Retezat 2003
Data publicării: 22 apr 2006
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
De mult plănuisem o tură în Retezat. Pentru mine aceasta a fost prima. Pentru alţi colegi de expediţie era o reîntâlnire cu un munte foarte foarte frumos.
Cu trenul, cu microbuzul şi.. pe jos
Şi de această dată avem parte de o trupă serioasă: Delia, Diana, Nea Mircea, Gabi, Dragoş, Manu, Tato, Răzvan şi eu. Întâlnirea şi joncţiunea cu Dragoş şi Răzvan, cei doi băieţi din Bucureşti, se face în gara Braşov. Luăm un Rapid până la Simeria urmând ca de acolo să luăm personalul până la Ohaba. E cald, drumul e destul de lung.
La Ohaba ne întâmpină o ploaie torenţială. Găsim un microbuz care ne va duce până la Cârnic, la intrarea în Parcul Naţional Retezat. Aici plătim taxa de intrare, 50.000 lei. Primim în schimb o mini-hartă şi o pungă pentru gunoaie.
Ne aşteaptă un drum forestier de vreo 2 ore până la Cabana Pietrele. Ne abatem puţin pentru a admira Cascada Lolaia. Aici aveam să iau contact cu apele Retezatului. Acestea sunt cele mai limpezi pe care le-am văzut.
Nu zăbovim mult căci mai e de umblat. În jurul orei 20 ajungem la Pietrele.
La Cabana Pietrele
Aici e multă lume. E aglomeraţie şi cu greu găsim loc de cort. Suntem cu 4 corturi şi vrem să stăm aproape unii de alţii. Până la urmă reuşim. Ne împrietenim cu un băiat de la Salvamont şi stăm cu el de poveşti până târziu. Noaptea plouă tare. Cuvântul de ordine al turei a fost ploaia. Manu şi Diana se refugiază în Cortul Deliei pentru că apa era pretutindeni în jurul cortului lor.
Dimineaţa plouă iară. Aşa că stăm pe loc. Pe la prânz apar ceva semne de vreme bună. O parte de trupă merge la Lacul Galeş. Eu rămân la cort. Între timp mai vin două reprize de ploaie. Seara avem parte de cer senin şi o puzderie de stele. Stau cu Delia şi Dragoş şi admirăm cerul.
Spre Bucura
A doua zi avem parte de un moment mai puţin plăcut. Răzvan decide să se întoarcă la Bucureşti. Noi ceilalţi plecăm spre Bucura. Avem vreme faină. Nu e foarte cald însă dar e senin. Facem primul popas serios la Genţiana. Refugiul era în stare bună. Tato face o grămadă de poze şi la drept vorbind are şi ce poza.
Ajungem în şaua Bucurei. Avem peisaj fain însă începe să se înnoreze. Aşa că ne grăbim spre tabăra de lângă lac şi refugiul Salvamont.
Prin zona BucureiI
Lacul Bucura este un lac măricel, iar zona este superbă. O exploram puţin seara. Găsim chiar şi o sursă de unde putem cumpăra lapte de vacă. Tabăra de aici e şi ea destul de aglomerată. Sunt multe corturi însă românii par a fi în inferioaritate numerică. Există multe grupuri de cehi, polonezi şi unguri.
Dimineaţa e ploiasa. Stăm în cort până la prânz. În cortul nostru tronează hârtia igienică a lui Tato care e udă şi pe care ama agăţat-o de tavanul cortului ca să se usuce, chipurile. Pentru ca tabloul să fie complet în ea am înfipt şi o furculiţă. După ce stă ploaia, facem o tură pe nemarcate fără un ţel anume. Mergem la lacurile Ana,Viorica, Florica, Tăul Agăţat. Mergem peste bolovani imenşi până la Portiţa Bucurei. Pe partea cealaltă de versant avem parte de o vedere frumoasă: în faţa noastră numărăm o turmă cu 18 capre negre ce pasc liniştite.
Coborâm apoi spre lacurile Ana şi Lia. Pe drum dăm de o..hai să îi spunem poiană deşi e mărginită de jnepeni. În poiană e plin de cai. Gabi găseşte o iapă blândă şi se suie pe ea. Face astfel o scurtă plimbare. Căluţii sunt foarte blânzi şi e minunat să îi vezi în libertate.
Continuăm drumul până la Lacul Ana. Puţin mai jos avem parte de o privelişte frumoasă cu Lacul Lia. Acesta este un lac de formă triunghiulară, destul de întins.
Revenim la corturi. E vânt şi cu greu reuşim să facem un ceai la primus. Apoi avem parte de ploaie cu tunete şi trăznete.
Peleaga
A doua zi avem parte de o dimineaţă frumoasă şi senină. Un cer incredibil de albastru, nu e vânt deloc. Lacul Bucura a devenit oglindă şi reflectă crestele din jur. Când vedem aşa minunăţie de vreme, halim repede şi hotărâm să urcăm Peleaga. Drumul e uşor şi nu pune probleme. O potecă şerpuieşte printre bolovani. La un moment dat observăm o capră neagră cu puiul ei. O admirăm prin binoclul lui Dragoş. Încercam să ne apropiem..Însă suntem descoperiţi.
