Grecia: Insula Corfu

Data publicarii: 13 nov 2019

Concediul de toamna din 2019 ne-a adus in Corfu. Sincer eram satul de mare ca mai fusesem doua saptamani la inceputul verii in Lefkada si Halkidiki. Dar acel sejur i-a priit foarte bine lui George, care a inceput sa se miste mult mai bine am zis sa repetam experienta.

Initial am vrut sa mergem in Thassos dar pentru ca ne-am hotarit tarziu am gasit cazare doar la preturi nesimtite. Pina la urma ne-am orientat catre nordul insulei Corfu. Am sta la Roda la Pensiunea Pitsinis.

Legat de Corfu, nu am plecat cu mari asteptari. Am citit citeva site-uri de profil. Cele romanesti spuneau ca nu e o destinatie care sa te dea pe spate. Cele straine erau mult prea turistice si mult prea puse pe reclama.

Am plecat pe ruta Brasov - Bucuresti - Giurgiu - Ruse - Sofia - Salonic - Igoumenitsa. La Igoumenitsa este un mare port international. Dar evident sunt si destule curse locale catre insulele din apropiere.

Ca sa ajungi in Corfu ai doua optiuni. Exista ferryboat pina in capitala insulei, Kerkyra, insa drumul dureaza cam doua ore. Noi am optat pentru o ruta mai scurta, pina la Lefkimmi, unde calatoria dureaza 50 de minute. Ce ar mai fi de retinut. Daca veti cumpara bilete online veti avea o reducere de 30%. Dezavantajul este ca trebuie sa ajungi la ora stabilita, altfel biletele nu mai sunt valabile. Mai multe detalii aici:

https://lefkimmilines.gr/en/home/

Noi am optat pentru biletele online si am fost punctuali ca de obicei. Am ajuns cam cu o ora mai repede si asta ne-a permis sa ne plimbam putin prin port. Din Igoumenitsa exista si curse catre orasele din sudul Italiei.

Corfu este o insula greceasca foarte atipica. A fost stapanita de diverse puteri de-a lungul secolelor. Intre 1386 si 1787 Corfu a fost sub dominatia venetienilor si de aceea impactul acestora a fost cel mai puternic, atit din punct de vedere cultural cit si arhitectonic. Influenta turceasca, atit de puternica in alte parti ale Greciei, este neglijabila. De asemenea insula a mai fost stapanita de francezi, britanici, italieni si nemti.

 

31.08.2019



Urcam pe bac, parcam masinile la milimetru si in sfarsit ne punem in miscare. Calatoria a fost usor chinuitoare mai ales pentru ca aveam copiii obositi dupa drumul cel lung. Ne dam jos la micul port Lefkimmi si plecam la drum. Pina la Roda avem cam 75 de km insa din cauza drumurilor proaste si denivelate, a aglomeratiei, am facut aproape doua ore.

Facem cunostinta cu insula Corfu. In Lefkimmi sunt o gramada de supermarketuri dispuse de o parte si de alta a drumului principal. Plecam pe o sosea cu doua benzi pe sens care insa este un fel de ocolitoare a orasului. La final drumul se ingusteaza si devine prost. Nu are gropi dar e plin de denivelari. De asemenea mai toate parcarile au fost transformate in gropi de gunoi. Gasesti pe acolo de toate: saltele, televizoare, frigidere, gunoi menajer urit mirositor. Daca si plajele sunt la fel…

Mergem incet GPS-ul ne duce pe coasta estica si ne baga exact pe unde nu vroiam: prin capitala. Totusi drumul fiind aglomerat putem vedea mai pe indelete citeva atractii: Kaiser Bridge, Insula Soricelului, Manastirea Vlacherna.

Gps-ul ne baga prin orasul Kerkyra si chiar aproape de zona centrala. Apoi cumva-cumva ne scoate catre nordul insulei. Intr-un sat, intr-un loc fara intersectie prind un semafor pe rosu. Si stau. Si stau. Si stau. Dupa ceva vreme se face verde si vedem care e ideea cu semaforul: in sat este o strada ingusta si destul de lunga unde nu incap doua masini. Inca ceva despre condus. Aproape in toata insula este linie continua depasirile sunt aproape imposibile daca vrei sa conduci legal.

Intram in zona de munte si incepem sa urcam serios pina in Pasul Troumbetta. Acolo trecem pe cealalta parte a muntelui Pantokrator si dupa o coborire lunga ne oprim chiar linga plaja din Roda. Gasim cu greu locul de cazare. Accesul auto este si mai interesant: trebuie sa mergem pe o strada cu restaurante, care au mesele de o parte si de alta si abia apoi pe o strada tare ingusta ajungem unde trebuie. Chestia asta m-a stresat la maxim de-a lungul celor 7 zile.

Pensiunea noastra arata foarte bine. Avem o camera mare cu trei paturi, bucatarie, aer conditionat, baie si balcon. Plaja este la citeva minute de mers pe jos. De asemenea avem o gradina mare cu pomi fructiferi. Copiii nostri au apreciat in mod deosebit smochinele.

Maria este foarte nerabdatoare sa faca o baie. Ne odihnim putin si mergem pe malul marii. Roda este o destinatie buna mai ales pentru cei care au copii mici. Apa se adinceste foarte lent, nu am vazut valuri deloc. Copiii s-au distrat de minune.

