Muntii Cindrel: pe Varful Frumoasa si Iezerele Cindrelului

Data publicarii: 15 oct 2019

Excursiile mele in Cindrel au fost destul de putine. Si acelea pe drumuri foarte batute. De asta am primit cu bucurie invitatia de a merge din nou in acesti munti. Planul arata interesant. Mergem si ne cazam in Raul Sadului la Pensiunea Nora. De acolo continuam cu masina si mergem pe linga Lacul Gatul Berbecului si prin Saua Steflesti pina la Cantonul Frumoasa. De acolo avem indicator spre Vf. Frumoasa, aflat in creasta principala. Si de acolo…


Dar hai sa o luam pe rand. Suntem 4 plecati in aceasta aventura: Roxana, Dan, Nelutu si eu. Plecam pe o vreme ploioasa din Brasov dar pe masura ce ne apropiem de Sibiu conditiile meteo se imbunatatesc.

Intram pe Valea Sadului si ne oprim la Pensiunea Nora din localitatea Raul Sadului. Dan are acolo ceva conexiuni asa ca suntem foarte bine primiti. Locul este foarte fain, are conditii bune de cazare si de petrecut timp liber.

Exista multi copii aflati intr-o tabara..cum sa va spun eu..care are puternic caracter religios. Gazdele noastre ne intimpina cu o palinca buna, cu afinata si cu o delicioasa mincare la ceaun. Stam si povestim pina tirziu cu ei. Cind venim la camera observam un foc de tabara si cintece la chitara. Ne apropiem si stam si noi citeva zeci de minute.

Dimineata ne trezim la o ora normala, adica pe la 8. Pina se fac gata Dan si Roxana, il iau pe Nelutu la o partida de ping-pong. Si in curand avem si un spectator: o fetita pe care o initiem pe rand in tainele acestui sport. Ii povesteam cum pe vremea copilariei mele fileul era in bat care statea pe doua pietre iar paletele erau de regula niste bucati de lemn sau de placaj. Sau harta de plastic a Romaniei in care manerul era Dobrogea. Ce vremuri…

Intre timp apar Dan si Roxana, ne urcam rapid in masina si dai la deal. Drumul as zice ca nu e chiar foarte rau. Am vazut pe acolo tot felul de masini. Mergem destul de mult, vedem un pic din Lacul Gatul Berbecului si urcam voiniceste spre Saua Steflesti. De acolo incepem sa coborim si dupa 4km suntem la cantonul frumoasa. Ne echipam si ne uitam la indicatorul nostru.

Este o sageata veche si ruginita pe care scrie doar atit: Vf. Frumoasa - 2 ore. Marcaj? Nu se stie si nici nu este de fapt. Oricum trebuie sa ne bazam pe GPS. Pe harta lui vedem o sectiune de drum undeva in mijlocul padurii. Care nu pare sa lege nimic.

Pina una alta intram pe Valea Paraului Blaga pe un drum forestier. Cam in 5 minute dam de o cabanuta faina din lemn si de citeva rulote. Si de mai multi oameni.



Cerem ceva detalii legate de trasul asta pe care incercam sa il facem oamenii nu stiu insa locurile prea bine. Cit stam de vorba suntem inconjurati de copii.

Cind plecam aud o remarca in spatele nostru. Un copil le spunea celorlalti cu candoarea specifica varstei:
Uitati-va bine, astia sunt cataratorii care cuceresc virfurile muntilor!

Era sa ma bufneasca rasul. Eu nu am fost niciodata un catarator si mi se pare ciudata remarca copiilor. Dar daca stau sa ma gandesc mai bine, Nelutu si Dan pot depune o candidatura argumentata pentru un astfel de titlu.

Mergem pe drumul forestier pina la o intersectie. Spre dreapta se desprinde un alt drum forestier, secundar. Scot GPS-ul studiez situatia. Suntem la inceputul drumului forestier de care aminteam mai sus, cel care pleaca de nicaieri si duce spre niciunde.

Plecam tot pe drumul principal pina ce acesta se infunda. Apoi mergem o buna bucata de vreme pe o poteca mai lata. Usor-usor luam altitudine si urcam serpentine largi. Din cand in cand mai vedem ceva gunoaie pe jos, semn ca suntem pe drumul cel bun. La un moemnt dat poteca noastra se opreste subit in mijlocul padurii.



 




 

Ei bine de acum incolo trebuie sa ne folosim talentul de navigatori cu GPS-ul. Ne luptam un pic cu niste zone cu maracini si cu ienuperi dar intr-un final iesim relativ usor intr-o poiana mare. Pina sa ne dezmeticim o caprioara fuge de rupe pamantul prin fata noastra. Studiem putin locul. Identificam un picior de munte dotat cu poteca frumoasa care duce fix in Vf. Frumoasa. In partea stinga identificam Vf. Serbota Mica si Serbota Mare.