Nu am să uit niciodată săriturile pe care le făcea puiul în urma mamei sale..Încântător..
Între timp apare ceva ceaţă. Care apoi se transformă într-o ploaie măruntă. Un ultim efort şi suntem sus pe vârful Peleaga. Ne felicităm, ca de obicei şi facem poze..asta în timp ce ne punem pelerinele. Ploaia se înteţeşte şi suntem nevoiţi să ne întrerupem excursia ce urma să atingă Vârful Păpuşa. Aşa că back to Bucura.
Spre şi pe Vârful Retezat
Tura faină şi reuşita astăzi. Vremea e aşa şi aşa. Vizibilitate destul de bună însă. Urcăm în Curmătura Bucurei. Din nefericire luăm apa insuficientă. ŞI o terminăm repede. Atingem vf. Bucura unde facem popas şi poze. Pe vîrf era un morman de pietre aşezate una peste alta formând un soi de adăpost. Pe vârf e vânt aşa că ne aşezăm în acest aşa-zis adăpost. Urmăm apoi linia crestei. Ne apropiem de urcarea spre vârf. În Șaua Retezatului zărim o capră neagră care paște liniştită. Ne apropiem încet, pe burtă. Tato şi Delia, cei doi fotografi de nădejde, sunt foarte aproape. Fac poze foarte reuşite. Capra ne observă într-un târziu şi dispare printre stânci. Este prima şi ultima oară când stăm atât de aproape şi admirăm atât de mult timp o capră neagră.Superb.
Urmează urcarea. Vremea s-a mai răcit. E iarăşi puţină ceaţă. Ajungem cu bine şi facem o poză de grup excelentă.
Cu greu ne dăm jos de pe vf. Retezat şi ne îndreptăm spre tabără. Alegem banda galbenă de data asta. Mergem pe limita rezervaţiei ştiinţifice. Ajungem la Tăul Porţii şi apoi la corturi.
Aici avem parte de o privelişte rară: o tipă din Cehia face baie în lac..goală puşcă. Băieţii de la Salvamont sunt pe poziţie: stau aliniaţi lângă refugiul Salvamont, fiecare cu binoclul la ochi. Binoclul nostru e la Manu care a rămas în urmă tare...
Într-un final se întoarce. Îi povestim ce văzurăm. Replica lui Manu, care era marcat strict de Diana este următoarea: Binoclul e să te uiţi la un lac, la o creastă, la o custură..Nea Mircea aflat în cort îl întrerupe: Băi! Aia nu era custură..ci mai degrabă crăpătură!!!
Iarăşi ploaie
Seara plouă iar. Dimeneața la fel. Până la urma cedăm psihic şi hotărâm să coborâm. Nu înainte de a admira un frumos curcubeu. Urmează să mergem până la Cabana Buta. E deja destul de târziu. Coborâm rapid în Poiana Pelegii.
Descoperim o cascadă pe râu. Coborâm aproape şi admirăm volumul mare de apă care cade. Apoi facem o ultimă urcare. Ajungem la Buta. Bem o bere Haţegana, apoi căutam loc de cort. Găsim cu greu, apoi luăm cina la cabană. Mâncarea e bună şi ieftină. Seara e faină. Stăm adunaţi cu toţii şi povestim până târziu. Avea să ne fie ultima noapte pe munte.
Pe drumul de întoarcere
Dimineaţa următoare este tot închisă. Pe noi ne aşteaptă un drum luuung pe forestier până în Cheile Buții. Îl străbatem fără probleme. Ajungem în cheile Butii unde iară ne prinde o ploaie de toată frumuseţea. Stăm la terasă şi bem câte o bere aşa de necaz. Apoi mergem la Câmpul lui Neag de unde luăm autobuz până în Lupeni şi apoi Petroşani. Hotărâm să mai zăbovim prin zonă şi, după ce facem aprovizionarea, ne îndreptăm cu un microbuz spre Sarmisegetusa. Aici punem cortul lângă pădure şi mâncăm un pepene mare-mare, cât să ajungă la 8 oameni.
În ziua următoare vizităm ceea ce a mai rămas din Ulpia Traiana. Frumos. Impresionant. Şi bineînţeles facem poze în rol de gladiatori care se iau la bătaie cu topoarele.
Apoi stăm la marginea drumului aşteptând ocazii spre Haţeg. Şi nu stăm prea mult. Un camion cu mobilă care mergea spre Alba Iulia ia jumate dintre noi, iar un Aro pe ceilalţi şi ne lasă în Haţeg. Aici tocmim un microbuz până la Hunedoara. Vizităm frumosul dar insuficent pus în valoare Castel al Huniazilor. Ne plimbăm prin săli, pe coridoare. Dar cel mai fain loc mi s-a părut podul pe care se intra în Cetate.
După asta..fuga la gară. Luăm tren până în Simeria unde facem o pauză de pizza şi apoi acceleratul spre casă.
În loc de concluzii
Retezatul este un munte ce am să-l revăd cu certitudine. Oglinzile, crestele şi pietrele sale mi-au rămas în minte şi le visez de multe ori cu ochii larg închişi.
Fotografiile au fost realizate de Bogdan Tatomir.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole