Grecia: Muntii din Thassos, Ipsario si Profet Ilie

Data publicarii: 10 aug 2020

De data trecută de cand am fost in Thassos mi-am zis. Dacă o sa mai vin vreodată aici atunci am sa urc și pe munte.

În anul 2020 s-a ivit ocazia. Am prins perioada în care se intra in Grecia fără restricțiile legate de coronavirus.

Munții din insula Thassos au două vîrfuri mari, proeminente: Ipsario si Profet Ilie. Cele doua virfuri sunt oarecum apropiate. De aceea m-am gîndit la un circuit care sa implice urcarea pe ambele. Am studiat problema, am cautat track-uri GPS, am citit relatări. Majoritatea vorbeau despre ascensiune pe Ipsario, 1204m, cel mai înalt virf al insulei. Vîrful Profet Ilie era foarte puțin frecventat.

Nici pe partea de track-uri GPS nu am avut mai mult noroc. Am găsit doar track-uri ce urcau numai pe Ipsario. Se părea că între cele două vârfuri e cumva o ruptură care nu permite trecerea de la unul către celălalt.

Într-un final am zis sa merg și eu pe calea bătută pînă pe Vf. Ipsario. Ceea ce am învățat din cele citite a fost că trebuie să pleci cît mai de dimineață că altfel te va supăra caldura.

Așadar, dimineata la ora 5:50 ieseam de pe poarta pensiunii Stefania din Skala Potamia. Mă uit spre munte; este cam Înorat. Mă gîndesc dacă e o idee bună să urc astăzi. Până la urmă decid să merg tocmai pentru că se părea că nu o sa am prea mult de a face cu căldura excesivă.

Zis și făcut. Merg cu mașina spre Potamia urmînd indicatoarele către Ipsario. La capătul satului este un drum de ciment care mai merge aproximativ 2km. Undeva este și un izvor, sursă bună de apă.

Las mașina unde se termină drumul de ciment și plec la drum. La 6 dimineața pădurea este plină de tot felul de zgomote: cîntec de păsări, foșnete și tot felul de alte zgomote neidentificate. Or fi animale periculoase în Thassos? Cam asta te întrebi cînd pleci singur la drum și ai un fundal sonor așa cum l-am descris mai sus.

 

 

După drumul de ciment urmează un drum forestier destul de prost care merge urcat doar cu o masina 4x4. Apoi drumul se strică și mai tare. Se pare că o viitură a făcut prăpăd acum cîtva timp. Trec de cîteva intersectii unde este indicată direcția cea bună. E adevărat, indicatoarele sunt scrise doar cu litere grecești.

Merg o vreme pe o combinatie de nisip și bolovani. Mi s-a părut cea mai grea porțiune de traseu. Pentru că mereu trebuie să fi atent să nu cazi și să cauți permanent cele mai bune posibilități de a înainta. La un moment dat fac stînga pe un drum forestier vechi. Altă viață. Urc vreo două serpentine și ajung la celebra piatra cu indicatoare. Am făcut 30 de minute pînă aici. În stinga se urcă spre Vf. Ipsario, iar înainte se merge la Vf. Profet Ilie.

Odată a existat aici și un panou cu indicatoare din lemn. Acestea sunt acum deteriorate și căzute.

 

 

Tot aici este și primul din foarte multele puncte de belvedere de pe traseu. Se vede bine plaja de la Golden Beach și undeva în depărtare se distinge profilul insulei Samotraki.

Privesc și spre poteca ce duce spre Vf. Profet Ilie. De aici pare o lungă înșiruire de serpentine lungi care duce la baza unei piramide stîncoase. Privesc cu jind și mă gândesc să încerc și traseul ăsta într-o altă zi.

Plec spre Ipsario. Urcarea se înăsprește, în față tot aud niște sunete care bănuiesc a aparține unor căprioare sau capre negre. Așa credeam eu. Soarele este încă in nori așa că urc repede și cu spor.

Undeva mai sus descopăr și sursa sunetelor. E un țap negru care stă la distanță și încearcă să mă avertizeze. Stă fix în potecă dar nu e foarte curajos. Pe măsură ce mă apropii de el plecă înainte păstrind o distantă de sigurantă. Că tot suntem in vremea pandemiei de coronavirus.

Puțin mai sus aveam să le întâlnesc și pe protejatele țapului: o turmă de capre obișnuite. Nu sunt păstorite de nimeni si asa incep să se nască întrebări:

-Astea or fi capre sălbatice?
-Sau poate capre vagaboante?

Indiferent de statut, întâlnirea cu turma de capre mă binedispune. Nu mai sunt singur pe munte. O vreme urcăm în paralel. Mă tot uit spre Vf. Profet Ilie și la posibilitatea de a ajunge pe el venind spre creastă. Din locul în care mă aflu nu pare plauzibil.

Pădurea se rărește așadar traseul este plin de puncte de belvedere.



După o oră și jumătate ajung în creastă. Acolo sunt întîmpinat de un vînt rece. Merg spre stinga și după cateva minute văd o cabana din lemn. Pare a fi închisă, nu e nici o miscare. Ajung lângă ea. Cabana se cheamă Astro Camping și este folosită pentru observații astronomice.

În apropiere cabanei se găsește un izvor. Cum pînă acum nu am băut apă deloc nu m-am dus la el.

De aici încolo ne vor însoți niște panouri informative. Ele au darul să ridice moralul. Presupun. Așadar ni se spune altitudinea la care suntem, distanța pe care o mai avem de parcurs și diferența de nivel.

Cabana se află la 1000 de metri altitudine. Până la vârf mai este o urcare destul de solicitantă. Plec la deal cu voioșie. Prima parte urcă destul de tare insă te duce la niște puncte de belvedere superbe. Acum se văd foarte bine satele de munte Potamia si Panagia, Golden Beach, carierele de marmură si marea. Încă nu e soare iar locul unde se află linia orizontului este greu de dibuit. Vîntul se întețește așa că pun geaca pe mine.

Urmează încă o porțiune superbă de urcare. Pe care nu o mai fac pe potecă, ci drept pe creastă fiindcă vreau să mă bucur de peisaj cît mai mult.

Distanța se tot micșorează, merg , merg și dau de un drum forestier în stare decentă. Care prezintă și ceva urme de asfalt. Și de aici e gata, se vede și vârful cam la 100 de metri distanță. Ca de obicei, atunci cînd mă apropiu de virf iau viteză mai mare. În doi timpi și trei mișcări sunt pe Ipsario. Mă uit la ceas. Am urcat în doua ore și 10 minute, eu mă așteptam să fac cam trei ore.







 

Pe varf este de-a dreptul frig. Și vînt. Fac cîteva poze apoi mă pun să mănânc ceva. Am luat dintr-un supermarket o conservă cam la nimereală. Cind o desfac văd că de fapt mi-am cumpărat niște sarmale. Ha ha ha!







De pe virf priveliștea este superbă. Încep să-mi închipui cum s-ar vedea totul într-o zi în care vizibilitatea este mai generoasă. Fac un tur de orizont: se vede insula Thassopoula, portul Keramoti, creasta pină la Vf. Profet Ilie, o bisericută pe un virf de munte îndepărtat, zona Golden Beach, creasta spre vest, Munții Rodopi.

In zilele limpezi cu sigurantă se poate vedea Muntele Athos, insula Samotraki.

Mă mut cîteva zeci de metri mai încolo pe un virf cu mai multe momâi mari de piatra. Mai fac un rând de poze si dau să plec. Vorbesc cu Ramona. Îmi spune că jos este încă inorat, nu e vreme promițătoare de plajă.

Plec înapoi spre cabana Astro Camping. Pe drum mă hotărăsc să țin creasta spre Vf. Profet Ilie pînă unde s-o putea iar apoi să vin înapoi tot pe unde am urcat.

 

 

 

Trec de cabană și ajung în locul în care poteca părăsește creasta mergînd spre Potamia. Părăsesc poteca și țin creasta matematică stînd la cîțiva metri de prăpastie. După o vreme găsesc marcaj. Mă bucur moderat, nu știu încă ce e cu marcajul astă și unde duce.





 

Merg tot timpul pe creasta care se tot ingustează. Urc cateva virfuri intermediare. Culmea pietroasă e tot mai îngustă. Marcajele sunt tot mai dese și sunt puse sugerând unde pui piciorul cînd urci sau cobori. Frumos!