 


Traversam poiana si prindem poteca. E larga, faina, urca usor. Toate bune si frumoase insa pe la Vf. Cindrel este ceva deranj: nori negri, tunete si fulgere. In citeva minute ploaia e pe noi. Si nu neaparat ploaia cit grindina. Care pisca de numa-numa. Stam si asteptam sa treaca. Ploaia se opreste dar in continuare sunt tunete si traznete.

 


Plecam intr-un final la deal. Urcusul este usor, nu pune probleme deosebite. Ajungem pe Vf. Frumoasa, 2150m. Admiram de acolo un peisaj fain. Nori negri, grindina adunata si Iezerul Mic al Cindrelului.

De la Frumoasa si pina la Platoul Diavolului, unde se afla si Vf. Cindrel, 2245m, e cale de maxim o ora. Nu se urca tare insa ne prinde iara o repriza de ploaie. De data asta fara grindina.

 

 








Din fericire ploaia se opreste inainte sa ajungem pe virf. Si este inlocuita de un soare placut. Atit de placut ca stam pe la Platoul Diavolului mai bine de o ora. Facem poze, ne odihnim, mancam.

 

Plecam apoi la vale spre Iezerul Mare al Cindrelului un lac frumos de culoarea smaraldului. Dupa ce parasim creasta ne asteapta o coborire abrupta pe un vechi marcaj triunghi rosu. Mai facem un popas sanatos pe malul lacului. Din jos, de pe vale mai apare un grup de vreo 4 persoane.

De la ei aflam ca e destul de multa la Refugiul Iezerele Cindrelului, unde intentionam sa inoptam. Asadar coborim cu inima cam strinsa pret de o jumatate de ora. Oare o fi loc si pentru noi?

Ajungem la refugiu. E ceva lume. Salutam si intrebam daca putem ramane si noi. Intram sa studiem situatia si rasuflam usurati. Este loc si pentru noi si pentru altii de or mai veni.

 

 Ne instalam sacii de dormit si iesim pe afara. Refugiul este in stare buna, are doua nivele si se poate dormi si la parter dar si la etaj. Afara este un fel de terasa acoperita. De asemenea sursa de apa este generoasa. Asadar conditii perfecte pentru o noapte la munte.

Seara o petrecem la foc unde povestim si cu ceilalti drumeti. Facem un fel de schimb de experienta, fiecare povesteste pe unde a mai umblat in ultimul timp.

Dimineata avem vreme frumoasa dar usor racoroasa. Ne facem bagajele mancam cite ceva si plecam din nou la drum. De data asta urmam triunghiul albastru care duce in Saua Canaia. Se urca destul de hotarit, uneori mai pierdem poteca insa in final ajungem unde trebuie. In sa insa este cam vint asa ca nu stam prea mult. Mergem spre Refugiul Canaia in dorinta de a prinde vreun nemarcat care sa ne duca spre poteca ce ajunge in Saua Steflesti.

 



Variante exista insa intr-un final hotarim sa mergem totusi pe drumul oficial, pe la Refugiul Canaia. Asadar coborim si tot coborim pina dam de refugiu. Care este mult schimbat in bine fata de precedenta mea vizita.

 

Atunci era mai degraba un adapost parasit, astazi este mai degraba o cabana cocheta.

Vorbim si cu cel ce are in grija refugiul si ii cerem citeva detalii despre traseu. Intre timp apar vreo 4 biciclisti care vor sa coboare in Valea Sadului. Cabanierul ii redirectioneaza tot spre Saua Steflesti. Si baietii pleaca voiosi.

La inceput poteca este perfecta pentru mers cu bicicleta: larga si bine batuta. Apoi se transforma. Vin zone cu apa si noroi. Urcari, vegetatie. De la un moment dat auzim voci. Sunt biciclistii care acum nu mai merg calare si sunt nevoiti sa isi care biciclete asa cum pot. Mergem impreuna cu ei.

 

Insa undeva gresim poteca. Trecem un parau si tot urmam o poteca bine batuta dar fara marcaje. Consult GPS-ul si vad ca suntem cumva paralel cu poteca marcata, Asta din urma se gaseste cam la 200 de metri de noi insa nu e chip de urcat prin jnepeni si ienuperi. Asa ca ne multumim cu ceea ce avem.

