Tinutul Padurenilor: Alun si Ghelari

Data publicarii: 29 nov 2019

In periplurile noastre hunedorene am hotarit sa exploram un teritoriu nou, despre care citisem si auzisem multe: Tinutul Padurenilor. Nu aveam decit o jumatate de zi la dispozitie asa ca am plecat de cu buna dimineata din Hateg.

Prima oprire am facut-o la Manastirea Prislop, celebra si foarte mediatizata in ultimii ani datorita faptului ca aiici se gaseste mormantul parintelui Arsenie Boca. Locul s-a transformat uluitor. Au aparut parcari terasate, un drum decent, alei, bancute. Cam toate conditiile in a primii in bune conditii foarte multi vizitatori.

De acolo urmatorul punct de pe lista a fost Bolta Apei. Aceasta este un pod natural, din piatra deasupra unui rau. Din pacate la o intersectie gresim drumul si ne trezim pe o alta vale, in satul Cernisoara-Florese. Niste localnici ne lamuresc ca nu ne aflam in locul potrivit. Ca sa ajungi la Bolta Apei trebuie sa pornesti din satul Hasdau.

 

Reconfiguram traseul si mergem spre satul Alun. Urcam zdravam pe un drum forestier care, dupa cum arata, pare ca va fi asfaltat. Odata ajunsi in culmea dealului avem privelisti faine, de toamna. Mergem o vreme pe drumul de culme apoi cotim foarte strins la stinga. Cind zic foarte strins ma refer la faptul ca nu am putut face manevra dintr-o singura miscare.


Drumul de Marmura

Mergem pe un drum ingust pe care incape doar o masina si coborim pina la firul vaii. De la un moment dat drumul este pietruit. Citiva metri mai incolo ne lamuresc de faptul ca am ajuns la celebrul Drum de Marmura de la Alun.

Drumul de marmura este unic in Romania. Are 10 km si leaga doua sate: Alun si Valea Pestisului.

Continuam pe acest drum inedit si incepem sa urcam citeva serpentine. Se vede satul. Drumul trece pe la baza unei foste cariere de marmura. Oprim fix la intrarea in sat si mergem sa vedem ce a mai ramas din aceasta exploatare.

Cariera Alun

Cariera de marmura de la Alun a fost exploatata mai intai de austrieci, apoi de doi frati italieni pe nume Roja. Acestia erau celebri la vremea lor si aveau ateliere de prelucrare la Arad. De asemenea aveau legaturi stranse cu cei care extrageau marmura de la Carrara.





 

Cindva marmura de la Alun era cautata de artisti si cioplitori in piatra. Sculptorii o pretuiesc pentru granulatia fina care permite o prelucrare mai usoara. Specialistii spun ca marmura de Alun are o structura foarte asemanatoare cu marmura de Carrara.

De aici s-a extras marmura pentru celebra Casa a Poporului din Bucuresti, devenita intre timp Palatul Parlamentului. A fost ultima data cind marmura de la Alun a fost utilizata intens. Dupa 1989 exploatarea a fost abandonata.

Ne-am plimbat o vreme prin ceea ce a mai ramas din cariera. Natura incepe sa puna stapanire si impresia este ca exploatarea a fost oprita de mult mai mult timp.

Revenim la masini dar nu le mai folosim si mergem pe jos in sat. Casele sunt impunatoare si mai toate sunt asezate pe fundatie de marmura. Desi locul asta se situeaza intr-un fel de paradis, satul Alun este astazi aproape abandonat. Din cite am inteles mai are doar 6 locuitori.

Biserica de marmura din Alun

Evident, cea mai vizibila constructie din sat este impunatoarea biserica de marmura. Si ea este unica in tara noastra. Desi exista marmura in sat oamenii de aici nu au putut-o folosi fiiindca apartinea fratilor Roja. De aceea fiecare familie din sat a cautat in zona si a transportat cite 8 metri cubi pentru constructia acestei biserici.