Mă apropiu de Vf. Profet Ilie dar e clar că undeva creasta se rupe. Din unele unghiuri vârful asta pare inabordabil din zona asta. Ajung într-un loc unde încep să mă dumiresc. Marcajul clar tine creasta. E bucată destul de abruptă de coborât, cu multe schimbări de direcție, cu mulți bolovani. Ajung într-o șa iar de aici începe un urcuș abrupt spre Vf. Profet Ilie.



 

Se merge pe lespezi, este porțiune care iți pune resursele la încercare. Cu toate astea urcarea a durat mai puțin decât credeam. Iata-mă și pe Vf. Profet Ilie, 1068m, marcat cu un stâlp și cu un steag grecesc, modelul vechi.

Drumul Ipsario - profet Ilie a durat aproximativ 2 ore și jumătate. Acum iese și soarele din nori. Să înceapă căldurica!

Stau pe virf cam un sfert de oră. Mă minunez de cite cariere de marmură există în Thassos. Atmosfera începe să se mai limpezească.

Doar continuarea traseului pare a fi o problemă. Cuntinui tot pe creasta matematică, așa cum am făcut și până acum. Merg la vale dar nu mai dau de nici un marcaj. Ajung intr-o zonă unde creasta se rupe. Evaluez situația: se poate coborî însă trebuie să îți asumi unele riscuri. Prefer să fiu prudent. Sunt singur, în caz de probleme nu are cine mă ajuta. Urc la loc pe Vf. Profet Ilie. Caut marcaje dar le găsesc doar pe cele pe care am urcat. Întrebarea este: pe unde urcă atunci din Potamia spre Vf. Profet Ilie?

O iau iar la vale de data asta țin parte din stinga, mai puțin accidentată. Iar nu dau de marcaje si ajung prin altă parte la aceeași zonă accidentată.

Bun, îmi zic, urc înapoi, țin creasta și cobor tot te unde am urcat. Asta e.

Doar că de data asta nu mai urc pe Vf. Profet Ilie ci îl ocolesc prin dreapta. După o vreme dau de marcaje care merg în jos. Îmi dau seama că de fapt am găsit poteca de întoarcere. La început se coboară abrupt pînă la baza virfului. Apoi se intră în pădure și o vreme se merge pe curbă de nivel.

Aud voci. Vocile par că se ceartă. Mai mult decît atit, vocile se ceartă în limba lui Eminescu. Cu toate astea nu văd pe nimeni. S-a făcut cald, oare am halucinații?

După cateva minute constat că n-am. Mă întâlnesc cu un cuplu de români angajați într-o discuție aprigă. Mă văd și ei. Sunt tare stresați. Deși îi salut în românește, mă abordează în engleză:
-Do you speak English?
-La nevoie vorbesc și românește, răspund.
-Vrem să ajungem pe Ipsario, mai e mult?
-Aici sunteți sub Vf. Profet Ilie. Urcați pe el apoi țineți creasta și marcajele.

Oamenii nu s-au descurcat cu piatra-indicator unde indicațiile erau scrise in grecește. În loc să urce pe Vf. Ipsario, au urcat pe Profet Ilie. De aici tot răul e înspre bine pentru că de aici încolo urmează partea cea mai frumoasă.

Îmi spun că au rătăcit poteca de nenumărate ori, că se merge mult printr-o pădure de ferigi.
Ne luăm rămas bun urandu-le succes. Peste puțin timp ajung și eu la o zonă cu ferigi și stînci. Undeva pe o piatra este o bifurcatie. CU ocazia asta aflu că se poate ajunge si în Panagia, nu doar în Potamia.

Eu merg spre Potamia că într-acolo am mașina. Peste cîteva minute văd cu ochii mei ce îmi povesteau turiștii români mai devreme. Măiculiță ce-i aici!





Ferigi cât vezi cu ochii. Și nu așa orice ferigi. Din alea înalte, unele mai mari ca mine. E clar că nu ai ce potecă să ții, că mai devreme sau mai tîrziu te vei pierde. Nici GPS-ul nu mă ajută prea mult, pe el apare figurată o potecă undeva destul de jos, aproape de intersecția cu drumul de Ipsario.