Dupa o vreme poteca se opreste din senin. Acum trebuie sa ne bazam pe simtul de orientare si pe GPS. Si sa gasim variante bune si pentru biciclisti. Intr-un final gasim o solutie destul de buna dar care implica niste inot prin ienuperi . La final dam in poteca marcata.

Biciclistii sunt fericiti. Chinul lor s-a terminat. Sunt atit de de incintati ca mai au putin si pupa GPS-ul.

Cu toate astea pina la Pasul Steflesti mai este o bucata buna de mers. Din fericire poteca ne duce pe curba de nivel pina da intr-un drum forestier ce coboara din zona Vf. Cindrel. Tinem acest drum pina da in banda rosie care coboara tot de pe Vf. Cindrel. Traversam citeva poieni si dupa o coborire ceva mai abrupta ne oprim in Pasul Steflesti. Am facut 4 ore de la Refugiul Canaia.

Aici ne oprim. Vremea pare ca iar vrea sa se strice. Ar mai fi vreme de urcat Vf. Steflesti dar o lasam pentru alta data. Dan merge sa recupereze masina. Eu incerc sa opresc o masina si sa ii pun o pila lui Dan.

Dinspre Transalpina vine o masina neagra, un Seat vechi. Din el coboara un tanar si doi oameni mai in virsta. Merg la Sadu. Le spun ca drumul este destul de rau pentru masina lor. Ei spun ca stiu foarte bine zona fiindca au fost o vreme cabanieri la Prejba.

Acum multi ani am fost si eu la fosta Cabana Prejba. Le spun ca o gasisem intr-o stare deplorabila. Ei imi spun ca nu au mai urcat acolo de si mai mult timp. Fiindca asta le face rau. Ne luam ramas bun.

Dan apare destul de repede. Cineva l-a luat cu masina si l-a scutit de ceva mers pe jos dupa o zi si asa destul de grea. Ne urcam in masina si dupa citiva kilometri ne intilnim cu fostii cabanieri de la Prejba. Masina lor era intr-o rapa dar ei erau bine sanatosi. Soferul uitase sa traga frana de mana iar masina a alunecat in rapa. Are o pozitie ciudata, este cumva blocata intre doi copaci. Din pacate nu avem cele necesare pentru a-i ajuta. Insa reusesc sa vorbeasca la telefon si sa cheme pe cineva cu o platforma.

Astfel s-a terminat a doua aventura mai consistenta din Cindrel. Am aflat lucruri noi, am aflat ca drumul dinspre Transalpina spre Pasul Steflesti este in stare buna. Si ne-am facut planuri pentru o noua excursie in zona, cu urcat Vf. Steflesti si parcurs o parte din creasta Muntilor Lotru. Dar pina sa punem in practica toate astea mai avem de asteptat.

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Constantin Ceapchi

    15 oct 2019 20:49:23

    Faina tura! De mult timp vreau sa fac o tura in Cindrel si Lotru, dar nu gasesc amatori, iar de unul singur este cam riscant.... Am gasit aici cateva informatii utile, dar pentru completare , voi solicita amanunte la telefon. Ca de obicei, citesc cu multa placere povestile tale de drumetie pentru care iti multumesc. Penultima relatare este cea din Olimp, care nu s-a finalizat datorita cetii. Eu am parcurs acest traseu impreuna cu mecanturistii si Edi Munteanu, dar am avut parte de o vreme de exceptie. Iti doresc multa sanatate si ture cat mai multe!

  • al.c

    16 oct 2019 06:55:30

    Excelați - ca în toate prezentăeile dv - iar imaginile "rotunjesc" traseul spectaculos. Dacă ați fi folosit și o hartă autentică zonei, de la Cânaia, spre exemplu, ați fi făcu maxin 1,30 ore până în Șaua Ștefești. Mă bucur pentru aprecierile Refugiului "Sub Iezere" la ridicarea căruia am și contribuit dar cu aprecierea că Ref. Cânaia de acum este o cabană "cochetă" mă dezamăgiți profund. Sau sunteți rudă cu primarul Rășinarilor - pe nume Bogdan ? Pt. că acesta în loc să refacă bârnele mâncate de vremi (din 1959 clădite) le-a acoperit cu termopane, care dau foarte bine în spațiul mioritic. Cu prietenie . al,c

  • Bogdan

    25 oct 2019 06:10:41

    Multumesc pentru aprecieri.

     

    Nu sunt nici ruda si nici prieten cu primarul din Rasinari, nici nu stiu cine e si cum il cheama. Dar am sa prefer intotdeauna un refugiu ingrijit ( cum este si cel de la Iezere ) unuia care e in ruina si nu mai poate fi folosit.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2019