Parcul Național Cheile Nerei -Beușnița
Data publicării: 16 apr 2024
După frumoasa aventură în Serbia, am zis că e musai să încheiem călătoria vizitînd cîteva locuri pe care personal le consider între cele mai frumoase din România: Valea Beiului, Ochiul Beiului, Cascadele Beușniței și Cheile Nerei. Toate acestea sunt parte a a Parcului Național Cheile Nerei - Beușnița.
Nu am mai fost aici din anul 2010, așadar vizita asta din februarie 2024 a picat la fix. Am profitat și de faptul că am intrat în țară pe la punctul de frontieră Naidăș, foarte aproape de acest loc.
De aici ne îndreptăm spre Slatina -Nera pe un drum ca vai de mama lui. La un moment dat facem dreapta spre satele Socolari și Potoc. Minune! Drumul pare asfaltat recent. Bucuria nu ține mult pentru că mai apar și porțiuni neasfaltate și gropi. Așadar trebuie mers cu atenție.
După ce ieșim din potoc ne afundăm spre sălbăticie. Ajungem la Podul Beiului. Iar de acolo intrăm pe Valea Beiului și mergem spre Păstrăvărie. Ca și în 2010, am rămas fascinat de cît de limpede și de curată este apa acestui rîu.
La Păstrăvărie lăsăm mașina și o luăm la pas pe marcaj bandă galbenă spre Ochiul Beiului și Cascadele Beușniței. La început poteca ocolește pe sus Păstrăvăria, apoi dă într-un drum forestier care merge pe la înălțime lăsînd rîul undeva jos.
Cam în 30 de minute ajungem la o mare li minunată cădere de apă. Este apa Beușniței care se unește cu apa Beiului. Căderile de apă peste tuf sunt impresionante iar a mai spune ceva este de prisos.
Foarte aproape este Ochiul Beiului. Acesta este practic un lac curgător care are niște culori minunate. Și întotdeauna în alte nuanțe în funcție de ora sau de anotimpul în care ajungi. Locul ăsta inspiră liniște și calm. Mai ales că fiind zi lucrătoare și februarie suntem doar noi prin aceste locuri.
Mai sus de lac poteca iese pe lîngă rîul Beușnița dezvăluind o nouă serie de cascade. Ne așteaptă o porțiune abruptă dar scurtă. Mergem apoi tot pe lîngă rîu cam încă 30 de minute și ajungem la celebra Cascadă Beușnița. Sau Beușnița I cum îi spun cunoscătorii locului.
Spre surpriza mea cascada are puțină apă iar bănuiala mea este aceea că apa nu se mai scurge în totalitate pe la suprafață. Probabil și-a găsit un drum nou prin subteran, mai ales că rîul avea debit.
Urcăm prin stînga cascadei Beușnița I pe o potecă vizibilă dar nemarcată. Ajungem undeva deasupra locului prin care apa cade. Ne mai așteaptă încă vreo 15-20 de minute după care ajungem la Cascada Beușnița II.
Ei bine, cascada aceasta este cu adevărat spectaculoasă. Are volum mare de apă, curge pe o suprafață lată, formează un mic lăcușor la baza ei. Se aseamănă cu celebrele cascade de la Plitvice, Croația.
Lîngă ea se află și Peștera Mare de la Cascada Beușniței. Nu am explorat-o fiindcă nu am venit pregătiți pentru asta. Aveam la noi doar o singură lanternă.
Facem apoi cale întoarsă. Nu ne lasă inima să nu facem un popas mai lung la Ochiul Beiului că prea e frumos și magic tot locul ăsta. Apoi ajungem la Păstrăvărie, luăm mașina și coborîm pînă la Cascada Văiuga.
Și aceasta se prezintă extraordinar de frumos mai ales că rîul are debit. Facem o lungă sesiune de fotografii.
Sărim din nou în mașină și parcăm la Podul Beiului. Consultăm ceasul, apreciem că încă mai sunt destule ore de lumină care să ne permită o plimbare prin zona cu tunele și pînă la Puntea Sascăi.
Pornim pe sus, prin dreapta rîului Bei care curînd se varsă în Nera. Apele Nerei sunt mari și de data asta și merg la vale cu zgomot. Poteca ne ține deocamdată undeva sus și tot parcurgem tunele cînd mai scurte, cînd mai lungi.
De la ultimul tunel se văd ultimele stînci ce străjuiesc ieșirea apelor din Cheile Nerei.
Ușor coborîm pe lîngă apă apoi urcăm ceva mai tare. Poteca e tare îngustă și este săpată în stîncă undeva pe la 15-20 de metri deasupra rîului. Pentru siguranță au fost montate și lanțuri. Copiii nu se sperie așa cum mă așteptam eu, ci merg înainte cu curaj fără a avea nevoie de ajutorul nostru.
Ușor-ușor coborîm iarăși. Marcajul ne duce într-un drum forestier care coboară spre apă. Întîlnim o turmă de vaci păzită de o bătrînică și un cîine. Mai avem cam 5 minute de mers și dăm de Puntea Sascăi, unul din puținele locuri în care Nera se poate traversa. Nu e într-o stare prea grozavă dar deocamdată poate fi folosită dar cu atenție.
Facem cale întoarsă la Podul Beiului pe același traseu.și aproximativ în același timp. Vorbeam cu Ramona iar concluzia a fost următoarea: după atîția ani am și uitat cît de frumoase pot fi aceste locuri. Ne amintim cu plăcere de acea zi lungă din anul 2010 în care am parcurs Cheile Nerei pornind din Cărbunari, pe la Lacul Dracului, Vogiun și Cantonul Damian, Tunele și Puntea Sascăi. Ne dorim să repetăm figura într-o zi de toamnă cînd apele sunt mai mici și Nera poate fi trecută mai ușor.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole