Munții Cindrel: pe Vîrful Frumoasa și Iezerele Cindrelului

Data publicării: 15 oct 2019

Excursiile mele în Cindrel au fost destul de puţine. Şi acelea pe drumuri foarte bătute. De asta am primit cu bucurie invitaţia de a merge din nou în aceşti munţi. Planul arăta interesant. Mergem şi ne cazăm în Raul Sadului la Pensiunea Nora. De acolo continuăm cu maşina şi mergem pe lângă Lacul Gâtul Berbecului şi prin Şaua Steflesti până la Cantonul Frumoasa. De acolo avem indicator spre Vf. Frumoasa, aflat în creasta principală. Şi de acolo…


Dar hai să o luăm pe rând. Suntem 4 plecaţi în această aventură: Roxana, Dan, Neluțu şi eu. Plecăm pe o vreme ploioasă din Braşov dar pe măsură ce ne apropiem de Sibiu condiţiile meteo se îmbunătăţesc.

Intrăm pe Valea Sadului şi ne oprim la Pensiunea Nora din localitatea Raul Sadului. Dan are acolo ceva conexiuni aşa că suntem foarte bine primiţi. Locul este foarte fain, are condiţii bune de cazare şi de petrecut timp liber.

Există mulţi copii aflaţi într-o tabără..cum să vă spun eu..care are puternic caracter religios. Gazdele noastre ne întâmpină cu o pălincă bună, cu afinată şi cu o delicioasă mâncare la ceaun. Stăm şi povestim până târziu cu ei. Când venim la cameră observăm un foc de tabără şi cântece la chitară. Ne apropiem şi stăm şi noi câteva zeci de minute.

Dimineaţa ne trezim la o oră normală, adică pe la 8. Până se fac gata Dan şi Roxana, îl iau pe Nelutu la o partidă de ping-pong. Şi în curând avem şi un spectator: o fetiţă pe care o iniţiem pe rând în tainele acestui sport. Îi povesteam cum pe vremea copilăriei mele fileul era un băț care stătea pe două pietre iar paletele erau de regulă nişte bucăţi de lemn sau de placaj. Sau harta de plastic a României în care mânerul era Dobrogea. Ce vremuri…

Între timp apar Dan și Roxana, ne urcăm rapid în mașină și dăi la deal. Drumul aș zice ca nu e chiar foarte rău. Am văzut pe acolo tot felul de mașini. Mergem destul de mult, vedem un pic din Lacul Gîtul Berbecului și urcăm voinicește spre Șaua Șteflești. De acolo începem să coborîm și după 4km suntem la cantonul Frumoasa. Ne echipăm și ne uităm la indicatorul nostru.

Este o sageata veche și ruginita pe care scrie doar atît: Vf. Frumoasa - 2 ore. Marcaj? Nu se știe și nici nu este de fapt. Oricum trebuie să ne bazșm pe GPS. Pe harta lui vedem o sectiune de drum undeva în mijlocul pădurii. Care nu pare să lege nimic.

Pîna una alta intrăm pe Valea Pîrîului Blaga pe un drum forestier. Cam in 5 minute dăm de o căbănuță faină din lemn și de cîteva rulote. Și de mai multi oameni.



Cerem ceva detalii legate de traseul ăsta pe care încercăm să îl facem dar oamenii nu stiu însa locurile prea bine. Cît stăm de vorbă suntem înconjurați de copii.

Cînd plecăm aud o remarcă în spatele nostru. Un copil le spunea celorlalți cu candoarea specifică vîrstei:
- Uitati-vă bine, ăștia sunt cățărătorii care cuceresc vîrfurile munților!

Era să mă bufnească rîsul. Eu nu am fost niciodată un cățărator și mi se pare ciudată remarca copiilor. Dar dacă stau să mă gîndesc mai bine, Neluțu și Dan pot depune o candidatură argumentată pentru un astfel de titlu.

Mergem pe drumul forestier pîna la o intersectie. Spre dreapta se desprinde un alt drum forestier, secundar. Scot GPS-ul, studiez situatia. Suntem la începutul drumului forestier de care aminteam mai sus, cel care pleacă de nicăieri și duce spre niciunde.

Plecăm tot pe drumul principal pîna ce acesta se înfundă. Apoi mergem o bună bucată de vreme pe o potecă mai lată. Ușor-ușor luăm altitudine și urcăm serpentine largi. Din cand în cand mai vedem ceva gunoaie pe jos, semn că suntem pe drumul cel bun. La un moemnt dat poteca noastră se opreste subit în mijlocul pădurii.

 




 

Ei bine de acum încolo trebuie să ne folosim talentul de navigatori cu GPS-ul. Ne luptăm un pic cu niște zone cu mărăcini și cu ienuperi dar într-un final ieșim relativ ușor într-o poiană mare. Pîna să ne dezmeticim, o căprioară fuge de rupe pamîntul prin fața noastră. Studiem putin locul. Identificam un picior de munte dotat cu potecă frumoasă care duce fix în Vf. Frumoasa. În partea stîngă identificăm Vf. Șerbota Mică și Șerbota Mare.

 


Traversăm poiana și prindem poteca. E largă, faină, urcă ușor. Toate bune și frumoase însa pe la Vîrful Cindrel este ceva deranj: nori negri, tunete și fulgere. În cîteva minute ploaia e pe noi. Și nu neapărat ploaia cît grindina. Care pișcă de numa-numa. Stăm și așteptăm să treacă. Ploaia se oprește dar în continuare sunt tunete și trăznete.

 


Plecăm într-un final la deal. Urcușul este ușor, nu pune probleme deosebite. Ajungem pe Vf. Frumoasa, 2150m. Admirăm de acolo un peisaj deosebit. Nori negri, grindina adunată și Iezerul Mic al Cindrelului.

De la Frumoasa și pîna la Platoul Diavolului, unde se află și Vf. Cindrel, 2245m, e cale de maxim o oră. Nu se urcă tare însă ne prinde iară o repriză de ploaie. De data asta fără grindină.

 









Din fericire ploaia se oprește înainte să ajungem pe vîrf. Și este înlocuită de un soare plăcut. Atît de plăcut că stăm pe la Platoul Diavolului mai bine de o oră. Facem poze, ne odihnim, mîncăm.

 

Plecăm apoi la vale spre Iezerul Mare al Cindrelului un lac frumos de culoarea smaraldului. După ce părăsim creasta ne așteaptă o coborîre abruptă pe un vechi marcaj triunghi roșu. Mai facem un popas sănătos pe malul lacului. Din jos, de pe vale, mai apare un grup de vreo 4 persoane.

De la ei aflăm că e destul de multă la Refugiul Iezerele Cindrelului, unde intenționam să înoptăm. Așadar coborîm cu inima cam strînsă preț de o jumătate de oră. Oare o fi loc și pentru noi?

Ajungem la refugiu. E ceva lume. Salutăm și întrebăm dacă putem rămane și noi. Intrăm să studiem situația și răsuflăm ușurați. Este loc destul și pentru alții de or mai veni.

 

Ne instalăm sacii de dormit și ieșim pe afară. Refugiul este în stare bună, are doua nivele și se poate dormi și la parter dar și la etaj. Afară este un fel de terasă acoperită. De asemenea sursa de apa este generoasă. Așadar condiții perfecte pentru o noapte la munte.

Seara o petrecem la foc unde povestim și cu ceilalți drumeți. Facem un fel de schimb de experiență, fiecare povestește pe unde a mai umblat în ultimul timp.

Dimineața avem vreme frumoasă dar ușor răcoroasă. Ne facem bagajele mîncăm cîte ceva și plecăm din nou la drum. De data asta urmăm triunghiul albastru care duce în Șaua Canaia. Se urcă destul de hotarît, uneori mai pierdem poteca însă în final ajungem unde trebuie. În șa însa este cam vînt așa că nu stăm prea mult. Mergem spre Refugiul Cînaia în dorința de a prinde vreun nemarcat care sa ne ducă spre poteca ce ajunge în Șaua Șteflesti.

 



Variante există însă într-un final hotarîm să mergem totuși pe drumul oficial, pe la Refugiul Cînaia. Așadar coborîm și tot coborîm pînă dăm de refugiu. Care este mult schimbat în bine față de precedenta mea vizită.

 

Atunci era mai degrabă un adăpost părăsit, astăzi este mai aproape de o cabană cochetă.

Vorbim și cu cel ce are în grijă refugiul și îi cerem cîteva detalii despre traseu. Între timp apar vreo 4 bicicliști care vor să coboare în Valea Sadului. Cabanierul îi redirecționeaza tot spre Șaua Șteflești. Și băietii pleacă voioși.

La început poteca este perfectă pentru mers cu bicicleta: largă și bine batută. Apoi se transformă. Vin zone cu apă și noroi. Urcări, vegetație. De la un moment dat auzim voci. Sunt bicicliștii care acum nu mai merg călare și sunt nevoiți să își care biciclete așa cum pot. Mergem împreună cu ei.

 

Însă undeva greșim poteca. Trecem un pîrîu și tot urmăm o potecă bine batută dar fără marcaje. Consult GPS-ul și văd că suntem cumva paralel cu poteca marcată. Aceasta din urmă se gaseste cam la 200 de metri de noi însa nu e chip de urcat prin jnepeni și ienuperi. Așa că ne mulțumim cu ceea ce avem.

