Munții Ghițu

Data publicarii: 17 iun 2020

Prima tură serioasă din vara lui 2020 a fost într-o destinație surpriză: Munții Ghițu. Acești munți sunt sunt situați la sudul crestei Munților Făgăraș. Relatările privind excursii în zonă sunt puține. Din ceea ce m-am documentat mă așteptam la un traseu de o zi destul de solicitant.

De fiecare dată cînd propun un traseu din ăsta și văd că mai sunt și alți oameni interesați de trasee din astea dubioase nu pot decît să mă bucur. De data asta am fost însoțit de Florența, Iulia și Vlad.

Ne deplasăm cu mașina pe ruta Brasov - Bran - Cîmpulung-Muscel - Curtea de Argeș - Berindești. Din centrul satului facem stanga și începem să urcăm pe o uliță. Spre stupoarea noastră întîlnim un marcaj cruce albastră.

Lăsăm mașina la marginea satului, undeva în partea de sus. Pînă să începem traseul primim un mesaj prin RO-ALERT 112 în care suntem anunțați că a fost văzut un urs pe raza comunei Arefu.

Începem să urcăm pe un drum forestier destul de rău. Pentru început traseul ne duce pe prin niște poieni. Drumul se tot îngustează pînă ce devine o potecă. Trecem de cîteva proprietăți delimitate cu gard de sîrmă ghimpată. Reușim din fericire să ocolim gardurile și să scăpăm nezgîriați.

 

 

Revenim apoi într-o zonă cu poieni iar un pic mai încolo marcajul urmează din nou un drum. Urcarea nu este grea deocamdată. Cu toate astea în fața noastră se ridică o culme destul de înaltă. Bănuim corect că de la baza ei traseul va fi mai greu. Până una-alta ajungem la o căsuță mică din lemn. De lângă ea pleacă în sus un om cu un cal frumos și o căruță.

Îi reîntîlnim puțin mai sus. Calul cel superb era dezlegat și se odihnea.

Frumos cal aveți! Zic eu admirînd animalul. Face treabă bună?
Nu prea...E mai mult frumos decît harnic. Așa îmi răspunde omul.

Continuăm urcarea. Prindem din urmă o turmă de oi care urcă la stîna undeva mai sus numită și Stîna lui Carcală. Intrăm în vorbă cu un nene care era cumva în așteptarea omului cu calul de mai jos.

Ajungem intr-o poiană unde se găsește un chioșc metalic, model anii 1990. De acolo marcajul o ia pieptiș in sus. Exact pe porțiunea asta sunt și oile. Decidem să continuăm pe drumul forestier. Nenea cu care am intrat în vorbă ia un cal și un măgar și ne însoțește. Pe drum povestim una-alta. Printre poveștile sale era una cu un accident teribil O căruță cu cai a căzut într-o rîpă undeva mai sus. Unul din cai a murit iar din leșul său se hrănesc cu regularitate urșii.

Puțin mai sus dăm de o mașină, un vechi autovehicul Aro care probabil nu a mai fost mișcat de ani de zile. Și aici avem faza zilei.

Omul nostru merge liniștit cu calul, e primul în șir. Iulia e ultima, iar la un moment dat zice:

Stați un pic. Uite ursul.
Nenea al nostru este super calm.
Pai nu v-am zis eu că e urs pe aicea. Haideți să mergem.

Pînă să vedem si noi ursul, acesta s-a făcut nevăzut fiind luat in colimator de cîinii care urcau cu oile.

Văzînd cît de zen e nenea am mers fără frică înainte. Omul ăsta transmitea cumva liniște și stăpînire de sine. Ne arată și locul exact unde s-a produs accidentul cu caii și căruța.

 

 

Puțin mai sus ajungem și la stînă. Un pic înaintea oilor. Ne atrage atenția o Dacie căzută Într-o groapă mai mare. Cred că Stîna asta a lui Carcală are multe povești de zis.

Ne luăm rămas bun de la omul nostru și ne vedem de drum. El ne dă drept direcție de mers o cruce ridicată mai sus în memoria unul deltaplanist. De aici în sus e gol alpin așa că marcajul este vopsit mai mult pe pietre. Oricum, îl pierdem repede.

Cu toate astea ținem direcția bună și ajungem și la crucea respectivă. Pe deltaplanist îl chema Nicolae Mănescu. A murit la 28 de ani. Pe crucea s-a este scrisă și o scurtă poezie.

Relativ aproape de cruce se află niște rezervoare mari de metal unde este și singura sursă de apă de pe traseu.



De aici în sus poteca este destul de clară. Ieșim într-o culme, într-o parte ne atrage atenția un monument. Mergem pînă la el. Este dedicat Bătăliei de la Posada.

Din acest loc avem cîteva belvederi cu creasta Munților Făgăraș, cu Munții Cozia, cu Munții Căpățînii, cu Valea Argeșului.

Plecăm mai departe spre Vf. Ghițu. Mai întîi intrăm în pădure, coborîm puțin iar de acolo începem asaltul final. Traseul merge numai printr-o pădure deasă unde din loc în loc apar doborîturi. Ieșim în sfârșit într-o poiană. Discret, într-o parte a ei, undeva între niște brazi ne așteaptă Vf. Ghițu cu cei 1622 de metri ai săi.



Vârful este marcat de un mic monument din beton care aduce de departe cu Coloana Infinitului.

Stăm pe vîrf cîteva minute, facem poze. Totuși pentru o priveliște spre Munții Făgăraș trebuie coborît un pic pînă într-un loc unde vederea nu este obstrucționată de pădure.

Observăm un pic mai jos un stîlp mare de metal probabil folosit pentru....nu îmi dau seama ce caută de fapt acolo.

Din păcate norii se strîng și ne dau emoții. Se vede cum plouă în unele zone. Plecăm înapoi pe același traseu. Cînd încă eram în pădure începe să plouă. Din fericire nu ține prea mult și nici cantitatea de precipitații nu este mare.

Ne oprim sus deasupra Stînei lui Carcală și studiem cum să o ocolim mai bine pentru a evita întîlnirea cu cîinii. Treaba ne reușește dar nu pe deplin. Cei drept nu ne-am văzut cu cîinii dar nici nu am ales varianta cea mai bună de coborît. S-a lăsat cu un pic de bălăureală printr-o zonă cu spini.

Am mers la vale povestind și fără să avem vreo grijă. Așa de relaxați am fost că l-a un moment dat cineva are o revelație:


Bai, dar noi cînd am urcat am trecut pe aici?

Evident că nu. Cu toate astea am urmat drumul care ne-a dus bineînțeles tot în satul Berindești. Ba mai mult am ajuns chiar la locul în care ne-am lăsat mașina.

Una peste alta, am avut o excursie foarte reușită, am văzut locuri noi, cine a avut noroc a văzut și ursul. Recomand parcurgerea acestui traseu.

Iar la final, recapitularea:

Traseu: Berindești - Stîna lui Carcală - Crucea Nicolae mănescu - Monumentul Bătăliei de la Posada - Vf. Ghițu si retur

Timpi de parcurs. Total 7 ore. Urcare: 4 ore. Coborîre: 3 ore.

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2020