drept cu patru arce pe malul stâng al râului. Podul lung de 179,5 metri este o operă reprezentativă a lui Mimar Koca Sinan, unul dintre cei mai mari arhitecți și ingineri ai perioadei otomane clasice, contemporan cu Renașterea italiană, cu care opera sa poate fi comparată.







În timpul războiului din 1992–1995, podul a fost locul unui brutal masacru, în care un mare număr de civili bosniaci au fost uciși de armata sârbă bosniacă.

La baza podului exista un debarcader unde sunt acostate vaporase. Cu acestea puteti face o plimbare pe Drina.

Centrul orasului se afla pe o peninsula aflata intre riul Drina si riul Rzav, afluent al Drinei. Si este legat de numele lui Ivo Andric, scriitor iugoslav castigator al premiului Nobel in 1961. Cea mai cunoscuta carte a sa este romanul istoric “E un pod pe Drina”.  Actiunea e intinsa pe o perioada de patru secole, de la stapanirea otomana pina la cea austro-ungara.

Regizorul Emir Kusturica planuieste sa faca un film dupa acest roman si pentru asta a cosntruit un mic orasel numit chiar Andricgrad. Si acesta este parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. Mai este numit orasul de Piatra si se afla la proximativ 30 de km de Drvendrad, orasul de lemn, construit linga Mokra Gora, in Serbia, tot de catre Emir Kusturica.

Andricgrad este un complex turistic, cultural, administrativ și educațional. Cu toate acestea, arhitectura este un amestec de epoci diferite, precum și stiluri care au trecut de-a lungul istoriei Visegradului: stilul bizantin, perioada otomană, Renașterea, Clasicismul.









Unele dintre obiectele principale din Andricgrad sunt: institutul lui Ivo Andric, cu un centru pentru limbi slave, Academia de arte plastice, Primăria, Biserica Sfântul Lazăr, Teatrul renascentist, cinema multiplex, hoteluri.









În zilele noastre, Andricgrad este una dintre cele mai semnificative atracții pentru vizitatori din regiune, împreună cu podul Mehmed Pașa si croaziera cu barca pe râul Drina. Pina nu demult o calei ferata cu ecartament ingust  lega Visegrad de Mokra Gora pe un traseul foarte frumos ce strabate niste chei.



















Seara am petrecut-o pe terasa pensiunii alaturi de gazdele noastre.

Am povestit diverse despre Romania si despre Bosnia. Am aflat astfel ca ei au locuit in Sarajevo pina la izbucnirea razboiului. Fiind sirbi a trebuit sa se retraga apoi la Visegrad spre a scapa cu viata in urma epurarilor etnice. Se pling la fel ca si noi de coruptia generalizata care este principala frina in dezvoltarea tarii si asezarea ei pe un drum european.

Ne intreaba cum este Romania de cind a fost primita in Uniunea Europeana. Cu bune si rele eu consider ca pentru tara noastra a fost  un pas inainte. Intreb si eu, natural, cum era mai bine pentru Bosnia, sa fie independenta sau parte a Iugoslaviei. Capul familei imi spune ca tot razboiul ala a fost o mascarada avind ca scop impartirea Iugoslaviei, o tara bogata si cu multe resurse la vremea ei.

Bosnia - Hertegovina a fost ultima din cele 6 republici ex-iugoslave vizitate. Mi s-a parut cea mai putin dezvoltata si cea mai afectata de razboi. Amintirile razboaielor, a masacrelor si epurarilor pe criterii etnice si religioase inca sunt vii in mintea locuitorilor. Cind ii intrebi in ce relatii se afla cu cetatenii de alte nationalitati si religii raspunsul se da astfel, fara exceptie: intai oamenii rasufla usurati si adauga: Acum e bine.

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2019