Seara dam o raita prin statiune sa vedem si noi ce gasim. O gramada de restaurante, unele dintre ele par a fi interesate exclusiv de clientii englezi. Spun asta pentru ca isi fac reclama oferind posibilitatea clientilor de a vedea meciuri intre echipe obscure din Premier League. De asemenea se organizeaza niste de jocuri cu intrebari si raspunsuri.

Mai exista un restaurant unde se face karaoke. Un altul in care in fiecare seara exista o tema si muzica pe masura: seara mexicana, seara retro, seara country si asa mai departe. Copiii se pot distra intr-un loc de joaca. De asemenea sunt o gramada de magazine cu suveniruri. Pentru cumparaturi rapide exista si citeva magazine cu alimente la preturi mari. Ca veni vorba, pe insula intilnim doua lanturi de supermaketuri bine aprovizionate: Diellas si Dimitra.

Aproape de locul nostru de cazare sunt doua restaurante cu specific grecesc. Sunt unul langa celalalt si fiecare ofera cam acelasi meniu, fiecare se lauda cu o seara greceasca, primul in fiecare miercuri, cel de-al doilea in fiecare joi.

01.09.2019
In ziua urmatoare ne trezim plini de elan pregatiti de o noua zi de baie. Alegem tot plaja cea mai apropiata, cea din Roda.

 

Muntele Pantokrator

 

Dupa-amiza plecam cu masina in zona de munte cu scopul de a urca in cel mai inalt virft al insulei, Vf. Pantokrator, 907m altitudine. Asadar de la nivelul marii ne punem constincios de urcat cu masina. Mergem pe ruta Roda - Ahravi - Lafki - Petalia - Vf. Pantokrator. Drumul e cam ingust nu se poate merge cu prea mare viteza. Se trece prin citeva sate unde mai gasesti cite o taverna adevarata. Asfaltul se opreste undeva sub virf. Dar de acolo se continua pe un drum cu pietre si pamant pina aproape de virf. Pe jos s-ar face cam 15-20 de minute.

 







 


 

Chiar pe virf exista o manastire cu acelasi nume cu virful iar linga, putin mai jos o padure de antene. La fel ca in Muntele Elati din Lefkada.

Intram in curtea manastirii. Imediat pe dreapta este un mic magazinas unde poti lua ceva de mincat sau de baut. Sunt si citeva masute care iti ofera o priveliste superba. Privim indelung spre coastele Albaniei unde indentificam rapid doua statiuni mai mari Ksamil si Saranda.

De asemenea undeva jos, la mare diferenta de nivel se gaseste satul parasit Perintia.



Tot in curtea manastirii ne atrag atentia o fantana arteziana dar si un stalp inalt care cred ca depaseste 50 de metri. In virful lui se gaseste un releu.

Biserica este toata din piatra si arata spectaculos pe exterior. Dar nici inauntru nu este rau. Este plin de icoane argintate intretinute impecabil.

Prima mănăstire de aici a fost construită în 1347, fiind închinată praznicului Schimbării la Față a Domnului. A fost distrusă în anul 1537 şi refăcută abia în 1689. A ajuns apoi din nou in ruina. În anul 1890, pe vechile ruine, a fost ridicată noua biserică în formă de navă, care dăinuie până astăzi.

Am coborit de pe varf cu gandul de a ne opri la o taverna din Lafki pe care o ochisem la urcare. Acolo insa avea loc un eveniniment asa ca intr-un final am revenit la Roda.

Sidari

Spre finalul zilei am plecat la Sidari. Statiunea asta este cunoscuta pentru formatiunile interesante sapate de apa si vant. Cea mai faimoasa dintre ele se numeste Canal D’Amour si este evident un magnet pentru turisti. Legenda spune ca daca un cuplu de indragostiti face baie in acest loc va ramane impreuna pana cand moartea ( sau tribunalul ) ii va desparti.

Noi am ales sa mergem la Canal D’Amour cam la finalul zilei de baie si plaja. Si a fost o idee buna fiindca am gasit locul destul de liber, sezlongurile stranse, iar in apa doar citiva oameni. Pina acolo trebuie sa coborim pe niste trepte de lemn.







 

Dupa baia de rigoare am facut o plimbare pe malurile sculptate de natura. Si aveam sa mai gasim golfuri mici dragute si spectaculoase. Sunt amenajate alei, trepte. La intrare treci pe sub o inima mare. Una peste alta locul este dragut, iar pentru o plimbare la ceas de seara este ideal. Nu vreau sa stiu cum este in timpul zilei. De asemenea, la Sidari este o plaja lunga si lata buna pentru toate gusturile.

02.09.2019

 

Paleokastrita


In ziua urmatoare am ales pentru plimbare zona statiunii Paleokastrita. Despre care citisem ca este foarte frumoasa. Asteptarile nu ne-au fost inselate. Chiar si drumul pina acolo a fost frumos, cu urcat in Pasul Troumbetta si o coborire destul de dramatica pina in centrul statiunii. Am gasit usor loc de parcare gratuit in zona portului. De acolo am mers pe jos pina la plaja principala.

Locul este chiar fain. Plaja este in capatul unui golf cu stanci si paduri. Deasupra ei este manastirea Paleokastrita. Apa este faina, cu culoare din aia azurie. Dintr-o parte a golfului se pot lua barcute pentru plimbari pe mare. La marginea plajei exista cabine de schimbat si dusuri.



Din nefericire plaja s-a aglomerat destul de repede asa ca am hotarit sa plecam de indata ce am simtit ca arde soarele. Am urcat la manastire. La poarta ei era ceva lume care astepta sa se deschida.

Locul este frumos, linistit, plin de flori si de pisici.

Manastirea Paleokastrita

Mănăstirea a fost construită în anul 1225. Ea a avut o istorie zbuciumată, mărturie fiind un tun cu stema Romanovilor; ruşii fiind prezenţi în Insula Corfu pentru scurt timp, în anul 1799. În timpul ocupaţiei britanice, în secolul XIX, mănăstirea a fost transformată în spital militar. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, italienii au instalat aici un punct de control militar, iar germanii au transformat chiliile în magazii.







 

Biserica actuala, ridicată în secolul XVIII, se află chiar în mijlocul complexului alcătuit din curţi, chilii, galerii, prese pentru obţinerea uleiului de măsline şi spaţii pentru depozitare. Este alcătuită dintr-o singură navă. În centrul bolţii este ilustrat arborele vieţii, sculptat în lemn, un element arhitectural unic. În biserică sunt aşezate spre închinare numeroase icoane valoroase, mai ales în stil cretan, care datează din secolele XV-XVIII. Clopotniţa este ataşată la colţul nord-estic al bisericii.

Mănăstirea are un mic muzeu cu icoane bizantine, cărţi de cult, vase, veşminte şi o scoică uriaşă. Exponatele principale sunt icoana Adormirii Maicii Domnului, placată cu argint şi Evangheliile legate în argint şi împodobite cu pietre preţioase.

Mănăstirea este deschisă zilnic între orele 7.30-13.00 şi 15.00-18.00.

 

De la manastire se pot face scurte plimbari spre doua frumoase puncte de belvedere. Si credeti-ma, chiar merita.

Tot la Paleokastrita se mai gaseste un acvariu. Noi am uitat de el cu totul si nu l-am mai vizitat.

Angelokastro

Intre timp ne-a apucat foamea si am incercat sa imbinam utilul cu placutul. Urmatorul nostru obiectiv era Angelokastro, o fortareata ridicata pe o stinca inalta aflata la citeva sute de metri deasupra marii. Asadar incercam sa gasim un restaurant pe drum. Si chiar reusim dupa citeva tentative. Ne-am oprit la un local numit Bella Vista. Privelistea de pe terasa restaurantului este una coplesitoare. Nu sunt prea multe de spus ci doar de aratat. Mincarea insa a fost ceva mai scumpa si nu foarte gustoasa.

Dupa masa am plecat spre Angelokastro. Drumul ne-a purtat prin satul Krini pe niste drumuri inguste unde ne intrebam ce naiba facem daca intilnim o masina din sens opus. Din fericire nu a fost cazul si iata-ne in parcarea de sub cetate.







 

Vizitarea Angelokastro costa 2 euro. Si pina la fortareata ai de urcat citeva sute de trepte. Mergem mai incet insa reusim in final sa ajungem la virf. Cetatea in sine nu este grozava insa peisajul vazut de sus face toti banii. Adica cei 2 euro.

Cetatea este pozitionata strategic in extremitatea nord-vestica a insulei Corfu. De aici se poate supraveghea aproape tot sudul Marii Adriatice. Angelokastro este atestat istoric in anul 1272.

Plecam de la cetate cu gandul de a gasi o noua plaja pentru baia de supa-amiaza. Studiem putin harta si alegem Plaja Agios Georgios Pagon, un loc ideal pentru copiii nostri. Locul este foarte aerisit, este putina lume. Copiii s-au distrat bine pe plaja cu nisip, asadar toata lumea a fost multumita.


03.09.2019

 

Kassiopi


In ziua urmatoare am fost clar loviti de inspiratie. Am fost la o plaja care mie mi-a placut si pe care o consider cea mai frumoasa din cite am vazut in Corfu: Kassiopi Beach. De la Roda se merge cu masina cam 25km. Kassiopi este o statiune micuta, cocheta cu citeva atractii. Prima ar fi portul venetian, cea de-a doua Castelul Kassiopi( destul de neingrijit ) si cele 4 plaje: Kalamionas, Pipitou, Kanoni si Kassiopi( unii o mai numesc si Bataria ).

Daca nu stati in acest mic orasel va recomand sa ajungeti cit mai de dimineata pentru a prinde un loc de parcare si plaja mai aerisita. Localitatea este cam inghesuita. Din fericire am fost harnici si am ajuns la plaja Kassiopi in timp util fara sa mai fie nevoie de batai de cap suplimentare.

In fapt din locul de unde am lasat masina exista acces rapid si spre plajele Kanoni si Pipitou. Coborim si ne gasim si noi un loc. Plaja asta e plaja cu pietre si stanci. Sunt si destul sezlonguri de inchiriat la un pret rezonabil. De asemenea sunt oameni care prefera sa stea direct pe stanci. Apa are o culoare ireala data probabil de pietrele albe. Locul pare desprins din reclame.















 

Dupa ce ma satur de baie plec la vanatoare de poze. Malul este ceva mai inalt si ofera perspective frumoase. Urc un mic delusor si apoi cobor brusc spre plaja Kanoni. Aici este numai stinca si din loc in loc cite un petec de piatra sau nisip unde poti pune cearsaful la umbra.

Partea cealalta a penisulei este pustie dar la fel de frumoasa. Aceleasi ape azurii inconjoara un turn de stinca rosiatic. Locul asta a fost superb si am stat cit de mult am putut. Chiar prea mult as zice fiindca ne-am intors spre locul de cazare pe un soare fierbinte.

Cape Drastis

Dupa somnul de amiaza mergem spre un alt loc frumos al insulei, Cape Drastis, extremitatea nord-vestica a insulei. Mergem pe o retea ciudata de drumuri cam proaste si inclinate. Ultimul kilometru se face pe un drum de pamant destul de rau in partea sa finala. Oprim in vreo doua puncte de belvedere. Aici se gasesc, asemeni ca la Sidari, formatiuni interesante create de vint si de ape.





 

In final ajungem linga apa. Locul asta este interesant, frumos dar nepotrivit pentru copii. Se intra in apa direct de pe stanci iar apa are cam la prima strigare peste 1,75 metri, adica inaltimea mea. In plus malurile sunt stincoase, abrupte si alunecoase. Fac o baie scurta cu Maria si mergem spre o plaja mai prietenoasa.

Inainte de asta ar mai fi de spus ca in vestul insulei Corfu mai sunt inca trei insulite care abia daca mai sunt locuite dar unde te poti caza daca vrei sa fi departe de lumea dezlantuita. Ca sa ajungi la ele poti lua o cursa din Sidari.

Logas Beach

Locul nostru de baie va fi astazi Loggas Beach. Mergem pina acolo cam o jumatate de ora. Suntem cumva nedumeriti fiindca drumul se termina pe un mal inalt. De acolo coborim un pic pe un drum apoi pe niste scari ce te duc direct la mare.

Logas Beach este o plaja ingusta aflata sub o stanca mare. In functie de volumul de apa al marii ea poate chiar sa dispara in anumite perioade. Este considerata un loc perfect de unde se poate privi apusul soarelui. In ciuda peisajului idilic, aici nu am prins apa foarte curata. La mal era un soi de adunatura de frunze.





 

Dupa o baie buna revenim sus. Nu stam sa admiram apusul fiindca cele doua terase se aglomereaza vizibil. Chiar si parcarea are acum mai multe masini. Am stat la apus in ultima seara a nostra in Corfu pe o plaja aproape pustie.

04.09.2019

Glyfada

Ziua urmatoare facem plaja pe partea de vest a insulei. Alegem una dintre cele mai mari place din Corfu, Glyfada. Dupa un drum cam intortocheat ajungem cu bine linga apa. Gasim repede un loc de parcare linga un mare complex hotelier Iti Louis Grand. Coborim citeva trepte si ajungem la o plaja amenajata. E plin de sezlonguri, punti de lemn, beach-baruri, restaurante, Ele sunt destinate insa doar clientilor hotelului care poarta bratari de diverse culori. Marea majoritate a turistilor de aici sunt germani.



Ne gasim si noi un loc fain, aproape de apa. De fapt, odata ce am trecut de zona detinuta de hotel pe plaja sunt foarte putini oameni. Apa este faina curata si plina de pesti. Intre ei se remarca unii care au o pasiune legata de pielea de pe talpile oamenilor. Stateam in apa si nu stiam ce ma gadila. In zona asta am prins valuri, nu mari, ci cit sa ne distram de minune cu copiii.

Doukades

Dupa amiaza am mers tintit spre un restuarant ce ne fusese recomandat. Am urcat cu masina pina in satul de munte Doukades si ne-am dus glont la Taverna Dukas. Nu am plecat deloc dezamagiti. Satul Doukades este cam inghesuit si de aceea este esential sa fi atent la semnele de circulatie si sa ignori GPS-ul. Am vazut un grup de 3 masini de Romania care mergeau linisite pe o strada din sat. Aceasta se ingusta treptat pina cind nu se mai putea trece cu masina.



Cam la 100 de metri de piata centrala este amenajat si bine semnalizat un loc de parcare unde incap in jur de 20 de masini.

 

Din nou Paleokastrita

 

Dupa masa revenim la Paleokastrita. De data asta vrem sa facem o plimbare cu barca. Aceasta dureaza o jumatate de ora si costa 5 euro de adult. Barcagiul nostru este foarte simpatic. E un tinar pe care il cheama Georgios si care se imprieteneste rapid cu George pe baza asemanarii de nume.

Barca ne poarta la inceput intr-o grota plina de pesti. Iesim apoi din golf si ne oprim la o alta grota unde apa si lumina se joaca facind nuante minunate de culori.











 

Georgios e tot timpul cu ochii undeva in larg si observa un peste mare care pare ca se joaca. Ne spune ca este un ton care tot face salturi.

Ne uitam si pe malurile stincoase. Daca ai o imaginatie bogata poti identifica animale sau diverse obiecte formate de apa si vint in stincile de pe mal. Dealurile Paleokastritei se vad tare frumos de pe mare.

Calatoria cu barca se termina si facem ce facem si iara uitam sa mergem la acvariu. Dar plaja de dupa-amiaza compenseaza cumva acest neajuns. Ne indreptam spre Liapades Beach, o plaja mica si cocheta.

Liapades Beach

Ajungem cu ceva aventuri fiindca nu nimerim drumul din prima si ajungem undeva pe un mal stincos. Asta era vestea rea. Vestea buna este ca de acolo vedem plaja si putem sa reevaluam traseul.

Urcam iarasi in masina si urmand de la un moment dat citeva indicatoare incepem sa coborim brusc pina aproape de apa. Parcam masina in panta si mergem la apa. Plaja de aici este mica si este cu pietre. O parte din ea este dedicata celor ce vor sa inchirieze ambarcatiuni de mici dimensiuni cu care sa se plimbe pe mare. Nu este nevoie de permis special, asa ca pentru 25-30 de euro iti poti asigura o croaziera de o ora. Nu am incercat asta. Am preferat sa facem baie si sa cautam pietre cu forme ciudate. Pe partea dreapta a plajei sunt citeva stinci mai inalte folosite de unii temerari pentru sarituri. Ne-a placut foarte mult acest loc pentru ca este linistit si putin aglomerat chiar daca plaja este amenajata si are de toate. Am stat aici pina ce soarele s-a ascuns dupa unul din dealurile ce strajuiesc golful.





Am revenit la Roda. La unul dintre restaurante era in desfasurare o petrecere greceasca. Un cuplu imbracat in haine traditionale dansa. Dupa ce am facut dus am revenit iar petrecerea greceasca trecuze la faza cu spart farfurii.

05.09.2019

Porto Timoni

Asta a fost cu siguranta ziua cea mai frumoasa si cea mai spectaculoasa. Locul asta, Porto Timoni, este destul de greu de descris. Si este ceva mai greu accesibil fiindca trebuie sa mergi pe o poteca de munte timp de 30-40 de minute pina ajungi la plaje. Spun plaje pentru ca exista trei. Doua dintre ele sunt situate de o parte si de alta al unui istm. Cea de-a treia este cam la 15 minute de mers pe jos fata de celelalte doua insa este putin frecventata.





 
 
 
 

Ne punem in masina voiosi si ne indreptam spre satul Afionas. Avem de mers cam o jumatate de ora iar GPS-ul ne pune la mare incercare masina fiindca ne baga pe niste drumuri foarte inclinate. Dar ajungem cu bine si gasim cu usurinta si loc de parcare linga un punct de belvedere. De acolo se observa sirul de stinci ce ies din apa in fata plajei Agios Georgios de Arilla. Insulita se numeste Nisida Karavi.



Urcam pe asfalt si cam dupa 10 minute ajungem in centrul satului. Acesta este marcat de o biserica alba si de niste monumente mai putin obisnuite: niste torpile asezate la loc de mare cinste. Mergem pe citeva stradute si ajungem la hotelul-restaurant Dyonisos care ofera o priveliste minunata asupra golfului Agios Georgios Pagon.

De aici incepe poteca de pamant si piatra. Trebuie sa o coborim cu atentie fiindca sunt si citeva portiuni alunecoase. De asemenea poteca merge in citeva locuri pe buza prapastiei. Maria se imprieteneste cu un cuplu din Barcelona. Coborim incet, cu atentie. Ne oprim la citeva puncte de belvedere si facem poze. Apa are o culoare tare frumoasa pe ambele parti.



Ajungem si la cele doua plaje. O alegem pe cea din dreapta pentru prima baie. Plajele sunt cu pietre si nu exista nici un fel de amenajari. Ne instalam si noi umbrela si prosoapele. Copiii merg in apa, eu ma duc in explorarea micii peninsule la vinatoare de poze. Sunt cam neinspirat si nu tin camasa pe mine. Aveam sa regret mai tarziu.









 

Poteca continua dupa cele doua plaje si incepe iarasi sa urce dar fara ruperi semnificative de panta. Ofera tot felul de pespective. De la un moment dat incep citeva serpentine care duc la o mica bisericuta sapata in stinca si inchinata Sfantului Stelian.

Ultima parte este este prin padure si printre tot felul de arbusti intepatori. La coborire observ o poteca destul de clara. Eu speram ca aceasta sa ma duca la extremitatea peninsulei. Doar ca dupa vreo 5 minute poteca se opreste brusc linga o casa parasita si daramata care a fost inghitita cu totul de natura. De aici incolo este un adevarat hatis.

Revin la poteca principala cu gandul sa ma intorc la ai mei insa pe drum imi vin idei. O poteca slab conturata coboara linga apa si duce la plaja aceea mai indepartata. La final insa exista o bucata care seamana cu o saritoare si care trebuie descatarata cu atentie.





 

Si iata-ma pe o plaja pustie, cu apa curata si cu o bucata compacta aflata sub apa. Rezist ispitei de a face baie si pe undeva ochiesc o poteca ce urca abrupt spre capatul peninsulei. Bineinteles ca ma apuc voiniceste de urcat. Dupa citeva minute dau iarasi de un hatis intepator. Poteca este clara asa ca nu renunt dar ies din toata povestea asta destul de zgariat. Si numai bine dupa asta poteca se pierde.

Asa ca trebuie sa gasesc modalitati de urcare. Asta nu e chiar o treaba grea mai ales daca esti obisnuit cu urcatul pe munte. Si in final iata-ma pe coama dealului la citeva zeci de metri deasupra apei.









Efortul a meritat din plin. Am o vedere spre cele doua golfuri mari, Agios Giorgios Pagon si Agios Georgios Arilla. De asemenea se vad insulita stincoasa Nisida Karavi, Cape Drastis si insulele din fata sa. Peisajul este de nota 10.

Revin la plaja cea pustie cu grija cautind de sus o modalitate de a trece fara sa mai fiu aproape de vegetatia cea zgarietoare. Nu gasesc si la final mai adaug citeva zgarieturi la colectie. Odata ajuns linga apa, las aparatul pe margine si fac o baie care pica la fix.

Ma intorc apoi la copii si la Ramona care este cam ingrijorata fiindca am lipsit cam mult. Dupa o vreme ne mutam pe cealalta plaja. Aceasta are o suprafata mai mica si este cumva mai inchisa intre stanci. Undeva in dreapta remarc o grota cu apa si pornesc inot la ea. E un loc frumos populat de pesti marisori de culoare aurie. In tot acest timp George a fost foarte activ mai ales ca a desoperit ca ii place mersul 4x4 prin apa.



E clar ca si Maria trebuie sa vada asa ceva. Asa ca merg si o iau si pe ea. Desi este ceva distanta fetita noastra s-a descurcat bine si s-a bucurtat asa cum se cuvine de grota cu pesti aurii.

Am stat la plaja de la Porto Timoni cit am putut de mult, am fost foarte incintati de acest loc. Cind am simtit ca soarele incepe sa arda prea tare am luat copiii si am plecat la deal. Asta a fost partea mai putin placuta. Poteca era cam prafoasa si permanent expusa soarelui care dogorea nemilos. Stincile albe radiau si ele caldura si accentuau disconfortul. Am mers mai incet, facut pauze dese si intr-un final am ajuns cu bine la Afionas.

Dupa-amiaza a fost cu mult somn si odihna. Seara am dat o raita prin Kassiopi. Cind ne-am intors la Roda am dat fix in petrecerea greceasca de la unul din restaurante. Sau cel putin asa se laudau in afise. Petrecerea se transformase intre timp. Acum era mai degraba o petrecere turceasca. O tipa imbracata in cadana dansa cu foc pe masa iar barbatii se chinuiau sa ii indese bancnotele prin sutien.

06.09.2019

Achilleion

Pentru ziua aceasta prognoza dadea o vreme inchisa cu ceva posibilitati de ploaie asa ca am ales sa o petrecem in jurul capitalei insulei, Kerkyra.

Dimineata am plecat spre Achilleion. Acesta este un palat construit în Gastouri pe Insula Corfu pentru împărăteasa Elisabeta a Austriei, cunoscută și sub numele de Sisi. Pe linga palat se gasesc citeva gradini ce se prezinta de asemenea in conditii bune.

Noi am urmat indicatoarele si am gasit usor un loc de parcare ceva mai jos de palat. Apoi a trebuit sa urcam un lung sir de scari metalice pina la poarta de intrare. Acolo era nebunie cam mare, multe masini, autocare, grupuri de turisti. Si asta se intimpla la putin timp de la ora deschiderii.

Chiar inainte de intrare ne intimpina o statuie de marmura in marime naturala a lui Sisi. Cu ocazia asta observ ca era destul de inalta si nu scunda asa cum mi-o imaginam eu. Palatul are o intrare grandioasa sustinuta de patru coloane albe.





 
 
 
 


 

Sisi era o mare admiratoare a Greciei si a insulei Corfu. Ea este adevarata patroana a castelului, construind aceasta resedinta de vara intre anii 1889-1892 si dedicand-o intru totul eroului grec, Ahile. Arhitectul a fost un italian, Raffaele Carito.





Sissi a adus si a si comandat numeroase statui din marmura cu care a impodobit fiecare incapere a castelului. Venea repetat si iubea nespus aceasta resedinta. Ea a trait pina in 1898 cand a fost asasinata la Geneva.

 



 

Probabil cel mai impresionant element din castel este holul maret de la intrare cu scara pictata care se reflecta intr-un mod spectaculos in oglinzile asezate special pe pereti. Tavanul aduce si el aminte de stilul inconfundabil italian, fiind decorat cu picturi.





La parter gasim o mica capela precum si camere muzeu care ne infatiseaza atmosfera epocii. Camerele divers colorate, de la galben pai, portocaliu piersica, verde marin sau bleu ciel sunt decorate cu mobilier din lemn masiv, alb sau mahon.

Salile muzeu incearca sa ne infatiseze scene ale vremii prin cateva fotografii in care doamne si domnisoare extrem de elegante sau domni la costum sunt surprinsi in curtea castelului.



Pe langa mobilier, fotografii, statui ce il infatiseaza pe Ahile, gasim si obiecte personale care au apartinut Reginei Austriei dar si Imparatului Germaniei, Kaiserul Wilhem al II-lea, acesta fiind urmatorul stapan al castelului, cumparandu-l in anul 1907. Kaiserul revine in fiecare an la Achilleion, mai ales in vacantele de Paste. El adauga o nota personala castelului, aducand in gradina acestuia o statuie din bronz ce il infatiseaza pe Ahile ca un gardian, orientat spre nord, cu privirea catre orasul Kerkyra.

Când acesta ajungea în insula Corfu, venea cu cinci mașini. A ceruit sa fie construit un pod de la micul port, până în grădinile palatului, deoarece Kaizerul nu suporta ideea de a traversa strada. Cam fitos, nu? Astazi podul sau nu mai traverseaza soseaua si s-a pastrat din doar partea dinspre mare.

Urcand scara impresionanta,ajungem la etaj unde trecem din camera in camera cu diverse picturi pe pereti si ulterior, la un etaj superior admiram sala de bal pavata cu marmura si impodobita cu candelabre stralucitoare. Sala are iesire direct in gradina palatului, unde de jur imprejur statui din marmura ce infatiseaza muzele Greciei Antice decoreaza gradina. Chiparosi, leandrii, palmieri, trandafiri, maslini, toti laolalta ii intalnim in gradina racoroasa si umbroasa, cu acest Ahile maiestuos , gardian al castelului si cu o priveliste covarsitoare spre orasul Kerkyra.


Kerkyra sau Corfu Town

Parasim Achileionul si mergem spre capitala insulei. Numele cel mai folosit este Kerkyra, dar se gasesc si indicatoare cu Corfu Town, Korfou sau Corfou. Ajunsi in soseaua principala m-am cam speriat de traficul de aici. Am zis ca maine, in drum spre ferryboat trebuie evitata zona aceasta. Ne oprim intr-o parcare deasupra marii de unde avem vedere buna spre Insula Soricelului ( Mouse Island ).

 Podul cu Avioane

 

 

 

Mergem citeva minute pe jos si coborim linga apa. Trecem apa pe un pod de beton lung si ingust. Podul asta este pe directia aeroportului si multa lume se aduna aici ca sa vada de aproape cum aterizeaza sau cum decoleaza avioanele. Experienta este grozava si o recomand si eu.

Manastirea Vlacherna

In parcta cealalta a podului este o parcare mare si citeva restaurante. O alee ingusta ne duce spre o bisericuta alba tare draguta si fotogenica. Se numeste biserica Vlacherna. Interiorul este simplu si elegant, pare a fi o bisericuta perfecta careia nu ii mai trebuie nimic. Maria se imprieteneste cu pisicile din curte.







 
 
 

 

Insula Soricelului

De linga bisericuta asta se poate lua barca spre Insula Soricelului. Calatoria dureaza pina in 10 minute si costa 3 euro. Am facut si noi aceasta mica plimbare. Pe insula Soricelului exista, dupa cum era de asteptat, o biserica ascunsa intre copaci.

Deşi nu seamănă deloc cu un şoarece, localnicii spun că porecla îi provine de la scările albe care duc spre capela din vârful dealului şi care seamănă cu o coadă de şoarece.

Am stat pe insulita asta cam o jumatate de ora. Am fost la bisericuta, ne-am odihnit la umbra copacilor pe o banca si am facut bineinteles si turul insulei.

Am revenit la masina si am condus pina in Kerkyra. Am gasit repede loc de parcare gratuit linga Esplanada. Ei bine si de aici incep surprizele. Trecutul paneuropean al insulelor ionice nu este nicaieri mai evident decit in capitala insulei. Arhitectura orasului are influente ce amintesc de britanici, de francezi si de italieni.

Acest amestec cosmopolit se vede cel mai bine in jurul Esplanadei. Combinatia intre parc si piata centrala se concentreaza in jurul unui teren de crichet cu alura extrem de britanica, aflat pe locul in care existase in trecut cimpul de trageri al venetienilor. La capatul sau indepartat, pe un promontoriu care inainteaza in Marea Ionica se ridica Palaio Frousrio( Vechea Fortareata Venetiana ), ce dateaza din 1559.

La capatul de nord al terenului de crichet este construit Palatul Sfantul Mihail si al Sfantului Gheorghe, construit intre 1819 si 1824. Este fosta locuinta a inaltului comisar britanic. Astazi gazduieste birouri administrative, o biblioteca, oficiul turistic. Intr-o aripa a sa se gaseste Muzeul de Arta Asiatica. Colectia de aici numara peste 10 000 de exponate strinse de Grigorios Manos, un diplomat grec din Corfu care a calatorit foarte mult in Orient.

 

 

Pe latura vestica se gaseste Liston, un sir de cafenele si magazine. Liston are origini franceze fiind construit in 1807 la cererea lui Napoleon, care dorea sa rivalizeze cu cele de pe Rue de Rivoli din Paris. Este unul din principalele locuri de socializare ale orasului.