După o vreme poteca se oprește din senin. Acum trebuie să ne bazăm pe simtul de orientare și pe GPS. Si să gasim variante bune și pentru bicicliști. Într-un final găsim o solutie destul de bună dar care implica niște înot prin ienuperi. La final dăm în poteca marcată.

Bicicliștii sunt fericiți. Chinul lor s-a terminat. Sunt atît de de incîntați că mai au puțin și pupă GPS-ul.

Cu toate astea până la Pasul Steflesti mai este o bucată bună de mers. Din fericire poteca ne duce pe curbă de nivel până dă într-un drum forestier ce coboară din zona Vf. Cindrel. Ţinem acest drum până dă în banda roşie care coboară tot de pe Vf. Cindrel. Traversăm câteva poieni şi după o coborâre ceva mai abruptă ne oprim în Pasul Steflesti. Am făcut 4 ore de la Refugiul Canaia.

Aici ne oprim. Vremea pare că iar vrea să se strice. Ar mai fi vreme de urcat Vf. Steflesti dar o lăsăm pentru altă dată. Dan merge să recupereze maşina. Eu încerc să opresc o maşină şi să îi pun o pilă lui Dan.

Dinspre Transalpina vine o maşină neagră, un Seat vechi. Din el coboară un tânăr şi doi oameni mai în vârstă. Merg la Sadu. Le spun că drumul este destul de rău pentru maşina lor. Ei spun că ştiu foarte bine zona fiindcă au fost o vreme cabanieri la Prejba.

Acum mulţi ani am fost şi eu la fosta Cabana Prejba. Le spun că o găsisem într-o stare deplorabilă. Ei îmi spun că nu au mai urcat acolo de şi mai mult timp. Fiindcă asta le face rău. Ne luăm rămas bun.

Dan apare destul de repede. Cineva l-a luat cu maşina şi l-a scutit de ceva mers pe jos după o zi şi aşa destul de grea. Ne urcăm în maşină şi după câţiva kilometri ne întâlnim cu foştii cabanieri de la Prejba. Maşina lor era într-o râpă dar ei erau bine sănătoşi. Şoferul uitase să tragă frâna de mână iar maşina a alunecat în râpă. Are o poziţie ciudată, este cumva blocată între doi copaci. Din păcate nu avem cele necesare pentru a-i ajuta. Însă reuşesc să vorbească la telefon şi să cheme pe cineva cu o platformă.

Astfel s-a terminat a doua aventură mai consistentă din Cindrel. Am aflat lucruri noi, am aflat că drumul dinspre Transalpina spre Pasul Steflesti este în stare bună. Şi ne-am făcut planuri pentru o nouă excursie în zonă, cu urcat Vf. Șteflesti şi parcurs o parte din creasta Munţilor Lotru. Dar până să punem în practică toate astea mai avem de aşteptat.

 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Constantin Ceapchi

    15 oct 2019 20:49:23

    Faina tura! De mult timp vreau sa fac o tura in Cindrel si Lotru, dar nu gasesc amatori, iar de unul singur este cam riscant.... Am gasit aici cateva informatii utile, dar pentru completare , voi solicita amanunte la telefon. Ca de obicei, citesc cu multa placere povestile tale de drumetie pentru care iti multumesc. Penultima relatare este cea din Olimp, care nu s-a finalizat datorita cetii. Eu am parcurs acest traseu impreuna cu mecanturistii si Edi Munteanu, dar am avut parte de o vreme de exceptie. Iti doresc multa sanatate si ture cat mai multe!

  • al.c

    16 oct 2019 06:55:30

    Excelați - ca în toate prezentăeile dv - iar imaginile "rotunjesc" traseul spectaculos. Dacă ați fi folosit și o hartă autentică zonei, de la Cânaia, spre exemplu, ați fi făcu maxin 1,30 ore până în Șaua Ștefești. Mă bucur pentru aprecierile Refugiului "Sub Iezere" la ridicarea căruia am și contribuit dar cu aprecierea că Ref. Cânaia de acum este o cabană "cochetă" mă dezamăgiți profund. Sau sunteți rudă cu primarul Rășinarilor - pe nume Bogdan ? Pt. că acesta în loc să refacă bârnele mâncate de vremi (din 1959 clădite) le-a acoperit cu termopane, care dau foarte bine în spațiul mioritic. Cu prietenie . al,c

  • Bogdan

    25 oct 2019 06:10:41

    Multumesc pentru aprecieri.

     

    Nu sunt nici ruda si nici prieten cu primarul din Rasinari, nici nu stiu cine e si cum il cheama. Dar am sa prefer intotdeauna un refugiu ingrijit ( cum este si cel de la Iezere ) unuia care e in ruina si nu mai poate fi folosit.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024