De aici încolo e clar. Trebuie să mă bazez pe instincte si pe inspirația pe care mi-o va da Cel de Sus. Cu toate astea merg destul de mult pe poteca. Pe unde mai e cite un bolovan mai găsesc uneori semne. Dar bineînțeles că mă pierd într-un final. Ferigile astea mari, nu știu de ce, dar vin la pachet cu o căldură sufocantă.

Din loc în loc mă opresc și mă tot uit pe unde ar fi continuarea. Cumva-cumva ajung iarași în potecă și de data asta nu o mai rătăcesc. Se pare că odată pe aici ar fi fost un drum forestier care acum este năpădit de ferigi.

Apar si copacii. La umbra lor temperatura percepută scade cu cîteva grade. Din fericire sunt din ce în ce mai deși. Mă apropii de valea unui parau. Mă bucuram că o să pot bea apă. Nu a fost așa. Apa are însă doar un firicel care curgea peste niște stânci mari. Practic era imposibil de colectat.

Din fericire nu mai aveam chiar mult de mers. Am trecut paraul si în citeva minute am ajuns la piatra-indicator. De aici și până la mașină mai aveam aproximativ o jumătate de ora. Atît făcusem dimineața la urcare, atât am făcut și la coborâre.

Am ieșit din traseu la ora 12.15, tot circuitul a durat 6 ore si 15 minute.

La final pot să spun că merită ruptă o zi sau două pentru a explora și zona muntoasă a insulei Thassos. Deși Ipsario nu are o altitudine foarte mare, efortul nu este unul de neglijat pentru că diferența de nivel este mare și poate fi amplificată de căldură. Eu am avut noroc, cam pe trei sferturi din traseul nu am avut soare și uneori a fost chiar frig.

Pentru cei care nu se bucură de condiție fizică bună, pot ajunge pe Ipsario cu ajutorul unei mașini 4x4 de inchiriat sau pot lua parte la un așa numit Jeep Safari in care niște cetățeni întreprinzători formează un convoi de mașini de teren și te urcă pe munte.

Închei oferindu-va o mică statistică:
Traseu: Potamia - Ipsario - Profet Ilie - Potamia
Marcaj: Da. Dar un marcaj ne standard. Cind e un cerc rosu, cind o dunga rosie orizontala sau verticala
Durata: 6 ore si 15 minute

Timpi intermediari:
Piatra indicator 30 minute
Saua de creastă: o oră și 30 de minute
Cabana Astro Camping: o oră și 40 de minute
Vf. Ipsario: doua ore și 10 minute
Saua de creastă: 3 ore și 10 de minute
Vf. Profet Ilie: 4 ore si 15 minute
Piatra indicator 5 ore si 45 minute
Potamia: 6 ore și 15 minute

Totusi, acești timpi ar trebui luați cu precautie din doua motive:
1. Am fost singur
2. Am avut parte de o vreme n care am fost chinuit de caldură doar pe ultimele doua ore

Track GPS gasiti aici:
http://www.decathloncoach.com/en/share/eu25aadf57b05783d81b

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Monea Viorel

    20 aug 2020 10:04:34

    Salut faina descrierea, si eu am fost pe Ipsario in 2015 si mi s-a parut foarte fain pentru o excursie in Thassos sa ai si un munte de urcat, e cam 1000 de metri diferenta de nivel, dar merita pentru vederea de pe varf, peisaje, liniste, culori. La intoarcere, la drumul de beton am gasit niste smochini pe marginea drumului si mi-am facut plinul de smochine, am gasit si niste portocali, dar erau foarte amare. Apa pe traseu nu prea gasesti decat jos la drumul de beton si sus , se coboara un pic de la cabana Astro pe drum in dreapta. Excursii faine in continuare

    Viorel

  • Bogdan

    27 aug 2020 07:05:32

    Viorel, îți multumesc pentru completări și aprecieri.

  • Coni

    28 aug 2020 04:08:34

    Sarmalute in foi de vita de vie!!!!! Mmm, preferatele familiei. De fiecare data ne intoarcem cu provizii serioase.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2020