 

 

In sfarsit in partea sudica a Esplanadei se afla o fintina arteziana si Monumentul Enosis( Monumentul Unirii ). Acesta a fost ridicat pentru a celebra unirea unirea insulelor ionice cu restul Greciei dupa o ultima perioada de oranduire britanica.



 

De cum am intrat in oras am ramas surprinsi de asemenarea cu un oras italian. Strazile orasului, cu cladiri inalte cu balcoane din fier forjat si cu obloane la ferestre, seamana cu strazile din orasele italiene tipice. Pe mine gandul m-a dus imediat la Venezia.





O plimbare prin Kerkyra este obligatorie, zic eu. Centrul vechi este insa destul de aglomerat, sunt multe grupuri de turisti veniti cu vase de croaziera. II recunoastem dupa ecusoanele ce poarta siglele marilor companii.

Mai remarcam aici multi italieni si multi copiii mari( 5-6-7 ani ) care inca sunt plimbati in carut. Cautam, in urma unei recomandari, un local unde se servesc loukumades. Acestea sunt un fel de gogosi de mici dimensiuni scufundate in miere si pudrate cu scortisoara. Asta este versiunea traditionala. Exista insa si variante mai moderne, cu gem, ciocolate de diverse feluri. Am incercat 3 feluri de loukumades si pot confirma ca sunt delicioase. Locul se numeste Stazei Meli si il gasiti pe straga Guilford nr. 60.

Stazei Meli se afla pe in colt al unei piete mari. Pe o latura a sa se remarca cladirea Primariei. Citeva strazi mai incolo se afla Biserica Sf. Spiridon, protectorul insulei Corfu. Moastele acestuia se gasesc intr-o racla de argint si sunt purtate in procesiune prin oras de patru ori pe an pentru a sarbatorii momentele in care sfantul a venit in ajutorul locuitorilor insulei in perioade de razboi sau molima. Procesiunile au loc de Florii, in simbata Pastelui, pe 11 august si in prima duminica din noiembrie.





Sfantul Spiridon are o poveste aparte, foarte simpatica. El nu este un sfant ca toti sfintii, ci este un sfant plimbaret. Pe unde balaureste el nu stie nimeni. De multe ori moastele lipsesc din racla iar cei ce ii au grija ii schimba papucii de citeva ori pe an fiindca se tocesc.

Am mai umblat o vreme prin orasul vechi, pe stradutele inguste si intortocheate. Peste tot dai de mici piatete, de locuri de odihna binevenite in zilele calde cum a fost si asta. Iesim apoi undeva linga mare intr-un loc de unde putem admira Noua Fortareata Venetiana si portul. Maria este impresionata de dimensiunea vaselor de croaziera. Ne odihnim intr-un parc la umbra unor pomi generosi cit timp copii se dau pe leagane.

Apoi, ca ne mai racorim, cautam un alt loc de care aflasem de bine. Aici se serveste iaurt inghetat care poate fi asortat cu tot felul de topinguri. Micul local se numeste Yogart si il gasiti pe Strada Agion Panton nr. 11. Si merita din plin daca vreti sa incercati si altceva decit inghetata clasica.







 
 

De acolo iesim usor la Liston si plecam incet spre masina. Pentru copii aceasta zi a fost obositoare asa ca au adormit aproape imediat.

Alte chestii de vizitat in Kerkyra: Muzeul de Arheologie, Muzeul Banilor, Muzeul Bizantin.

 

Agios Georgios de Arilla


Fiind ultima noastra zi in Corfu, spre seara am dat o fuga pina la plaja Agios Georgio de Arilla. Aici gasiti o plaja ingusta si lunga dar care vine la pachet si cu ceva peisaj: creasta stincoasa a insulei Nisida Karavi ce iese din apa cam 300 de metri de mal. O mai vazusem de sus in ziua in care am fost la Porto Timoni.

Aici am facut baia de despartire. Am stat mult, pina ce soarele a apus. Fiind situata pe partea vestica, plaja asta ne-a oferit o imagine cum nu mai vazusem: soarele a coborit incet-incet si a apus in mare.

07.09.2019
Dimineata am plecat destul de repede, inainte de ora 8. Ne rezervasem bilete la ferryboat tot la Lefkimi, de la ora 10:30. Ne asteptam tot la un drum de doua ore. Doar ca de data asta am urmat un alt traseu, cu citiva kilometri mai lung. Ideea a fost sa evitam zona Corfu Town si eventualele ambuteaje de pe coasta de est. Asadar am mers mai mult prin zone muntoase, pe drumuri secundare mai bune si mai rele dar intr-un final am ajuns cu bine in port tocmai cind nava noastra acosta.

Inainte de a incheia mai am un pont pentru montaniarzi. In insula Corfu a fost amenajat un traseu de trekking ce pleaca din capatul nordic si ajunge in cel sudic dupa de 220km. Se numeste simplu, Traseul Corfu si a fost deschis in anul 2001. A fost creat in ideea de a sprijini satele de munte fiindca populatia lor migra spre tarm unde erau turistii si, evident, banii. Astazi locuitorii din satele de munte si-au deschis casele spre a primi turisti.

Corfu ne-a oferit niste peisaje si niste experiente peste asteptari. Am petrecut o saptamana frumoasa si cine stie, poate peste ani vom mai reveni. 

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2019