Biserica a fost ridicata din blocuri de marmură la mijlocul anilor 1930, de preotul Petru Roşu, şi a fost pictată în frescă la dupa 1960. Si preotul-ctitor din sat a avut o viata zbuciumata. În 1942 preotul Petru Roşu a mers pe Frontul de Est, ca misionar. Rănit în Al Doilea Război Mondial, s-a întors rănit în ţară, însă doi ani mai târziu, a ajuns din nou pe front, iar pentru faptele sale a fost decorat cu ordinul „Coroana României“ şi cu medalia „Pobeda“.

La întoarcerea în satul Alun, a slujit la biserica de marmură până în 1958, când a fost arestat ca duşman al regimului comunist. După şase ani în care a fost purtat prin temniţe, Petru Roşu a murit în închisoarea din Aiud.

Nici soarta bisericii de marmură, nu a fost una fericită. Monumentul a fost lăsat în paragină, o dată cu depopularea satului. De câţiva ani, locul a fost transformat într-un schit, în care slujesc două călugăriţe.

Pe ele le-am intilnit de indata ce am intrat in curtea bisericii. Cele doua maicute locuiesc intr-un container de metal si au facut eforturi mari pentru a repara biserica. Acum arata intr-o stare decenta, i s-a schimbat acoperisul, i s-a pus podea, zidurile i-au fost consolidate.

In biserica este insa un sunet ciudat, un zumzauit continuu. O calugarita ne spune ca s-au pricopsit cu un roi de viespi care si-a facut cuib fix in turla bisericii. Ea se gandeste cam cu groaza cum le-ar putea alunga de acolo.

Biserica de lemn din Alun

Dupa vizita la biserica dam o raita prin sat. Ramanem uimiti de frumusetea si trainicia caselor. Cu toate astea nu vedem oameni decit la o casa.





Satul asta mai are un punct de atractie. Este vorba de o veche biserica de lemn ce sta pe un deal. Gasim cam greu o modalitate de a urca pana la ea.



Biserica in sine este considerata o bijuterie din punct de vedere arhitectonic. Si ea a fost abandonata si mai apoi salvata tot de cele doua maicute de la schit care au obtinut fonduri pentru inlocuirea acoperisului. In jurul bisericii a fost odata cimitirul satului, marturie stau cele citeva cruci cu inscriptii vechi.

Parasim satul avand sentimente amestecate.

Drumul de marmura ne coboara in firul vaii si continua spre Valea Pestisului. Noi urcam inapoi in drumul de culme si nu dupa multa vreme ajungem in Poienita Voinii. Aici se gaseste un muzeu memorial ce poarta numele lui Dragan Muntean, un cunoscut rapsod popular. Este celebra perioada in care cinta alaturi de Ioan Bocsa si Nicolae Furdui-Iancu. Din pacate muzeul este inchis.

Si ca sa intrati in atmosfera ascultati melodia asta:
https://www.youtube.com/watch?v=aoMm-sLKc2I

 



 

La iesirea din sat dam de asfalt si de drum foarte bun. Peisajele sunt superbe, pastorale. Mai in departare se vad bine doi munti celebri ai judetului Hunedoara: Retezat si Parang.

Catedrala Padurenilor de la Ghelari

Urmatoarea si ultima oprire este la Ghelari. Aici se gaseste o imensa biserica supranumita Catedrala Padurenilor. De fapt linga ea mai este o biserica ortodoxa ce dateaza de la 1770 si care, desi nu e mica, este evident eclipsata de biserica cea noua.

Catedrala din Ghelari a fost construită de către părintele Nerva Florea pe baza unei revelaţii. Biserica i s-a aratat în vis şi el a construit-o exact asa cum si-a amintit. Constructia a durat mult, între 1939-1973. Are 47 metri înălţime şi 7 turle. Pina sa ajungi la ea ai de urcat trepte late si lungi. Scarile astea seamana foarte bine cu cele de la monumentele comuniste din Bulgaria.



Biserica mare de la Ghelari este insa foarte frumos intretinuta si pe interior si pe exterior. Ceea ce este laudabil.

Tot acest periplu mi-a deschis apetitul pentru Tinutul Padurenilor. Zona mi s-a parut fabuloasa si cu siguranta am sa revin sa vedem ce ne mai ofera.

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2019